Aish | Kim Taehyung

Capitolul 47

Imi deschid ochii si primul lucru pe care il vad este Taehyung uitandu-se la mine, clipesc de mai multe ori pentru a mi se clarifica imaginea din fata ochiilor

ーYah, ce faci?
ーEsti asa frumoasa cand dormi
ーDe cand te-ai trezit?
ーDe o ora

Zambesc putin jenata de faptul ca s-a uitat la mine in tot acest timp si imi ascund capul in perna

ーCe faci?
ーAish, de ce nu m-ai trezit?
ーAm vrut sa te admir si in plus cand dormi nu mai esti asa agitata si incapatanata
ーYah

Ma ridic in sezut si il lovesc cu perna

ーDoar te tachinam
ーDa-mi perna, ma culc la loc
ーCe? Nu ai dormit destul?
ーNu, mi-e somn
ーDar domnul Maeng ar putea veni in orice moment
ーNu mai pot eu de el
ーSa inteleg ca azi esti in toane proaste? Ma intreaba
ーAm o durere de cap insuportabila
ーPai si de ce nu ai spus asa, nu ai pastile la tine? Cu siguranta mama ta ti-a dat sa ai in caz de orice

ーNu stiu unde sunt
ーLe caut eu, poftim perna

Imi asez capul la loc pe perna si ma uit la el cum cauta medicamentele prin bagajele mele

ーLe-am gasit si nu-s putine

Mi le da, iar dupa incepe sa imi aranjeze lucrurile la loc

ーFrumos desen

Ma uit la el confuza, dupa ce asez sticla cu apa la loc, iar dupa imi aduc aminte ca facusem o copie la portretul lui Jungkook

ーNici nu stiam ca l-am luat
ーFii serioasa, inca erati impreuna cand am ajuns aici
ーNu chiar..lucrurile se schimbasera, statea mai mult cu Soomin decat cu mine, iar relatia se racise
ーE ok, nu trebuie sa imi dai explicatii, sper doar ca intr-o zi voi avea si eu parte de un portret asa frumos

ーChiar iti place?
ーE mai frumos in desen, spune si rade

Am zambit, chiar daca era atata tensiune in toata aceasta situatie, el tot glumea, as vrea sa pot sa fiu si eu asa, dar sunt din ce in ce mai stresata

Il aseaza in ghiozdan si vine langa mine

ーCeva nu e ok
ーCum adica? il intreb
ーSimti?
ーCe sa simt?

ーIubirea pe care nu mi-ai dat-o astazi
ーCe copil, spun si incep sa rad, chiar credeam ca vorbeste si el serios

ーSerios, relaxeaza-te si detaseaza-te de toate gandurile pe care le ai, totul se va rezolva mai devreme sau mai tarziu
ーAi dreptate, doar ca nu ma pot opri din a ma gandi la nenumaratele de scenarii rele care s-ar putea intampla

ーVom fi bine, cu totii, mai putin Hwan si iubita lui, pe ei ii asteapta zile grele

"Iubita lui" a spus-o cu usurinta si fara acea durere pe care o vedeam in ochii lui cand vorbea despre Hana, oare chiar o uitase?

Aproape ca sar pe el la propriu si il imbratisez, poate in sfarsit nu mai avea sentimente pentru ea, sau pentru orice altcineva, doar pentru mine

ーVad ca ti-ai revenit, poate ma sufoci, spune si incepe sa rada
ーMai taci

Ma rastesc la el si il imbratisez mai tare

ーYoora, nu pot respira

ーCe se intampla aici?

Ma intorc speriata spre persoana care vorbea, dar rasuflu usurata cand o vad pe Minhee

ーSerios, Minhee? Spune Tae, dandu-si ochii peste cap

Minhee incepe sa rada, uitandu-se la noi, iar dupa mi-am dat seama ca eram la propriu peste Taehyung

ーImi pare rau ca v-am deranjat, dar s-a trezit antrenorul asa ca Tae ar cam trebui sa pleci in cortul tau