Am deschis uşa şi era..."brigada"... adică părinţii noştri.
-Alex! Luke! exclamară mamele noastre şi veniră sa ne îmbrăţişeze .
-Ăăă.... bună dimineaţă mamă, tată, domnule şi doamnă Cullen.... ce faceţi aici aşa devreme?Intraţi, zise Luke.
-Am zis să vă facem o vizită. Am aflat de la Ashton că sunteţi amândoi aici, explică tatăl lui Luke în timp ce se aşezau pe canapea.
-El cine e? zise mama luând pinguinul de pluş de pe jos. Eu şi Luke ne privirăm şi începurăm să râdem.
-Domnul Pufos, zisărăm amândoi.
-Se pare că nu te desparţi de el pe niciunde, nu amice? zise tatăl său.
-Doar ştiţi că am o legătură specială cu el ,zise Luke dulce.
-Alex, scumpo, de unde ai hainele? Îţi vin foarte bine, zise tata dar când mă pregăteam să răspund, o făcu mama lui Luke în locul meu.
-Astea nu erau pijamalele tale Luke? întrebă ea.
-Ba da dar i le-am dat lui Alex, zise sărutându-mă.
-Vreţi o cafea? am întrebat.
-Siigur, răspunseră părinţii noştri în cor de parcă auzeau de prăjituri. Am mers în bucătărie să prepar cafelele, Luke venind să-şi ia un măr.
-Ţi-am zis că îţi stă bine în hainele mele, şopti făcându-mi cu ochiul şi sărutându-mă.
-Normaaal. Dacă sunt ale tale..., şopti pe jumătate serioasă. Ne întorserăm cu cafelele şi noi ne aşezarăm pe cele două mănuşi mari şi roşii de piele.
-Părinţii lui Dylan îşi cer scuze pentru fiul lor, zise tatăl lui Luke dupaă ce luă o înghiţitură din cafea. Îmi sucise cuţitul în rană.
-Nu e vina lor că au un asemenea gunoi de copil, spuse Luke printre dinţi.
-Luke! Nu e frumos ce spui, spuse mama sa.
-Spun adevărul. La petrecere mai avea puţin şi o viola pe Alex dacă nu ajungeam la timp, zise nervos şi îi strânsăi mâna.
-Cum s-a întâmplat? întrebă mama lui de parcă se interesa de starea unui bolnav. I-am povestit eu pe scurt cele întâmplate, omiţând partea în care îmi sfâşiase tricoul şi începuse să-mi sărute corpul. Încă îmi veneau acele imagini în faţa ochilor dar le-am alungat.
-Doamne! E îngrozitor! Trebuie să staţi cât mai departe posibil de el, zise mama.
-Asta şi vrem să facem, doamnă Cullen, spuse Luke.
-PAAAAAARRRRRTYYYYY!!!!!!!!
Când auzirăm asta, ne întorsărăm privirile spre uşa pe care intraseră Mike, Ash, Calum, Nick, Reb, Ally, Anne şi Maddison. Însă când îi văzură pe ai noştri, le picară feţele.
-Hopa! Aveţi treabă. Revenim mai târziu, zise Mike.
-Oh, nu. Intraţi copii, zise mama lui Luke. Prietenii noştri şi părinţii mei făcură cunoştinţă, după care tatăl lui Luke îi spuse tatei:
-Kev, sunt puştii colegilor noştri, spuse arătând spre colegii de trupă ai lui Luke.
-Oh. În cazul ăsta noi vă lăsăm copii, zise tata şi se îndreptară spre uşă conduşi de mine şi Luke, apoi plecară.
-Frate dacă ştiam că aveţi şedinţe, ţipam mai tare. Când e data? zise Calum.
-Ce dată? întrebai încurcată.
