Aish | Kim Taehyung

Capitolul 41

ーNu imi spune ca am lesinat din nou..

Glasul Yoorei, m-a facut sa imi intorc repede capul in directia ei, s-a ridicat in sezut uitandu-se confuza in jur

ーTe-ai trezit, esti ok?

Si atunci isi da seama unde este, ce s-a intamplat si de ce se afla in starea respectiva

O lacrima ii s-a prelins pe obraz

ーHei, uita-te la mine

Dar ea nu facea nimic, nu vorbea, nici macar nu-si miscase capul, doar statea uitandu-se in gol in timp ce lacrimile continuau sa cada

Era pierduta in ganduri, ganduri care ii macinau creierul si ii sfaramau inima, nu puteam sa o vad asa

M-am apropiat mai mult, asezandu-ma langa ea si am imbratisat-o, stiam ca vorbele nu au nici un efect in acest moment, voiam doar sa nu o mai fac sa se simta singura

Si-a asezat mainile in jurul gatului meu si si-a bagat capul in scobitura lui, incepand sa planga si mai tare

Nu am spus nimic, doar am strans-o mai tare in brate si am lasat-o sa se descarce, chiar daca ma durea sa vad asta, stiam ca avea nevoie

ーUrasc tot ceea ce se intampla, Taehyung, nu inteleg cum de s-a schimbat asa
ーShh, nu iti consuma cuvintele pe aceste lucruri, stiu deja
ーVreau doar sa plec de aici, stiam ca nu era o idee buna sa vin aici inca de la inceput
ーYoora, stii ca locul nu schimba cu nimic situatia
ーDaca nu veneam aici, nu aflam, mai bine nu aflam, nu pot suporta asta
ーTrebuie sa accepti adevarul si sa inveti sa traiesti cu el, stiu ca nu vrei, nici eu nu as fi vrut niciodata sa ti se intample asta tie, iar acum doare si mai tare, fiind vorba de fratele meu
ーDe ce iti pasa? Ma intreaba incet

ーPentru ca nu suport sa vad ca cineva trece prin ce am trecut eu...iar, in plus, tu mi-ai fost alaturi cand eu am incercat sa te alung, ai o inima buna, nu meriti sa patesti lucrurile astea

Ii spuneam tot ceea ce gandeam despre ea in timp ce ii mangaiam usor capul, ea incepand sa planga si mai tare

ーAish, nu voiam sa te fac sa plangi mai mult
ーM-ai facut sa ma simt mai bine
ーMa duc sa iti aduc o sticla de apa, iar dupa poate intri in piscina daca mai vrei, ceilalti deja se cam distreaza fara noi

ーVreau doar sa ma imbratisezi, imi spune si isi aseaza capul pe pieptul meu

Inima incepuse sa imi bata cu putere la afirmatia ei, iar creierul meu se oprise din a mai functiona, tot corpul meu simtea o senzatie ciudata, in timp ce plamanii mei parca nu mai aveau oxigen

ーIti multumesc ca esti alaturi de mine

Nu puteam spune nimic, cuvintele nu voiau sa mai iasa, toata starea mea s-a schimbat la 180°

ーYoora, cum te simti? Sa chemam o ambulanta?

O intreaba Minhee, venind spre noi

ーNu, multumesc, a fost doar putin cam prea mult stres pentru mine si asa s-a manifestat, dar sunt bine, nu iti face griji

ーTe-as imbratisa, dar abia am iesit din piscina si nu stiu daca ai chef de putina apa, dar oricum vad ca Taehyung deja face ceea ce trebuie

Normal ca da, numai eu ar trebui sa o imbratisez

ーO sa consider ca mi-ai dat o imbratisare mare, spune ea
ーHwan a spus sa incepem sa impachetam, deorece vom pleca in scurt timp

ーCat este ceasul? Intreb eu, nedumerit
ーAprope 18:00

Nici macar nu am simtit cum a trecut timpul asa de repede, am stat si m-am uitat la Yoora cum doarme in tot acest timp, analizandu-i trasaturile fetei, era asa de frumoasa, faptul ca o asa fata ca ea, era distrusa pe interior, imi dadea o senzatie de nedreptate profunda