Aish | Kim Taehyung

Capitolul 35

A trecut o saptamana de la discutia mea cu Jimin si de cand nu am mai dat de el, am mai incercat sa il sun, dar nu mi-a raspuns, iar acum Taehyung spune ca ne-a fraierit si ca nu mai raspunde ca sa nu ne intalnim cu el

Imi este frica sa nu aibe dreptate, dar in acelasi timp ma gandesc ca nu are cum sa fie asa, i-am auzit vocea lui Jimin, era vizibil speriat si nu prea cred ca a inventat toata povestea aia pe loc, momentan trebuie sa stam si sa asteptam, sa il gasim nu putem, iar alta alegere nu avem

***

Era ziua excursiei, iar eu nu aveam nici un chef de ea si nu cred ca baietii aveau, Taehyung inca era nervos pe motivul Jimin si Hana, iar Soomin tot se baga in seama si ea ca proasta

In schimb Jungkook este prieten destul de bun cu Soomin, iar in acelasi timp il ajuta pe Taehyung cand nu se simte bine

ーDa-mi mie asta, spune Jungkook si imi ia bagajul, iar dupa il baga in autocar
ーMersi, dar puteam si singura
ーSunt sigur ca puteai, am vrut doar sa te ajut

Nu-l merit

ーNu inteleg unde ai fost in tot acest timp, spun si il imbratisez

ーPuteti sa va giugiuliti mai incolo, nu pot sa imi bag bagajul de voi

Se aude vocea groasa a lui Taehyung, Soomin aflandu-se la bratul lui

ーCineva s-a trezit cu fata la cearceaf, spune Jungkook
ーHai sa urcam Kookie, spun eu si il trag dupa mine in autocar

Nu aveam chef sa ma cert cu Taehyung la prima ora a diminetii, iar faptul ca era si Soomin acolo nu ajuta deloc, ce naiba e dadaca lui?

***

Dupa un drum destul de lung in care am dormit in mare parte, am ajuns intr-un final la acea cabana

Doamne cine m-a pus sa vin aici, ma simt ca in mijlocul la nicaieri, iar faptul ca mai erau o gramada de colegi enervanti si profesorul ala pervers de sport nu ajuta cu absolut nimic

ーYah idiotule, m-ai calcat pe picior, uite mi s-au murdarit si erau noi

Nici bine n-am ajuns, ca Soomin a inceput sa se ia de oameni

Tae poti sa ii dai un pumn in fata te rog frumos

ーImi pare rau, Soomin, nu te-am vazut
ーEsti chior sau ce?

ーSoomin gata, termina, a fost un accident, spune Tae

Doamne iti multumesc, nu stiu cat puteam sa ii mai suport vocea aia pitigaiata

ーDar, Tae, erau noi
ーNu te mai plange atata Soomin, nu am chef de asta acum
ーTae, nu asa se vorbeste cu iubita ta, se baga Jungkook

ーJungkook, eu zic sa iti vezi de iubita ta si sa ii lasi pe ei in pace, spun eu deranjata ca ii lua apararea
ーSunt de acord cu Yoora, spune Tae

ーImi cer scuze inca o data, il aud pe baiatul de langa Soomin, fiind vizibil speriat
ーSa vezi ce scuze iti dau eu tie, cu limba ii stergi, spune Soomin si mai nervoasa

Asta e tampita?

Tae da drumul de la bagajele ei, lasandu-le sa cada pe jos, iar dupa pleaca de langa ea, se abtinea, inca nu pot sa inteleg cum de avea atata rabdare cu ea, mie imi venea sa ii smulg parul

ーIubitule, unde te duci

Cat mai departe de tine, nu-i logic?

ーVezi ce ai facut? Ii spune Soomin saracului baiat
ーIa gata ca deja nu mai suport, spun eu intr-un final

ーYoora, uite ce mi-a facut baiatul asta la incaltamintele mele noi?

ーDraguta mea, aici suntem in mijlocul la nicaieri, la o cabana, unde peste tot e pamant, unde puii mei te crezi? Pe podium, de faci circul asta?
Suho, poti sa pleci, nu-i nimic, vorbesc eu cu Soomin