Înainte de a începe capitolul,vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru faptul că îmi citţi cartea şi mă susţineţi şi sper să fie la fel şi cu "Trecut în viitor". Capitolul ăsta va fi puţin...diferit dar veţi vedea de ce. Lectură plăcută. :D
Priveam într-un punct fix de ceva timp. Mă oprisem din plâns de câteva ore,cred, rămăsesem cu buzele întrereschise şi îmi rotisem puţin ochii prin cameră, apoi m-am ghemuit şi rămăsesem cu privirea într-un punct fix.
Mă simţeam goală pe dinăuntru acum, nu mai simţeam nimic. Încă nu mi-am revenit din ceea ce am aflat. Luke. ..cum ai putut să faci asta ? Cum de te-ai lăsat îmbrobodit de ele două, Luke ? Oh Doamne ! Nu am crezut că vom ajunge vreodată în situaţia asta. ..tocmai noi.
Un şuierat îmi părăseşte buzele şi mă întorc pe o parte cu faţa către fereastră şi observ că seara se lasă.Aud o bătaie scurtă în uşă şi şoptesc un "Pleacă " leşinat dar persoana care bătuse face contrariul şi intră.
-Alex! Te rog ,revino-ţi. Suntem îngrijoraţi pentru tine.
Cunosc vocea. E Thomas dar simt că nu e singur.
-Alex ,zi ceva.
Avusesem dreptate. Vocea lui Susan se aude în următoarea clipă şi simt cum aceasta mă întoarce către ea şi vărul ei.
-Of Doamne ! Uită-te la ochişorii ăştia Tom. Alex a noastră a plâns până acum, spune cu o voce ca de copil şi mă trage în braţele ei.
-M-a trădat, reuşesc să spun cu vocea gâtuită.
-Shhh. Gata, gata Alex,mă leagănă blonda. O să treacă . Sigur Luke va avea nişte explicaţii de dat pentru asta.
-Nu cred, continui cu aceeaşi voce.
-Alex, Luke nu e genul ăsta. Sigur nu a făcut-o chiar conştient,spune Thomas care se aşază lângă noi.
-Nu mai are ce vorbi cu mine.
-Alex, nu judeca pripit, scumpo.
(Din perspectiva lui Susan )
Nu îmi plăcea să o văd aşa. Pun pariu că Anne şi Maddison i-au facut ceva lui Luke de a ieşit aşa . Am văzut înainte pe Twitter şi pe Facebook o grămadă de comentarii legat de întâmplarea asta. Toţi fanii era revoltaţi pe Luke şi o susţineau pe Alex. Mi se rupea sufletul să o văd aşa. Thomas a încercat să îl sune pe Luke dar fără vreun noroc.
Şatena din braţele mele începuse să tremure şi să plângă .
-Gata scumpo, gata,încerc să o calmez dar în zadar. Thomas decide să ne lase singure şi părăseşte camera. Alex se ridică într-un cot şi mă priveşte cu ochii înlăcrimaţi. Îi şterg lacrimile fierbinţi ce îi scaldă faţa fără să nu văd că îi tremură buza de jos. O sărut pe ambii obrajii şi ea vine în braţele mele.
-Mulţumesc murmură ea.
-N-ai pentru ce. Cât vei sta aici ,îţi voi fi mereu alături.
-Când voi pleca, vreau să vă iau de aici.. .pe tine şi pe Thomas.
-Alex, spun şi se îndepărtează puţin încât să o pot privi în ochi . Dacă tu scapi de aici, noi vom fi fericiţi. Vreau să păstrăm legăturile. Noi. ..aşa cum am stat până acum, stăm şi de acum încolo .
-N-nu,murmură ea. Vreau să veniţi cu mine,să vă iau din locul ăsta, să scăpaţi de nebunul ăsta.
Normal că sună ca un bilet la evadare dar nu putem risca. E suficient să o scoatem pe ea.
