Tentația și buzele ei pline

CAPITOLUL 15

            Am fost binecuvântat cu o femeie voluptuoasă care se mișcă dumnezeiește în brațele mele. De aceea prefer să dansez, pe ring, în grădini și, mai ales, în dormitor.

- Jurnalul matrimonial al lui Wine Cardinham (1795)

*

— Pot purta o rochiță roz?, întrebă încântată Lilibeth, cu atât mai mult cu cât știa că Paris avea să îmbrace, la rândul ei, o ținută roz. Vom arăta la fel!, se entuziasmă și mai mult copila, deși ea avea să fie prezentă la petrecere numai câteva minute, cât să fie expusă celor care o îndrăgeau, prezentată și introdusă în societate.

— Bineînțeles că poți, scumpo!, îi zise Paris care se afla încă în cămășuță, cu servitoarea care îi strângea corsetul. Strâmbă din nas înaintea senzației sânilor sensibili. Marginea aurie a decolteului în V se potrivea cu motivele strălucitoare din șalul pe care avea să îl poarte în jurul mâinilor. Se purta încă o croială simplă, strânsă sub sâni, lăsată să cadă liberă pe corp, un stil grecesc și în ce privea accesoriile. Asta era prima ei ieșire în societate și se întâmpla pe un pământ inamic, așa cum ar fi zis unchiul Colt. Trebuia să arate tot ce era mai bun în sângele ei englezesc. Își strânsese părul în coc, lăsând cârlionții să i se așeze frumos în jurul capului. Accesorizase totul cu un colier mult prea puțin vizibil. Își întoarse atenția spre Lilibeth care deborda fericire peste tot în jurul ei. Arăți bine, scumpo!

— Cum îmi stă părul?, întrebă preocupată micuța.

— Perfect!

Ușile se deschiseră, iar Felix își făcu simțită prezența. Arăta mai degrabă ca un răufăcător decât ca un lord ce era; Deși lavaliera îi era legată impecabil în jurul gâtului, haina maronie îi cădea bine pe trup și în spate, acolo unde era și mai lungă, accesorizată cu pantalonii crem, șosetele albe și înalte, cizme hassian și jobenul nu foarte marte, statura lui masivă, bronzul căpătat de la munca în larg și mâinile lui mari care nu putea fi acoperite de mănuși o făceau să își dea seama că săptămâna care se scursese fusese de prea puține ori cu Felix și că ar fi putut să îl înghesuie într-unul dintre alcovurile casei. Slavă Domnului crease prin decor suficiente portițe!

— Sunteți cele mai frumoase femei din casă!, le spuse Felix, iar Lilibeth chicoti, lăsându-și mâna în a tatălui său. Paris îi prinse celălalt braț, realizând că Felix își lăsase gâtul spre ea, mirosindu-i parfumul strecurat la încheieturi. Ești delicioasă, milady. Asta îmi amintește că am uitat să fac ceva. Lilibeth, de ce nu mergi tu și guvernanta înainte, iar noi vom apărea imediat.

Făcând ochii mari, Paris își strânse hotărâtă pumnii:

— Nu întârziem la propria petrecere!

— Ah, nicio șansă!, zâmbi el și îi prinse mâna, îndepărtând ușor mănușa. Ducând-o la buze, o sărută, apoi dezmierdă inelarul, făcând-o să își dea seama că scoase involuntar un geamăt. Poate că ar trebui să te împing în vreun colț și să profit de tine, glumi Felix.

— Ciudat, dar m-am gândit la același lucru despre tine mai devreme, șopti Paris, apoi se îmbujoră imediat când el ridică o sprânceană.

— Lasă-mă să știu dacă ai intenția să profiți de mine în seara aceasta, milady, îi șopti, iar parfumul lui proaspăt, imediat după bărbierit, o îmbătă la propriu. Își dorea să îl sărute chiar acum dacă ar fi existat o posibilitate de a nu-și compromite machiajul. Gata!, anunță el, iar Paris privi în jos la inelar acolo unde acum se odihnea un inel cu piatră micuță, strălucitoare. Mi-am dat seama că nu îți luasem unul și... Îți place?