Acass la clay Clay pov.
Am ajuns acasa plangand, deja nu mai puteam sta fara george si au trecut doar 30 de minute.
E asa gol fără el aici. Cand era aici casa era plina de fericire, bucurie, mai vioaie, pe langa el nu exista fir de tristețe.
Dar acum totul s-a dus, nu mai ramasese nimic.
M-am dus in camera lui George si am stat acolo sa observ tot ce mai ramasese in urma lui.
Camera era plina de poze cu noi. La școală, in prima zi, primele ore după operație...
Toate momentele frumoase pe care le-am trăit impreuna, toate nopțile târzii in care ne jucam, sau dansam....
Si cate mai plănuiam sa facem. Doare pur si simplu, am stat ore pe podeaua din camera lui plangand pentru ca imi era dor de el.
Nu îmi pot scoate din cap faptul ca atunci când voi veni de afara chiar daca am lipsit si 5 minute va veni cineva care ma va lua în brate si imi va zice:
"mi-ai lipssssiiiit"
( okay, scuze capitol mai scurt dar mi-a descoperit mama wattpad-ul, belit-o)
CITEȘTI
only you
RomansaGeorge este un student la schimb in florida, oare viata lui va ramane la fel?
