Capitolul 3

416 24 2
                                    

-Sper să ne mai trezim aşa.

-Visează amice.

-Ţi-am spus că niciodată să nu spui niciodată. Ai văzut ieri că ţi-am arătat "talentul" meu. Şi sunt convins că ai mai vrea.

-Vorbeşte pentru tine. Nu te pricepi deloc.

-Oh,nu ? Arată-mi tu cum se face.

-N-ai să vezi, am spus râzând. Apoi am tăcut amândoi. Şi era cam stânjenitoare tăcerea. Nu ştiam niciunul ce să mai spunem. Însă simţeam cum uneori Luke se uita la mine. L-am privit o dată însă el privea în faţă, muşcându-şi buza de jos. Atunci am observat că avea un pierce negru în buza pe care şi-o muscase. Am ridicat sprâncenele involuntar de mirare. M-a privit şi a zâmbit.

-S-a întâmplat ceva, frumoaso ?

-De când îl ai ?

-Ce ? Oh, ăsta ? spuse privind spre pierceing. Din liceu. De ce ?

-Nimic. Întrebam. Acum îl observasem.

-Ah.

Îşi trecu mâna stângă prin păr, eu fiind în dreapta lui. Observasem şi un mic tatuaj pe încheietura sa. Era semnul infinutului combinat cu cheia sol. Hmm. Aveam acelaşi tatuaj pe aceeaşi parte.

-Frumos tatuaj, am spus.

-Mersi. Tu nu ai unul ? Sau nu vrei să-ţi faci ? 

Atunci am ridicat mâna stângă, arătându-i încheietura. Şi-a mărit ochii de uimire şi a rânjit.

-Huh. Se pare că geniile gândesc la fel, zise el. Am râs amândoi. În cele din urmă ne-am întâlnit cu prietenii noştri la intrarea din clădire.

-Neaţa puişorilor. Nu credeam că vă mai treziţi, zise Nick.

-Neaţa guys. De fapt, pinguinul de faţă voia să doarmă în continuare...

-Dar m-a trezit ea şi....avem un pact care m-a făcut să vin. Şi nu, nu vă gândiţi la prostii că nu-s alea, termină Luke.

-Nu. Doar n-a aflat de... , zise uimit Ashton în timp ce mergeam spre clasă.

-Ba da. Se pare că m-a trădat vorbitul în somn, zise Luke îmbufnat şi pe mine m-a pufnit râsul.

-Lasă că aşa mai aflu şi eu una alta despre tine. Adică chestii de genul nu afli aşa uşor, zisăi şi începurăm cu toţii să râdem. Apoi am intrat în clasă şi ne-am aşezat toţi în aceeaşi bancă. Eu stăteam între Ashton şi Ally, iar Luke între Ashton şi Calum. Însă din nou nu puteam fi atentă la oră. Mă gândeam la momentul de ieri când Luke m-a sărutat şi la cel de azi-dimineaţă când m-am trezit în braţele lui.

-Psst. Ce-ai ? mă trezi Ally.

-Hm ? Ce ? Nimic. De ce ?

"Nu pari să fi atentă.", îmi scrise ea la spatele caietului.

"Sunt doar obosită de aseară. Atât.", i-am răspuns. S-a uitat la mine ca şi când nu mă credea. Însă nu ştiu de ce mă tot gândeam atât la Hemmings. Ziua a trecut repede. La fel şi celelalte. Luke mă curta mereu însă îl respingeam dar nu se lasă. Uneori seara, ne băteam cu pernele şi chiar era amuzant. Ieşeam mereu cu prietenii noştri, totul decurgea normal. Într-una din zile, o colega, Kate, a anunţat o petrecere la ea acasă la sfârşitul săptămânii, fiind toţi invitaţi. Evident că am acceptat. Nu stătea departe. Seara ne-am pregătit pentru petrecere. Eu mi-am luat niste jeanşi strâmţi, un tricou negru pe care scria :"So many questions in my mind, So many answers I can't find", o mânuşă neagră fără degete în mâna stângă şi nişte tenişi, iar părului lung şaten cu şuviţe roşii i-am făcut nişte bucle lejere. Mi-am dat cu puţin gloss, rimel şi creion, scoţându-mi în evidenţă ochii verzi. Când am fost gata şi am ieşit din baie, îl găsisem şi pe Luke pregătit. Avea nişte pantaloni negri strâmţi, o bluză albă cu mâneci negre, având pe ele steluţe şi, ca mine, nişte tenişi şi mănuşa fără degete pe aceeaşi mână ca mine, iar părul îl avea ca de obicei. Când m-a vazut, faţa lui căpătase o expresie de uimire.

Nothing is impossible Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum