Aish | Kim Taehyung

Capitolul 28

Yoora pov.

Eu si Jungkook am incercat sa-l gasim pe Taehyung toata noaptea. Nu stiam unde e, l-am cautat peste tot, in apartamentul lui Jimin, in casa Hanei, nu era nicaieri si nici nu raspundea la telefon.

Eram pe strada epuizata de la atata mers, ma opresc putin deoarece ameteala isi face simtita prezenta. Omul asta ma omoara pe zi ce trece.

ーYoora, nu ai dormit toata noaptea, haide sa mergem acasa.
ーNu vreau, trebuie sa il gasim pe Taehyung, cine stie pe unde o fi?
ーEl este bine, sper ca este destul de matur incat sa isi poarte singur de grija si sa gandeasca la rece.
ーNu este, are nevoie de sprijin acum.
ーIar tu ai nevoie de somn.
ーHai sa il mai cautam putin.
ーAtunci o sa il cauti singura daca nu ma asculti.
ーOk.

Spun si plec mai departe. Probabil Jungkook putea sa interpreteze asta in alt sens, pana si pe mine ma soca nelinistea pe care o simteam in acest moment, nu ma puteam controla, nu ma puteam linisti daca nu il gaseam, trebuia sa stiu ca este bine.

ーStai, Yoora, am glumit, stai.

Continuam sa merg, voiam doar sa stiu unde naibii era nenorocitul ala, nici vocea lui Jungkook nu o mai puteam auzi in acum.

ーYoora

Ma prinde Jungkook de brat, revenindu-mi inapoi pe pamant.

ーCe se intampla cu tine?
ーAi spus ca nu mai vrei sa il cauti.
ーSi chiar aveai de gand sa il cauti singura in tot orasul? Crezi ca il poti gasi tu?
ーDe ce sa nu pot?
ーYoora, o sa lesini pe strada daca mai mergi mult.
ーNu e adevarat.
ーAish, nu mai fi asa incapatanata si hai acasa o data, nu vreau sa patesti ceva.
ーJungkook, nu stiu daca intelegi, Taehyung in acest moment poate fi singur, poate fi oriunde si nu este intr-o stare emotionala prea buna.
ーPentru numele lui Dumnezeu, il cunosc Yoora, probabil e prin vreun club ceva si isi face de cap.

ーAtunci sa mergem sa il cautam.
ーTu te auzi?
ーDa, perfect.
ーPlecam acum.
ーNu ma poti forta.
ーL-am cautat toata noaptea, Yoora.

ーExact si nu l-am gasit, poate e ranit, poate-
ーYoora, cine este iubitul tau?
ーCe intrebare este asta Jungkook?

ーPai vad ca numai la Taehyung te gandesti, peste tot numai el, poate avea dreptate, poate si tu vrei sa te joci cu amandoi.
ーCrezi ca eu am chef acum de cearta?

Tip la el deranjata de cuvintele lui.

ーDoar iti spun ce cred.
ーCrezi prost, cum poti sa fii atat de calm cand el nu se simte bine, si pe deasupra sa mai si izvorasti bazaconile astea?
ーSi pe tine de ce te afecteaza atat de tare ca nu il gasim, chiar mai tare decat pe mine?
ーPentru ca vreau doar sa fie fericit si in siguranta, trece prin ceva foarte nedrept.
ーSi fericirea mea nu conteaza?

Imi las capul in jos si oftez, eram obosita si cuvintele lui Jungkook ma oboseau si mai tare, se invarteau in capul meu.

Avea toate motivele sa se comporte asa, iar eu fara nicio rusine, practic ii spuneam pe fata ca daca Taehyung nu este bine, nici eu nu sunt.

Parea ca imi pasa mai mult de Tae, iar in acest moment chiar asa era, faptul ca ar putea pati ceva, ma bantuia.

ーJungkook chiar nu am starea necesara pentru asta acum, nu vreau sa ma cert cu tine.
ーHai serios, dar sa il cauti pe Taehyung poti.

Doar stateam cu capul in jos si cu ochii inchisi, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic si sa ma focusez pe respiratia mea.

ーEu...doar vreau ca amandoi sa fiti fericiti, nu vreau sa va mai certati, nu vreau ca Taehyung sa mai sufere dupa o persoana care nu merita si nu vreau ca tu sa te superi pe mine sau sa ma parasesti pentru ca imi pasa de fratele tau, il cunosc de dinainte sa te cunosc pe tine si poate da, mai mereu ne-am certat, nu ne-am suportat, insa si el m-a ajutat atunci cand am avut nevoie.