Tentația și buzele ei pline

CAPITOLUL 5

S-a întâmplat ceva îngrozitor: să o văd pe Marie goală, însărcinată, cu sânii extraordinar de plini și toate formele augmentate m-a făcut să îmi dau drumul doar când m-a atins. Este oare prea târziu pentru a mă apuca și eu de o dietă cu alune?

- Jurnalul matrimonial al lui Wine Cardinham (1791)

*

Felix o simți pe Paris atingând orgasmul doar după ce își mișcase de două ori gura. Răspundea atât de bine la atingerile lui, la mângâierile lui, încât era convins că avea să o aducă din nou pe culmile plăcerii. Deși transpirat, știind că el unul nu mai avea mult până să termine, pentru că gustul ei era cel mai puternic afrodiziac, Felix își supraestimă controlul și hotărî să o ducă și a treia oară la orgasm, de data aceasta inserând rapid două degete în trupul ei. Mișcare, deși nouă și probabil inconfortabilă pentru ea, o făcu să tresară de plăcere când limba lui se mișcă mai avidă, distrăgându-i atenția de la durere și făcând-o să se concentreze pe plinătate. Prin urmare, Paris explodă pentru a treia oară în mai puțin de patruzeci de minute, strângându-l puternic și făcându-l să își dea seama că nu mai putea evita inevitabilul.

Totuși, pentru el inevitabilul se produse în cinci secunde, făcându-l să ejaculeze pe cearceafuri, ca un adolescent virgin. Orgasmul îl luă pe nepregătite, îl făcu să își dea seama cât timp trecuse cu adevărat pentru el și îl înmuie imediat ce se termină. Când își socase degetele umede din trupul ei – întreaga Paris era toată o sclipire umedă –, Felix văzu rezultatul umilinței lui pe așternuturi. Ah, la naiba!

— Asta a fost... a fost... magnific!

O auzi pe Paris șoptind. Fusese magnific, da. Gustul ei nu se compara cu nimic din ce mai gustase până atunci, iar asta îl făcuse să își piardă controlul ca un ididot. Privind în ochii tineri ai lui Paris își dădu seama că nu putea să îi explice ce tocmai se întâmplase.

Dar ea își dădu imediat seama că ceva era în neregulă când văzu privirea tulburată a contelui. Se ridică în fund și îi prinse umerii goi, roșind puternic. Făcuse ea ceva greșit? Fusese ceva greșit?

— Felix? Felix, ce s-a întâmplat?

— Nimic! Ah, la naiba!

Felix se dădu jos din pat cu o viteză neștiută. Nu putea rămâne lângă ea; nu putea să se facă și mai tare de râs decât acum. Începu să se îmbrace cu mișcări repezi, evitându-i privirea în timp ce îi spuse:

— Să nu te atingi de aia!

Apoi ieși de parcă îl fugărea un demon din Iad, iar ea rămase să privească „aia" fără să înțeleagă pe deplin ce se întâmplase. Cu un oftat frustrat, Paris își dădu seama că totul mersese categoric „bine".

***

În calitate de căpitan de vas ținea la marinarii lui, dar în clipa în care ieși din cabină și îi auzi chefuind, râzând și vorbind despre noaptea nunții, Felix simți că îi urăște și că, în acest sens, ar fi dorit să îi arunce pe toți peste bord. Cu toate acestea, se gândi că avea nevoie de un echipaj pentru a traversa Atlanticul, trecu pe lângă ei și se refugie într-un colț unde se întrevedea o grămadă de saci încărcați cu merinde. Acolo, în umbră, Sciopo își lua aparent cina. Când îl văzu, secundul lui zâmbi și lăsă farfuria într-o parte.

— După sărutul ăla credeam că te ține mai mult de cincisprezece minute.

— Să n-aud nimic!