Mă mângâia pe faţă şi mă săruta pe frunte. Apoi m-a privit în ochi şi mi-a spus:
-Hei linişteşte-te. Încearcă să nu te mai gândeşti. A trecut.
Apoi mă sărută şi nu-l respinsăi. Aveam nevoie de respiraţia lui, de buzele lui... de el. Nu Alex ! Revino-ţi ! Tu nu eşti o plângăcioasă. Subconştientul meu avea dreptate. Am rupt sărutul, m-am întors cu spatele şi mă cuprinse cu braţele. Îi simţeam respiraţia şi buzele pe părul meu. Am închis încet ochii. Parcă trezită îl vedeam apoi pe Dylan venind spre mine cu zâmbetul său diavolesc pe faţă. Am vrut să fug dar m-a prins de mână şi mă trăgea după el. Încercam să scap dar degeaba. Am intrat într-o cameră şi m-a dus la Luke, acesta fiind legat de mâini şi de picioare pe un perete. Avea ochii uşor vineţi şi sânge la colţurile gurii. Era doar în nişte pantaloni negri, iar pe brate şi abdomen avea urme de bici.
-Hei Hemmings ! Uite ce ţi-am adus ! Acum îţi place ce vezi ?
-Dă-i drumul. Las-o în pace, vorbi Luke şoptit.
-Noo. Cu ea n-am terminat... pentru că am fost întrerupţi... de tine, spuse Dylan începând să dea cu biciul în el. Am ţipat la el să-l lase în pace dar degeaba. S-a întors şi mi-a dat o palmă.
M-am trezit. Un vis. Fusese doar un vis.... urât. Mă trezisem plângând.
-Alex eşti bine ?am auzit vocea lui Luke printre suspine. L-am simţit îmbrăţisându-mă.
-Shh. Gata Alex, linisteşte-te. Ai visat urât. Ai vrea să-mi povesteşti ? Dacă poţi... Şi i-am povestit visul de parcă fusese real.
-Uită. Nu voi păţi nimic. Idiotul ăla nu se va atinge de noi.
Apoi se auzi un zgomot şi tresărirăm amândoi. Era alarma. Când dormisem aşa repede ? M-am ridicat şi m-am îndreptat spre dulap, luând o cămaşă albă, nişte jeanşi şi balerini. Am intrat în baie şi mi-am dat pijamalele jos. Am întors privirea către tricoul rupt şi imagini din camera de la petrecere îmi reveneau în minte dar le-am îndepărtat. M-am privit în oglindă şi arătam.... obosită, plânsă. Ce aveam ? E imposibil să mă îndrăgostesc de Hemmings. Dar de ce plânsesem când l-am visat biciuit ?De ce l-am lăsat să mă sărute ? De ce i-am cerut să doarmă cu mine ? De ce, de ce, de ce. Prea mulţi "de ce". M-am pregătit mecanic. Am ieşit şi a intrat Luke. A ieşit după zece minute. Am luat jacketa lui Ash, ghiozdanele noastre şi am ieşit. Ne-am întâlnit cu gaşca în faţa clădirii şi i-am înapoiat jacketa lui Ashton, mulţumindu-i.
-Hei Alex, eşti bine ? întrebă repede Nick.
-Da guys, sunt bine.
-Hai să nu mai vorbim despre asta, zise Luke şi am încheiat subiectul. Am intrat în clasă şi din nou nu puteam fi atentă la oră. Îl vedeam pe Luke la fel de neatent ca mine. De data asta eram unul lângă altul. Stăteam amândoi în aceeaşi poziţie dar mâinile stăteau diferit : eu aveam mâna dreaptă înspre el şi cu mâna stângă îmi sprijinam capul, iar el invers. Mi-a luat mâna într-a şi mi-a strâns-o uşor. L-am privit atunci şi a zâmbit inocent ca un şcolar cu colţul gurii, făcându-mi cu ochiul fără să mă privească. În pauză am ieşit cu toţii în parc şi l-am văzut în incinta facultăţii pe nimeni altul decât.... Dylan. Pfff.. nu scap de el nici aici. Mi-a întâlnit privirea şi avea acelaşi zâmbet răutăcios pe faţă.
-Hai să plecăm, i-am şoptit lui Luke, arătându-i-l pe Dylan. A dat din cap şi le-am spus prietenilor noştri că plecam şi de ce.
-Dacă e ceva, vă anunţăm, spuse Ashton. Apoi am plecat. Până n-am părăsit incinta facultăţii, nu puteam să stau liniştită. Luke m-a observat dar n-a zis nimic. După vreo 20 de paşi de când ne-am îndepărtat de facultate, am început să mă liniştesc.
