Uneori iubesc călătoriile însă alteori îmi vine să mor când aud de ele. M-am săturat să mă mut dintr-o parte în alta.Toată viaţa m-am mutat dintr-un oraş în altul sau dintr-o ţară în alta. Vreau un loc stabil pentru mine .Acum mă mut în New York pentru facultate, dar va fi nevoie să stau la internat, deoarece apartamentul de la părinţii mei e departe de facultate. Numele meu este Alex şi am 18 ani.
Acum ajunsesem în New York şi m-am uitat pe lista cu numerele camerelor care era pusă la vizier să văd unde mă regăsesc. De cum am intrat în camera de la internat, primul lucru a fost să mă pun la somn. Era aproape 6 dimineaţa. Mă mir că facultatea era deschisă la ora aia. Zborul din Germania mă obosise. Aşa că m-am pus direct la somn.
***Peste cateva ore.
M-am trezit din cauza unui zgomot...care se pare că era făcut de stomacul meu. Era aproape 11. Sfinte, când am dormit atâta? M-am ridicat leneşă din pat şi din fericire aveam niste sandvişuri la mine. Sigur mama mi le-a pus. N-aveam de gând să merg la cursuri azi. Mi-era prea lene. Totuşi, o să merg şi după, o să mă plimb prin oraş. După ce am mâncat, m-am îmbracat şi am ieşit. Însă când am ieşit din clădire, m-am ciocnit de cineva şi după ce că îmi era somn, nu mai de loviri n-aveam chef.
-Hei, ai grijă pe unde calci, am spus ţâfnoasă.
-Ok, scuze, spuse tipul. M-am uitat mai bine la el şi era un băiat blond cu ochii albaştrii electrizanti şi era mai înalt ca mine cu un cap.
-Poate ne mai vedem, spuse zâmbind.
-Poate da, poate nu.
Şi am plecat. Mda, tipul ăsta îmi stricase dimineaţa. Sper să nu îl mai văd. În fine. M-am plimbat prin campus după care m-am întors în cameră. Când am intrat, era să mor de spaimă. Un băiat era în camera mea şi nu orice băiat. Tipul de care mă ciocnisem. S-a întors şi când m-a văzut, am rămas amândoi muţi, holbându-ne unul la altul.
-Ce faci aici ? am întrebat amândoi în acelaşi timp.
-Zi tu prima.
-E camera mea. Tu ce cauţi aici?
-N-are cum. Şi asta e camera mea. Atunci suntem colegi de cameră.
Îmi picase faţa. Colega de cameră cu el ?
-Apropo, numele meu e Luke.
-Ăă..Alex.
Ce aveam de mă bâlbâiam ? Cred că era din cauza ochilor lui super albaştri şi super frumoşi. Ce mă apuca ? Mda, trebuie să recunosc. Deşi mă enervează, e frumos idiotu'. A zâmbit şi mi-a strâns mâna. Şi avea una fină. Serios, ce mă apucă ? Fără să-mi dau seama, am schiţat (sau am încercat) un zâmbet. Am cam rămas din nou blocaţi vreo 5 secunde privindu-ne, apoi am schimbat privirea şi mâinile noastre s-au despărţit. Vedeam că începuse să despacheteze aşa că mi-am adus aminte de bagajul meu şi am început să despachetez. Aflasem că la 2:00 p.m. începea totul aşa că aveam timp. Într-o oră am terminat amândoi. Apoi ne-am aşezat puţin în pat să ne odihnim. Paturile noatre erau unul lângă altul, având lângă ele câte o noptieră. În faţa paturilor era o uşă care era baia. În faţa ferestrei era biroul. Camera era drăguţă. M-am uitat la telefon şi am văzut două mesaje de la mama în care mă întreba dacă am ajuns bine. I-am răspuns şi când am pus telefonul pe pat, am simţit o privire asuprea mea. M-am uitat la noul meu coleg şi el era cel care mă privea.
-Ce?
-Nimic. Eşti foarte frumoasă.
-Scuteşte-mă, am spus întorcând capul şi mutând privirea pe tavan.
-Eu îţi spun adevărul.
-Aha. Cum să nu. Frate aveţi o vrăjală în voi de nu se poate.
-De ce zici asta?
-Aşa e.
-Nu sunt toţi aşa.
-Da, sigur.
-Vei vedea, spuse răsuflând. M-am uitat la el şi îşi mutase privirea pe fereastră. Apoi m-am ridicat din pat. Unde voiam să mă duc? Nu ştiu. Dar voiam să ies. Aşa că asta am făcut.
-Stai că vin cu tine, spuse repede Luke, ridicându-se. Festivităţile oricum trebuie să înceapă.
-Ok.
Şi am plecat împreună. Încet-încet campusul a început să se umple de studenţi şi profesori. Am făcut cunoştinţă cu câţiva care îmi vor fi colegi şi se pare că şi pisălogul ăsta de Luke va fi nu doar colegul meu de cameră. După ce directorul şi-a terminat discursul, a chemat în scenă o trupă. 5 Seconds of summer sau drummer..nu mai ştiu exact cum a zis.
-Urează-mi baftă, îmi şopti Luke şi plecă. Ce voia să facă? În următoarele secunde îl zări pe scenă. Ei na. Acum mai era şi cântăreţ. Ce urmează? Spion, agent sub acoperire? Lângă el au mai venit trei băieţi cu care făcusem cunoştinţă şi au început să cânte. Eh, ce pot spune ? Se pricep băieţii. După vreo trei piese, au terminat şi ne-am îndreptat spre clase.
Editat
