Capitolul 17

166 15 6
                                    

Am rămas puţin în loc pentru a analiza ce auzisem înainte. Buza de jos începe să îmi tremure şi mă întorc repede în cameră. Închid uşa şi mă las pe ea în jos. Tremur toată. ...dar de ce ? Nu ştiu. Închid ochii şi toate momentele cu noi doi îmi apar în minte. Dimineaţa când ne-am întâlnit prima dată, apoi când am aflat că vom fi colegi de cameră, sărutul din aceeaşi zi ,petrecerea de Haloween dar şi celelalte ,prima noapte de dragoste. ...toate aceste amintiri plăcute. ..dar şi dureroase îmi făceau inima să tresalte. Cum a putut? Cum a fost în stare să facă asta ? Poate Susan avea dreptate. Anne şi Maddison voiau să îl aibă. Poate aflaseră unde vor avea băieţii turneu şi i-au urmărit şi l-au drogat pe Luke. Dar cum de Michael, Ashton şi Calum nu au zis nimic în legătură cu asta?

Gândurile mi-au fost întrerupte de soneria telefonului. M-am ridicat de pe podea şi m-am îndreptat spre birou. Am luat telefonul şi am văzut numele lui. ...Luke. Nu ştiam ce să fac. O parte din mine îmi spunea să răspund dar cealaltă parte îmi spunea să nu o fac. Am închis ochii şi. ...am răspuns.

-Da!

-Alex, ce faci ?

Vocea lui ....cât de dor îmi fusese de ea. Se observa în ea durere, se observa că voia să plângă .

-Sunt. ...bine. Tu?reuşesc să articulez.

-Bine, acum am venit de la repetiţii. Mi-e dor de tine .

Simt cum lacrimile ameninţă să apară. Răsuflăm amândoi şi îmi trec mâna prin păr. Ştiu deja că aşa face şi el.

-Te-am văzut la ştiri, spun fără să îmi dau seama.

-Alex. ..legat de asta.....

-Cum ai putut ?mă trezesc ţipând. Luke aveam încredere în tine şi tu ce faci ? Poate că abia ai aşteptat să pleci, spun dintr-o respiraţie .

-Alex, spune el cu vocea gâtuită. Îmi pare rău. Nu eram eu atunci. Şi băieţilor le-a făcut ceva, pentru că nu au zis nimic atunci când ele au venit la noi.

-Eram sigură că cu asta vei începe. Ştii ceva:fă ce vrei. Distrează-te, fă-ţi de cap, nu îmi pasă,spun şi închid telefonul plângând. Îl arunc pe undeva în cameră şi încep să plâng neîncetat . Cad pe podea şi îmi acopăr faţa cu mâinile. Simţeam mii de ace care îmi străpungeau inima. Am atat probabil mult timp aşa,iar după ce lacrimile încetaseră, stătusem fără vreo emoţie, eram goală pe dinăuntru. Mi-am şters urmele lăsate de lacrimi pe faţă, m-am ridicat şi m-am îndreptat spre baie. M-am spălat pe faţă,apoi am ieşit şi m-am îndreptat spre dulap de unde mi-am luat o pereche de pantaloni negri de trening, un top mulat pe corp de aceeaşi culoare ,adidaşi la fel. Mi-am făcut părul în forma spicului, mi-am dat cu un balsam de buze, deoarece le aveam crăpate. Mi-am dat cu puţin fond de ten pentru a acoperi cearcănele. Am ieşit din cameră şi am coborât . Casa era pustie....chiar prea pustie. Am ieşit şi m-am îndreptat spre curtea din spate ,dorind să mă duc în sala de sport. Câţiva tipi pe care nu îi cunoşteam mă priveau dar nu le-am acordat atenţie. Am intrat în sală şi ştiu că cei prezenţi şi-au întors privirile către mine dar eu eram cu privirea aţintită spre sacul roşu de box din stânga. Mi-am luat două perechi de mănuşi de box şi m-am îndreptat spre sacul de box pe care urma să îmi descarc nervii. După câteva minute de lovit, simt o prezenţă lângă mine.

-O să îl rupi, îl aud pe Daniel.

În momentul următor pumnul meu drept a făcut contact cu faţa lui. La câţi nervi aveam, nu mai de faţa ăstuia nu mai aveam chef.

-Du-te dracu, rostesc pe un ton care şi mie mi se păruse straniu, apoi m-am întors la sacul cel roşu. Îl auzeam pe Daniel gemând de durere, fiind aproape pe jos. Pe fundal auzeam chicotelile şi comentarile celorlalţi referitoare la faptul că brunetul care se chinuia acum să se ridice luase bătaie de la o fată. Mi-am descărcat energia pe sacul de box până când cineva mi l-a prins. Mă uitam supărată la persoana care îndrăznise să îmi oprească activitatea şi îl vedeam pe Thomas.

Nothing is impossible Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum