Volodya

Capitolul 18

    Ce decizie proastă luasem când m-am alăturat acestor persoane cu care nu găseam nimic în comun, fiind de acord să intru de bunăvoie în modalitatea lor de a se distra.

M-am uitat în jurul meu, toți așteptau reacția mea.

Câteva figuri cunoscute se distingeau printre celelalte, pe care nu le recunoșteam, majoritatea fiind băieți.

Atunci când aproape am terminat cu examinarea, m-am blocat cu privirea asupra lui Vladimir. Era singurul diferit din grupul acela. Singurul care se distingea prin sobrietate și prin îmbrăcămintea care făcea notă discordantă între toate celelalte ținute banale, de altfel uzuale pentru acest gen de evenimente.

Chipul său era din nou impenetrabil, nicio trăsătură facială nu-i dădea de gol starea.

Cu toate astea, remarcam clar că mă fixa cu interes care mă agita.

El se afla la o distanță considerabilă de mine, dar nu îndeajuns de mare încât să nu remarc orice expresie ar fi putut adopta.

— Eu... Pot alege adevăr? am bălmăjit, simțindu-mă extrem de incomod din cauza atenției îndreptate asupra mea.

— Nu te mai poți răzgândi, a anunțat băiatul acela care și sugerase provocarea.

— Poate că și-a dat seama că nu vrea nimeni să se sărute cu ea, m-a persiflat din nou Gabrielle.

Câțiva dintre participanți au râs la remarca ei.

— Gabrielle, nu fii rea! a mustrat-o cea de lângă mine.

— Nu sunt rea dacă spun adevărul.

— Nu mai necăji fata, a intervenit un altul. Poate că e virgină și-i e rusine să preia inițiativa.

Oare comentariul lui se voise a fi în favoarea mea? Căci nu sunase deloc așa.

Se amuzau de-a binelea pe seama mea, ba chiar păreau mulțumiți că găsiseră subiect de discuție.

L-am văzut pe Vladimir încruntându-se și apoi fără să am cea mai mică idee despre inițiativa sa, m-am trezit cu buzele lipite de cele ale lui Aaron.

Doamne, Dumnezeule! Seara aceea nici nu ar fi avut cum să se încheie mai prost de atât.

Obrajii mi se aprinseseră și ardeau.

Mulțimea aplauda, dar eu mă transformasem într-o statuie prin incapacitatea mea de a mă mobiliza.

Stăteam acolo și nu mă puteam gândi decât la faptul că tocmai avusesem parte de primul meu sărut cu persoana complet nepotrivită.

Că buzele mele atinseseră altele decât cele pe care mi le-am imaginat încă de la vârsta de zece ani. Că amintirea mea avea să rămână agățată de o petrecere stupidă la care Aaron...

N-am avut niciodată mari așteptări de la primul sărut, dar întotdeauna îl păstrasem pentru cineva special. După întoarcerea lui Vladimir am conștientizat imediat pentru cine anume îl pusesem deoparte.

De ce mă sărutase?

Când Heywood s-a retras, fix întrebarea asta se repeta cu o viteză sufocantă în mintea mea.

Apoi când am schimbat unghiul privirii, m-am ciocnit direct de figura descompusă a lui Vladimir.

Părea furibund.

— Hopa! Se pare că sticla a greșit persoana! a vorbit unul dintre cei de acolo.

— La fel si Gabrielle cu afirmațiile ei neinspirate, a comentat din nou cea din stânga mea.