Aish | Kim Taehyung

Capitolul 30

Dupa ce Jungkook m-a tot sacait cu mersul in acea excursie, careia sa fiu sincera, nu ii vad rostul, ma intorc in clasa, inca era pauza asa ca nu era nimeni aici, voiam sa imi iau telefonul din banca pentru ca il uitasem.

Il cautam prin ghiozdan, cand deodata aud usa inchizandu-se in spatele meu si incremenesc.

Vreau sa ma intorc sa vad cine a intrat in clasa, dar vad ca persoana deja era in spatele meu.

ーCe faci?

Ma mai calmez cand ii aud vocea sa joasa, dar totusi nu e sanatos???

ーTu vrei sa ma sperii de moarte, Taehyung?
ーDar ce am facut?
ーIn primul rand da-te din spatele meu ca sa ma pot intoarce.
ーTe poti intoarce si asa. Spune chicotind.

Aish, idiotul asta.

Vreau sa fac cativa pasi in fata, dar ma prinde de mana, fortandu-ma sa stau cu spatele la el.

ーM-am plictisit.
ーAi probleme mintale? Da-mi drumul.
ーImi place parul tau, e asa moale.

Faptul ca vocea lui imi rasuna in urechea dreapta si ca respiratia sa imi incalzea usor ceafa, nu ma ajuta deloc.

De ce vorbeste despre parul meu?

ーDe ce nu zici nimic?

De ce nu zic nimic? Nici nu stiam unde ma aflu in acel moment.

ーAhm, T-Taehyung poti sa termini cu prostiile astea si sa imi spui ce vrei.

Incercam sa nu imi clacheze vocea, dar simteam un fior din cap pana in picioare.

ーVoiam sa iti multumesc.

Conversatia devenea interesanta.

ーPentru ce?
ーJungkook mi-a spus cat s-a tinut dupa tine ca sa ma cautati, imi pare rau ca am fost un nesimtit ieri.
ーChiar ai fost si sa stii ca puteai sa imi spui asta si fara sa stau cu spatele la tine, asa ca lasa-ma.
ーStiu ca ai vrut sa vezi daca sunt bine, dar imi pot purta si singur de grija. Spune el, ignorand complet partea in care i-am spus sa imi dea drumul.

ーNu stiu ce sa cred despre asta.

A scos un mic chicot

ーMultumesc ca iti pasa de mine, incapatanato.

Spune si isi inconjoara mainile in jurul meu, imbratisandu-ma pe la spate.

Atunci simteam cum o sa imi iasa inima din piept in orice moment, mi se taiase respiratia, mintea mea era vraiste si nici nu procesasem prea bine tot ce spusese. De ce ma imbratiseaza? Putea doar sa imi multumeasca si atat, nu este nevoie de tot acest spectacol.

ーImi pare rau ca sunt asa. Se trezeste el vorbind, dupa ce isi aseaza capul usor pe umarul meu, stand pentru cateva secunde.

Asa cum? Ce voia sa spuna? De ce e asa?

Imi da drumul, dar eu tot intepenita raman, parca ma tine intr-o transa, este atat de ciudat tot ce se intampla, nu inteleg, de ce voiam sa nu imi dea drumul? Nici nu apuc sa il intreb la ce se referea cu ce tocmai a spus ca zice.

ーA si vezi ca nu vei dormi cu Jungkook in pat in excursie, esti inca mica.

Spune si o ia la fuga spre usa, in timp ce eu am aruncat cu penarul dupa el.

Bipolarul naibii! De ce este dulce si sincer, iar dupa, intr-o secunda revine la idiotul egoist si fara suflet.

Baiatul asta imi da batai de cap grave.

Ma asez pe scaun, incercand sa imi reglez respiratia si sa uit cele intamplate mai devreme.

Mi-a multumit