only you

Capitolul 14

*dupa o luna cand băieții s-au întors înapoi acasa*

George pov.

A trecut o luna de când am avut operația, nu ma mai durea asa de tare dar cand faceam mișcări bruște inca simțeam durere.

Eu si clay am zis ca mai bine renunțăm la școală deoarece nu o sa putem merge oricum....

Si decât sa avem mii de absente, mai bine cerem sa fim exmatriculați.

Era după-amiaza, afara ploua destul de tare iar eu nu prea ma simțeam bine... Eram cam amețit tho.

Clay era la cumpărături, aparent ne-am întors înapoi la el in casa, parterul arata la fel, si etajele la fel.

Doar ca in camera noastra era un pat de 2 persoane, relativ mare, foarte mare.

Eu eram în pat, stateam molesit acolo...

Deodată simt cum începe sa ma doare locul unde m-am operat, doar ca pe interiorul meu.

Gen înăuntrul corpului.

Clay era plecat dupa calmantele mele. Pentru ca nu mai aveam niciunul.

De obicei când începea sa ma doare el îmi punea perfuzia cu serul calmant, de aceea nu scoteam branula.

Stăteam in pat si asteptam ca sa vina Clay. Deodată aud usa cum se deschide si intra Clay. Lasa cumpărăturile si ce mai avea acolo jos si intra in camera.

C: buna pui- pui ești bine?

G: n-nu, m-ma doare...

C: oh- ohh stai aici, revin imediat.

A ieșit din camera si s-a întors repede cu calmantul meu. L-a pus în suport si l-a conectat imediat la branula, setand cat de repede era administrat.

Era panicat, el stia ca am mai avut chestii de genul dar nu asa rău ca acum. Acum nici nu puteam sa ma mișc de durere.

G: Clay... Doare...

C: știu ca doare dar nu am ce sa fac...

Clay pov.

Am văzut cum ochii lui george se umplu de lacrimi, mi-as fii dorit sa indur eu acea durere in locul lui... Dra nu se putea :/

Dupa o jumătate de ora a adormit, inca plangea din cauza durerii. I-am mai dat si o pastila, sper sa se calmeze durerea.

Am stat langa el in pat învelind-ul cu patura pana seara, el a dormita pana a doua zi iar eu deloc, mi-am făcut griji toata noaptea...

G: mmh...

C: Neața bb.

G: Neața... Can u give a a good morning kiss?

C: ofcccc

M-am aplecat și i-am dat un pupic pe buze. Unul dulce :<

C: te mai doare??

G: nu, e mai bine, mulțumesc pentru aseara tho...

C: nu imi mulțumi, asta e treaba mea :)

*dupa 6 luni *

George pov.

Era 17 iunie...

Clay nu stie ca am avion maine, pentru ca sunt student la schimb de experienta.....

El era plecat acum. Iar eu imi făceam bagajele. In linistea chinuitoare, plangand.

Deodată aud usa camerei cum se deschide, era Clay.

C: ge- de ce împachetezi și de ce plângi?

G: pai, s-știi care e faza, eu sunt student la schimb de experienta și maine am avion înapoi in Bringhton...

Am văzut cum si lui i-se umplu ochii de lacrimi, iar cateva cad pe obrazul lui...

C: poftim...

G: scuze Clay, nu am de ales, si mie imi e greu, m-am atașat foarte mult de tine, si nu pot sa te las, dar nu am ce face!! Nu am!

C: hei hei, e okay, calmează-te, te înțeleg, acum, hai sa.... Impachetam impreuna...

Am împachetat amândoi bagajele mele, in liniște amândoi plangand...

*înainte de plecarea lui george *

Eram la aeroport, cu bagajele mele la Clay in mana. Avionul venise și el ma ajuta sa ma îmbarchez....

"daca nu aveți bilet la zbor va rugam sa părăsiți incinta"

Un val de tristețe s-a revărsat peste mine, cu lacrimi in ochi m-am uitat la Clay, care a spus incet

"sper sa ne mai vedem, te iubesc Georgie"

Apoi a plecat trist din avion.