Volodya

Capitolul 13

 La media îi aveți pe Vladimir și pe Greya așa cum mi i-am imaginat eu. Voi puteți să vi-i închipuiți cum doriti.

   Aerul rece s-a combinat cu vocea lui și mi-am simțit pielea înfiorându-se.

Imediat m-am înconjurat mai mult cu mâinile, privirea lui parcă trecea prin materialul de pe mine și vedea totul, și chiar mai mult decât exista.

De data asta i se explica ținuta. Plouase zile întregi, fiind destul de mohorâtă vremea.

Din nou cizme negre lungi și pantaloni de călărie, un pulover negru și de aceeași culoare paltonul așezat doar pe umeri.

— Te-ai întors? am întrebat prostește.

— Așa se pare.

Stătea în pragul casei, ținând între degete mânerul trolerului.

— La ora asta? am continuat în aceeași buimăceală, fiind captivată de imaginea lui.

Părea atât de înalt, atât de impunător și fascinant. Părul lung era dezordonat, ca și cum tocmai își trecuse mâna prin el.

— Mă așteptai mai devreme? o sprânceană i s-a arcuit, devenind intrigat de bolboroseala mea.

— Nu te așteptam, am zis repede, apoi am dat să-mi îndrept greșeala. Nu acum adică... Nu știam cât vei sta, speram totuși să apari azi sau mâine, căci...

S-a uitat insistent la mine, așteptând.

Am ezitat.

Dominic spusese că se voia a fi o surpriză. Poate voia să-l anunte chiar el. Îi ceruse să se întoarcă repede, dar nu îi comunicase și de ce.

— Mă pedepsești, ținându-mă în frig? a venit replica lui aspră.

— Meriți?

— Merit? chipul lui s-a împietrit.

— Intră! m-am dat la o parte ca să-i fac loc.

A pășit înainte, iar parfumul lui pregnant a plutit prin aer, ajungând la nările mele care l-au inspirat cu nesaț.

A mers până în dreptul scărilor, iar eu l-am urmat. Apoi s-a răsucit spre mine și paltonul lui a făcut valuri.

Părea ireal.

Mă intimida mai tare decât oricine altcineva și totodată simțeam prin toți porii prezența sa.

— Ce cauți prin casă îmbrăcată așa... sumar? nu m-a slăbit și expresia lui dură m-a fixat iar cu impertinență.

— Ce contează îmbrăcămintea mea? l-am înfruntat la rândul meu.

— Nu contează?

M-a ars vâlvătaia periculoasă din ochii lui care m-au dezgolit, făcându-mi tot corpul să se încălzească.

— Nu am prea multe haine aici, m-am scuzat totuși și apoi mi-a fost ciudă că am deschis gura.

— Ți se văd...

Un mușchi de pe falcă i-a zvâcnit, iar chipul lui s-a înnegurat și mai tare.

— Hm? n-am înțeles la ce se referea.

— Te-ai mutat în casa asta?

— Te-ar deranja?

— Nu voi rămâne îndeajuns încât să se întâmple așa ceva.