După o jumătate de oră de bătut sacul de box,am dat jos mănuşile şi m-am dus la baie să mă spăl pe faţă şi mâini. M-am analizat în oglindă pentru câteva minute si ...ce pot să mai spun! Arătam ca naiba. Obosită, plânsă deşi lacrimile dispăruseră şi nici nu era vreo urmă că plânsesem dar ştiam eu şi nu îmi plăcea. Am revenit în sală şi am început să dau câteva ture de teren. Alegeam să îmi ţin mintea ocupată prin sport,pentru că asta mă ajuta să mă concentrez la altceva decât la ce mă preocupa în momentul de faţă.
-Mă bucur că te antrenezi.
O voce mă făcu să mă opresc din alergat. Styles intrase în sală şi în urma lui erau Daniel şi Dylan. Cei trei vin spre mine în timp ce eu mă duceam să îmi iau un prosop pentru a îmi şterg faţa. Mă uit la ei ridicând o sprânceană.
-Chiar voiam să îţi spun să începi, continuă el şi în acelaşi timp mă bagă mai rău în ceaţă.
-Vrei să nu vorbeşti pe ocolite şi să treci la subiect?spun deja enervată pe când ei ajung lângă mine.
-Vreau să te antrenăm,pentru că am văzut că ai potenţial. Ai o capacitate incredibilă de a lupta şi după ce am văzut azi,-arătând spre Daniel -chiar sunt impresionat.
Mă uit la Daniel şi încep să râd de "opera mea ". L-am lovit din cauza nervilor dar nu mă gândeam că o să o fac aşa rău. O merită totuşi. Dar revenind. Ce lupte? C...ce mă-sa? Mă uit la el ridicând o sprânceană şi mă strâmb puţin,lăsând capul într-o parte. Dylan chicoteşte la strâmbătura mea.
-Hăă??fac eu. Ce tot îndrugi acolo? Din câte ştiu mai e până la 1 aprilie,am pufnit.
-Adică avem nevoie de cineva capabil care să lovească pe cineva în felul în care ai făcut-o tu.
-Da. Mai rău m-ai băgat în ceaţă. Plus că ce i-am făcut lui Daniel, a fost la nervi. Şi nu-mi cer scuze, apropo, spun ultima propoziţie privindu-l pe fostul meu iubit ,actuala mea durere în cot.
-Da, ştiu, răspunde acesta lejer, cu mâinile în buzunare şi dând din umeri.
-Referitor la ce ai zis tu ,revin la Harry, pentru asta m-ai răpit tu ?
-D...a. Ştiu că ai studiat artele marţiale şi alte tehnici de luptă.
Îl privesc pe Daniel,deoarece ştiu că de la el ştia lucrurile astea despre mine. Acesta se uită la mine cu o faţă de nevinovat.
-Nu el mi-a spus,continuă Styles. Ştiu din alte surse.
-Oricum,tot nu vreau. Ţi-am zis: dacă vrei să mă omori, dă-i drumul,spun nonşalantă .
-Nu, nu. Nu irosesc asemenea talent, spune zâmbind şi dând din cap. Ok, îţi dau timp să te gândeşti.
-M-am gândit deja. Răspunsul e nu,spun punându-mi mâinile la piept.
-Ai timp două zile, spune întorcându-se cu spatele la mine ca să plece. Zâmbesc, deoarece ştiu că peste două zile nu voi mai fi aici. Dylan îmi zâmbeşte subtil, gândind acelaşi lucru ca mine. Dau din umeri nepăsătoare şi pun prosopul la locul său. Văd că Dylan nu plecase cu ceilalţi doi, spunându-le:
-Rămân eu să o conving.
Harry şi Daniel se întorc la auzul celor spuse. Cel dintâi îl priveşte, zâmbeşte şi dă din cap,după care se întoarce şi îşi continuă drumul spre ieşire cu Daniel în spatele său.
-Acum că suntem singuri, voiam să îţi spun să accepţi ca să îi faci hatârul. Nu prea ştiu ce vrea exact să facă. Peste două zile ştii că vei fi deja acasă.
