Capitolul 5

451 18 5
                                    

De fapt doar Alex dormea liniştită în braţele mele, arătând ca un înger coborât din cer. Eu nu puteam să închid un ochi deloc. Mă gândeam la ce s-a întâmplat de când am venit aici, la faptul că Alex mi-a sucit rău minţile şi pentru ea mi-aş da viaţa. Ca să nu mai spun că în seara asta fusese superbă. Şi apoi mai e şi Dylan. Imbecilul ăla o caută cu lumânarea. 

Am fost trezit din gândurile mele de fredonatul lui Alex. Deci nu dormea. Cunoşteam melodia şi nu era orice melodie. Era una din piesele trupei mele. Fredona "Voodoo doll". Am mângâiat-o pe obraz şi a zâmbit. Dintr-o dată s-a auzit un zgomot. Afară vântul începuse să bată tare în timp ce ploua din ce în ce mai tare. Alex tresărise şi s-a refugiat în braţele mele.

-Mă duc să închid geamul, îi şopti.

-Bine.

M-am dus să-l închid, rămânând puţin să privesc viscolul de afară. Am simţit două braţe care mă cuprindeau şi nişte sărutări uşoare pe spate.

-De ce nu dormi ? am întrebat-o.

-Nu pot... şi nu e din cauza lui O'Brien. Nu pot să dorm.

-De unde ştii piesa pe care o fredonai mai înainte ?

-Am auzit-o la vecini în timp ce mă pregăteam pentru întâlnire. Am numit-o dupa mine "Voodoo doll",  pentru că asta era cam ce înţelgeam din ea. De ce ? O ştii ?

-Da.

-Cine o cântă ? Şi cum se numeşte ? întreba fericită în timp ce venise lângă mine la fereastră.

-Păi i-ai ghicit titlul. Chiar "Voodoo doll" se numeşte şi o cântăm eu şi băieţii. Ştii că am cântat şi în prima zi...

-Da, îmi aduc aminte. Chiar vă pricepeţi. Cum se numeşte trupa ?

-5 seconds of summer. Suntem la început.

-Interesant nume. Sigur o să aveţi succes.

-De unde ştii ?

-Nu ştiu. O simt.

-Hai la somn.

Ne-am pus în pat şi ne-am apropiat sub pătură, deoarece tremuram amândoi. Somnul ne-a furat îmbrăţişaţi, ea fiind cu capul pe pieptul meu. Dimineaţa când m-am trezit, Alex nu era lângă mine. M-am dat jos din pat şi m-am uitat la ceas. Dormisem ceva, nu glumă. Era aproape 11:30. Am ieşit din dormitor şi am găsit-o pe Alex în living pe canapea, vorbind la telefon.

-Da mama, sunt bine acum. Nu te îngrijora... Ştiu, ştiu. Da, e un mare idiot. Ceva asemănător mi-a făcut şi la petrecere. Bine că a venit Luke. Dacă nu, nu ştiu ce îmi făcea. Şi aseară mi-a trimis mesaj. Nu ştiu cum a făcut rost de numărul meu. N-am decât să-l schimb... Ştiu. Mereu e aşa grijuliu.... De aproape o lună... Da, aşa e. De la începutul anului... Ce pot să îţi spun ? Nu multe. A fost o legătură mai.... specială..... Ştiu. Mereu îmi arată ce simte pentru mine.... Nu am cuvinte să îţi spun cât e de romantic.

Atunci mi-a revenit în minte dimineaţa când am dat unul peste altul, ea fiind înca somnoroasă, iar eu mă întorceam în New York  din Australia pentru facultate. Mai fusesem acum câţiva ani în New York la o mătuşă. De origine sunt australian... eu, Cal, Mike şi Ash. Ştiu, vă gândiţi la canguri. Alex are dreptate. A fost o legătură mai specială şi amuzantă în acelaşi timp. Şi stai aşa : chiar a zis că sunt romantic ? OMFG !!!

Nothing is impossible Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum