Am mers la adresa indicată şi acolo am găsit un hambar părăsit în care am intrat cu o oarecare teamă.
-Hei! E cineva? Luke? Ash? Reb?... Dylan...O'brien am venit. Ieşi odată şoricar scârbos ce eşti.
"Bravo inteligento. Vorbeşti singură. Acum o să te creadă mai nebună decât eşti."
Se pare că subconştientul meu mă "încuraja" pentru ce urma.
"Tu să taci."
"Tocmai ţi-ai propus să taci."
"Aghhh."
Şi uite aşa mă enervam ca tuta. După ce am intrat, am simţit brusc o răcoare ciudată. Îmi simţeam inima bătând din ce în ce mai tare cu fiecare pas pe care îl făceam. Acoperişul avea vreo două fisuri, stâlpii erau şubrezi ca şi podeaua, iar pereţii erau umezi în unele locuri din cauza mucegaiului şi a ploii. De asemena erau nişte care vechi, ceva lanţuri cam ruginite şi o claie de fan. Mă gândeam că fusese un hambar al vreunei moşii, fiind aproape de marginea oraşului. S-a auzit brusc un zgomot care venea dinspre claie. Respiraţia şi sângele mi-au îngheţat pe loc. Voiam să fug. Nu, nu trebuia să fac asta. Dylan mă putea prinde şi poate cine ştie ce le făcea prietenilor mei.
"În sfârşit ai şi tu o idee bună. Acum calmează-te. Poate nu e el."
"Cum să nu fie el când el mi-a trimis mailul?"
"Shh.."
În timp ce mă certam iar cu mine, am zărit în dreptul clăii o umbră care semăna cu figura lui Luke. În cele din urmă iese după claie... chiar el. Două minute mai târziu eram în braţele lui.
-Luke... eşti bine? El e aici? Ţi-a făcut ceva? Restul sunt bine? spun repede în timp ce mă mângâia pe păr.
"Respiră omule. Vezi că nu e el dar dacă nu vrei să asculţi... ce să-ţi fac?"
"Hai mai lasă-mă acum."
-Calmează-te. Toată lumea e bine. Voiam să îţi arăt ceva, spuse luându-mă de mână.
-Şi mailul?
-E o adresă veche de-a lui Anne, spuse trăgându-mă după el. Apoi s-a auzit o împuşcătură în urma noastră. Ne-am întors şi era Dylan cu un pistol în mână îndreptat spre acoperiş, lângă el fiind.... Anne şi Maddison? La naiba.
"Ăăă... pe asta n-am prevazut-o."
"Vrei să taci de data asta? Şi da, ştiu ce am spus, nu e nevoie să îmi aminteşti."
-Măi măi măi! Mă bucur că sunteţi amândoi, zise Dylan coborând pistolul.
-Anne... Maddie... voi ce faceţi aici... cu el? spun dezamăgită de ceea ce vedeam.
-Doar nu credeai că o să stăm cu voi. Fraieri ca voi n-am văzut de când mă ştiu. Luke, tu chiar crezi că Alex te iubeşte? spuse Maddison.
-Ştiam eu că nu sunteţi împreună, zise Dylan.
"Na belea."
-Şi dacă nu-l iubeam, mai veneam până aici după el?
-Oh, fii serioasă Alex. Ai venit nu doar pentru el, ci şi pentru ceilalţi. Credeai că Dylan o să le facă ceva însă ei sunt acasă bine mersi, zise Anne.
