Aish | Kim Taehyung

Capitolul 38

Yoora pov.

Imi deschid ochii somnoroasa, insa cand vad imaginea din fata mea, clipesc de mai multe ori crezand ca visez.

Taehyung, in fata mea, dormind, in timp ce o mana o avea pe talia mea, tinundu-ma aproape de el, mult prea aproape, fata lui era la doar cativa centimetri de a mea.

Inima incepe sa imi bata cu putere, cand realizez ca acest lucru chiar se intampla, iar buzele lui erau singurul lucru la care ma puteam uita.

Nu e bine, nu e bine, nu e bine, trebuie sa ies din cort, trebuie sa ii trezesc si pe Minhee si Dongsung, daca cineva ne prinde, s-a zis cu noi.

In timp ce mintea mea se gandea la cum o sa o dam in bara rau daca vine cineva aici, corpul meu nu se putea misca din acel loc, iar ochii mei nu isi puteau lua privirea de pe buzele lui.

Trebuie sa il trezesc, chiar daca m-as uita la el toata ziua cum doarme, e asa frumos si- nu, nu ma mai gandesc.

ーTaehyung, trezeste-te.

Spun si il misc putin.

ーMhm, ce e?
ーTrebuie sa iesi din cort si sa te duci in al tau, daca cineva ne prinde o sa fie rau si nu vreau-

Ma lipeste de corpul sau, inconjurandu-si mai mult mana pe talia mea, avand in continuare ochii inchisi.

ーVorbesti prea mult

Am uitat sa respir pentru o secunda, iar vocea lui de dimineata in acest moment nu ajuta absolut deloc, asta sigur nu e sanatos la cap.

ーTaehyung da-mi drumul, hai, trebuie sa mergi la tine in cort, deja e lumina afara, se pot trezi ceilalti in orice moment.
ーE mai placut cand taci.

ーTu ma bagi macar in seama?
ーNu, sunt prea concentrat pe respiratia ta calda pe gatul meu.

ーC-ce?
ーCe?

Isi deschide ochii intr-un final, dar doar se uita la mine si nu spune nimic, asa ca imi astup capul in pieptul lui, imi era prea rusine sa ma uit la el, parfumul lui si tricoul sau moale, ma omorau, sigur eram rosie toata.

Incepe sa rada fara niciun stres de reactia mea.

ーVad ca acum nu te deranjeaza sa dormi cu mine, ba chiar iti place tricoul meu.
ーAish, Taehyung termina cu prostiile.

ーStii, daca imi aplec capul putin o sa-
ーYah, taci.
ーYoora, iar ai obrajii rosii, spune zambind.

ーBa nu.

Cat de proasta pot sa fiu, totul e atat de penibil, eu sunt penibila, situatia e penibila si el e cel care ma pune mereu in situatii de genu.

Imi pune mana pe obraz, uitandu-se in continuare in ochii mei. El sigur s-a trezit sau e somnambul?

ーSi esti si calda.

Ii dau mana la o parte si ma ridic instant, bubuiam daca mai stateam mult asa, pana si la prima ora a diminetii lui ii arde de glume.

ーIar tu trebuie sa iesi.

Ofteaza si se ridica.

ーAcum o sa iti fie mai frig fara mine.
ーStai linistit, ma descurc.
ーDeja iti aud corpul cum ma striga.

Spune repede si iese din cort cu tot cu lucrurile sale. E nebun, sigur e nebun.

ーTampitule. Spun si arunc cu o perna dupa el.

Cine se crede? E atat de enervant tot ceea ce ma face sa simt, mai ales in acest moment.

Atunci mi-am adus aminte.