Volodya

Capitolul 7

Extrem de curioase să surprindem reacția musafirilor, m-am apropiat cu Sophie de intrarea impozantă a salonului, acolo unde ușile duble rămăseseră deschise.

    Odată cu apariția nepotului, Stanford a prins imediat de roțile scaunului mobil, pornind spre el, zâmbind strâmb, dar totodată fiind mulțumit de distragerea care tocmai i se oferise.

    — Ăă, doamnelor, a bolborosit, iar femeile acelea s-au ridicat, așteptând prezentările ce se cuveneau. Nepotul meu, Vladimir Stanford, a arătat cu mâna spre el.

    — Nu mi-ai zis că ai un băiat așa frumos, a comentat Marilyn Atkins

    A pășit cu greutate, sprijinindu-se în baston, cărându-și cu dificultate corpul voluptuos. 

    — Dar ce nume greu de pronunțat, a zis o alta de acolo. De la distanța la care stăteam, nu am reușit să văd cine.

    — E rusesc, s-a mândrit Dominic, umflând pieptul în față. 

    — Sună... foarte bine, a îndrugat cea din mijloc, cea de vârstă mijlocie.

    Vladimir n-a scos niciun cuvânt, doar și-a mutat plictisit privirea de la una la alta.

    Deci nu doar pe noi ne trata așa.

    — N-am mai văzut pe nimeni cu nuanța asta de păr, a remarcat blonda aceea care se apropia de vârsta lui. 

    Spre deosebire de celalalte, hainele ei păreau să fi intrat la apă. Topul acela mult prea scurt și fusta de-o palmă, expuneau cam... tot, în afară de părțile intime. 

    Am urmărit cu interes cum și tânărul a observat aspectul acela, ochii lui măsurând-o critic.

    Vizibil dezinteresat, a trecut mai departe cu studiul, întorcându-și capul spre celelalte care doar căscau prostește gura.

    — Ele sunt Marilyn Atkins, o veche prietenă, a indicat cu degetul spre bătrânica ce se sprijinea acum de scaunul lui, și vecina noastră alături de fiica și nepoata dumneaei, a trecut apoi la cele trei care se poziționaseră în linie. Gladis, Georgina și Gabrielle, le-a recomandat în funcție de ordinea deja expusă.

    Nepotul lui nici măcar nu s-a sinchisit să dea din cap. A continuat cu aceeași lipsă de entuziasm care ar fi făcut pe oricine să se simtă în plus, exact ca un intrus. 

    — Nu ne saluți, băiete? Ți-ai înghițit limba? 

    — O fi timid, a sugerat cea cu numele Gladis. 

    — Probabil în armată n-au voie să comenteze prea mult, a remarcat fiica celei din urmă.

    — Ți se pare că suntem în armată aici? s-a burzuluit Marilyn la ea.

    Eu și Sophie continuam să asistăm amuzate la toate astea.

    — Scuzele mele, doamnelor, a efectuat el o plecăciune rigidă, menită să le pună și mai mult în ridicol. Frumusețea voastră m-a copleșit pentru o clipă, a zis atunci când și-a îndreptat spatele.     Am avut nevoie de câteva secunde ca să-mi revin. E în regulă dacă nu vă sărut mâinile sau trebuie neapărat să urmez toate regulile impuse de etichetă?

    Una dintre ele s-a înroșit, Gabrielle evident n-a înțeles nimic, iar cele două trecute de șaizeci de ani l-au privit cu admirație. 

    Niciuna însă n-a sesizat ironia din vocea și din atitudinea sa.

    — Ei, flăcăule, se pare că te dovedești pe gustul meu, l-a lovit Marilyn pe umăr cu evantaiul.

    Figura lui impenetrabilă le forța pe ele să se holbeze și mai mult la el pentru a încerca să-l înțeleagă cumva.