Capitolul 15

192 14 3
                                    

Mă uitam la persoana din faţa mea uimită.

-Ăăăă...bine,îi răspund. Gabe se apropie şi din instinct,mă îndepărtez de el când se aşează pe pat.

-Stai liniştită că nu te mănânc,spune zâmbind. Cred că ai aflat de la Thomas despre faptul că vrem să te ajutăm. Scuze pentru ce ţi-am făcut dar a trebuit. Nu încerca să evadezi,pentru că vei îngreuna planul nostru.

-De unde pot ştii că pot avea încredere în voi?

-Ştiu că te îndoieşti dar vei vedea. Te las să te odihneşti. Şiiii...încă o chestie: să nu ai încredere în Megan şi Eveline,tipele care roiau azi în jurul lui Daniel. Sigur le-ai văzut.

Cum să nu mi le amintesc. Doar  îmi venea să vomit când le-am văzut.

Am dat din cap şi chicoti.

-Ok. Să zicem că fac cum ziceţi voi. În cât timp voi pleca?

-Curând. În 2 sau 3 zile eşti acasă.

-Câât! Eu nu mai resist un minut. În fine. Le cunoşti pe Anne şi Maddison?

-Ha!făcu el. Cum să nu? Dar tu?

-E puţin spus,pufnesc.

-Sunt prietene cu Megan şi Eveline.

-Acum se înţeleg multe lucruri,spun ca mai mult pentru mine.

-Mda. Păi eu plec. Dacă ai nevoie de ceva,cred că ai aflat la cine să apelezi.

-Da.

Zâmbeşte,se ridică şi părăseşte încăperea. Răsuflu şi în clipa următoare aud soneria telefonului care mă anunţă că am primit un mesaj. L-am luat de pe masă şi am deschis mesajul care era de la Nick.

“Stai liniştită. Vom face tot ce putem să te luam de acolo.”

“Lăsaţi lucrurile aşa. În două sau trei zile voi fi înapoi acasă. E cineva aici care vrea să mă ajute. Dar voi avea nevoie şi de ajutorul vostru.”,am scris şi trimis prietenului meu. Trebuia să îi ajut şi pe ceilalţi să scape de psihopatul ăsta. Am vorbit cu Nick,spunându-i care era situaţia şi a spus că Thomas,Gabe şi Andy erau de încredere,deoarece îi cunoştea dar se mira şi el de schimbarea lui Dylan. După ce am vorbit cu Nick,aud o bătaie scurtă în uşă.

-Intră,spun şi în clipa următoare intră o fată care era cam de aceeaşi vârstă cu mine,după cum părea.

-Sunteţi chemată la masă,rosteşte sfioasă.

-De către cine?

-Domnul Styles,împreună cu ceilalţi.

Deci individual vrea să mâncăm. Bine Gogule. Hai s-o facem şi pe asta. Sta-ţi-ar în gât.

-Spune-i că vin imediat,rostesc şi fata pleacă. Mă uit puţin în oglinda din dulap şi…îmi place ce văd. Eu îmbrăcată în negru din cap până în picioare şi parcă aveam ceva pe faţă. O anume strălucire.

Îmi netezesc puţin hainele şi ies din cameră. Cobor fără să mă grăbesc prea mult dar odată ajunsă la destinaţie,toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea. Jur că îmi vine să o rup la fugă dar nu pot.

Cel care mă chemise era în capătul mesei,lângă el,în partea dreaptă se afla Daniel cu două fete alături care cred că erau Megan şi Eveline. În partea opusă se aflau Dylan,Thomas,Susan,Gabe şi Andy.

-Bun venit la masă,rosteşte Styles.

-Mulţumesc pentru invitaţie dar nu cred că era nevoie de aşa formalităţi,spun şi noii mei aliaţi se abţin de la a râde.

Nothing is impossible Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum