Aish | Kim Taehyung

Capitolul 62

ーCum adica a murit? Spun socata

Ma uit la Taehyung care ma privea la fel de confuz ca mine

ーCe este de neinteles proasto? A murit, n-auzi, a murit, sora mea a murit, numai din cauza voastra si a planului vostru stupid, te urasc si va urasc extrem de tare

Vrea sa sara pe mine la bataie, in timp ce eu ma uitam in jos, fixand podeaua, incercand sa diger aceasta informatie

Taehyung ma ridica brusc si ma pozitioneaza in spatele lui, prinzandu-i mainile lui Soomin

ㅡSoomin calmeaza-te, te rog, spune Taehyung incercand s-o imobilizeze
ㅡCum sa ma calmez dobitocule, n-ai auzit, sora mea a murit din cauza voastra, urla Soomin, dandu-i coate in stomac, incercand sa iasa din stramtoarea lui

ㅡE numai vina mea, ma trezesc vorbind, izbucnind in lacrimi, e numai vina mea, urlu mai tare
ㅡNu este adevarat, spune Jimin venind la mine, Yoora, nu este vina ta, toti am vrut asta, toti am fost de acord cu tot ce am facut, inclusiv Soomin, toti am avut particica noastra in care ne-am jucat rolul pentru ai salva viata Hanei, pentru felul in care s-a sfarsit, este vinovat numai Hwan
ㅡBa da este, daca nu as fi venit cu planul asta de la inceput, Hana acum inca ar fi trait, e numai vina mea
ㅡSi ti se pare ca ar fi avut un trai bun? Tampitul ala o batea mereu, isi batea joc de ea, Hana numai voia sa stea acolo, tu ai incercat doar sa ajuti, spune Jimin plangand si el la randul lui
ㅡMacar ar mai fi fost in viata, daca tu nu iti bagai nasul, urla Soomin la mine, incercand sa ma traga de par dar nu reuseste, din moment ce Taehyung o tinea de la spate strans

ㅡCrezi ca eu am vrut asta? Si tu ai fost de acord sa o scoatem de acolo, urlu si eu la randul meu, vrand sa ma apropii de ea, dar Jimin ma tinea pe mine
ㅡPoate asta a fost planul tau de la inceput, sa o omori

In acel moment mi-am pierdut mintiile si m-am smucit din bratele lui Jimin, luand-o pe Soomin strans de guler

ㅡIn viata ta, sa nu mai spui asa ceva, ai inteles? Tot ce am vrut sa fac a fost sa iti salvez sora, sa te salvez pe tine din ghearele acelui animal si tu asta crezi despre mine? Urlu la ea

ㅡCum poti sa fii atat de josnica, sa ma crezi in stare de acest lucru? Te fac afis pe peretele asta daca o data iti mai deschizi gura aia spurcata, ma rastesc in continuare

ㅡCe stii tu ce simt eu in acest moment, mi-a murit sora, singura mea sora, ai vrea sa te pup, sa iti multumesc?
ㅡNu desteapto, dar nu sa spui ca am vrut sa iti omor sora, cum sa vreau asa ceva? Tu nu te auzi? Iti inteleg situatia, dar nu ai cum sa te porti asa cu noi, daca nu eram cu tine, ai fi patit-o de mult mai multe ori, chiar vrei sa iti reamintesc cine te-a salvat cand era sa fi violata? Noi doar am incercat sa iti salvam familia idioato, trebuia sa te las acolo, sa-i porti copii lui Hwan

Urlam amandoua, certandu-ne pana cand Taehyung se baga intre noi

ㅡTerminati, nu este vina Yoorei, ca fratele meu a impuscat-o pe sora ta

Fata lui Soomin se intristeaza profund, lasand capul in jos fara sa mai scoata o vorba

ㅡJungkook nu a vrut asta, spun eu
ㅡEra iubitul meu..era cel la care chiar tineam, spune Soomin stins, iar el mi-a luat singurul lucru pe care il iubeam cu adevarat

ㅡE vina mea, eu am luat arma, de ce am luat-o? Doar simplu fapt ca m-am gandit ca as fi putut s-o folosesc, ma neliniste teribil
ㅡTae, ai luat-o pentru aparare, nu ai impuscat pe nimeni si nu ai fi facut-o, sunt sigura
ㅡCine stie, daca Jungkook nu ar fi luat arma, probabil as fi folosit-o eu..
ㅡTaehyung, uita-te la mine, ai vrut doar sa ne protejezi, nu este vina ta

ㅡBa da, este numai vina voastra, continua Soomin, si Jungkook o sa plateasca pentru ceea ce a facut, toti veti plati, am pierdut tot, nu imi mai pasa de nimic
ㅡCe sa platim noi? Ma scuzi ca am vrut sa te ajut, chiar daca tu te-ai jucat si cu mintea lui Taehyung si cu a lui Jungkook, esti efectiv cea mai falsa persoana pe care am cunoscut-o vreodata spun eu nervoasa pana peste cap