CAPITOLUL 21

1.4K 196 37
                                    

Desfă picioarele, închide ochii și gemi pentru mine!

- Jurnalul matrimonial al lui Wine Cardinham (1810)

*

Un pui de somn după-amiaza devenise necesar pentru ea mai mult decât gustarea pe care o și pierdea la ora două. Totuși, se trezea adesea în jurul orei cinci, iar bucătăreasa îi lăsa întotdeauna propria tavă cu bunătăți și cu ceai cald. De-abia se pusese în pat și își lăsase trupul să fie îmbrățișat de patul molae și călduros, să se cufunde în lumea viselor, când o mână caldă se opri pe piciorul ei, apoi urcă pe coapsă și între picioare. Își deschise imediat ochii, conștientă de faptul că gemuse și îl privi pe Felix, rămas doar în pantaloni, fără cămașa pe el și atacând-o propriu-zis cu promisiune unei partide uimitoare de sex.

— Ce faci?, îl întrebă buimacă în clipa în care îl simți așezându-se în spatele ei și ridicându-i cămașuța în care rămăsese pentru a dormi suficient de comod.

— Ssst, îi șopti acesta. Buzele lui se aplecară mai mult spre urechea ei unde îi și șopti: Ai fost o fată rea azi, Paris.

— Ba nu!, se împotrivi, dar această împotrivire se topi într-un geamăt în clipa în care Felix îi ridică piciorul și i-l așeză peste al lui, își descheie prohabul și o găsi fierbinte. Ușor!, strigă femeia. Nu sunt... nu sunt pregătită...

— Chiar așa?, o întrebă el și îi ridică piciorul și mai mult, permițându-și accesul spre dedesubturile acesteia. Eu cred că ești. Își coborî gura spre urechea ei și începu să îi mângâie lobul urechii cu propria limbă, să îi muște apoi gâtul și să sugă acolo unde mușcase. În curând cămășuța dispăru de pe ea, iar Paris își arcui și mai mult trupul pentru a se potrivi cu al său. Știm amândoi că ești mereu dornică.

— Nu știu ce vrea să însemne asta, Felix, șopti ea, dar nu te opri tocmai acum.

Făcându-i în ciudă, Felix se opri și o trase cu fața spre el, așezându-i cealaltă coapsă peste șoldul său. Paris îi observă trăsăturile – era nervos – și pupilele dilatate – era excitat și nu putu decât să geamă când corpul lui o lovi puternic. Își dădu capul pe spate și închise extaziată ochii. Trupul ei se freca de al lui în toate locurile care contau pentru a-i spori plăcerea, masculinitatea lui mare o atingea adânc, în forță, o făcea să aștepte cu fiecare secundă și mai mult. Își strânse piciorul în jurul șoldului lui și își lăsă gura peste a sa. Îl sărută, îl tachină și râse când îl auzi mârâind înfuriat, apoi își prinse sânii plini în palme și îi îndreptă spre gura lui. Voia să fie atinsă, să fie iubită. Mai ales în aceste clipe se simțea Paris iubită, apreciată, îmbrățișată. Se simțea bine.

— Spune-mi!, îl auzi cerându-i în timp ce corpul lui o împinse pe spate, iar el o cuceri, prinzându-i capul în palmele lui și opintindu-se ritmic în trupul ei.

— Ce? Vocea ei suna din ce în ce mai alarmată cum orgasmul începuse să o cuprindă. Felix... Mai repede...

— Spune-mi mai întâi, la naiba! Spune-mi-o! Se lăsă mai spre ea, își sprijini fruntea de a sa și îi șopti: Spune-mi că mă iubești, afurisită să fii!

Atunci trupul ei fu cuprins de plăcere, se strânse în jurul său și strigă. Când reveni de pe culmile înalte ale orgasmului știu că și Felix avea să facă asta curând și că avea nevoie ca ea să fie sinceră cu el măcar acum.

— Te iubesc!, recunosc. Mult.

Mâna lui încetă să o mai strângă, trupul lui se încordă și îl auzi gemând la rândul său în timp ce o părăsea pentru a-și vărsa sămânța în fara trupului său. Lăsând-o într-o parte pe ea, Paris auzi destul de clar cuvintele sale:

Tentația și buzele ei plineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum