Capitolul 19

231 17 21
                                    

Nu îmi puteam da seama cum şi de ce s-au văzut acele imagini la ştiri şi acum când ne-am dus la sursă,se vedeau aproape şterse. Evident că Anne şi Maddison au pus asta la cale. Era posibil ca să îi fi mituit poate pe cei de la club să facă ceva cu imaginile acelea după ce sunt difuzate la TV în caz că veneam să le cer să le văd. Şi sigur aşa s-a întâmplat căci altfel nu îmi explic.

Mă uitam pe fereastra maşinii în timp ce mergeam la repetiţiile pentru concertul din seara asta.

-Hello!!! Pământul către Hemmings! Cred că a murit semnalul pe planeta pinguinilor,comentă Michael care mă scoase din gândurile mele şi începu să râdă cu băieţii.

-Luke,băiete,te-ai făcut alb ca varul,zise Ash.

-Sunt....ca dracuţ băieţi,am mărturisit.

-Ştim şi noi că eşti băgat în rahat până în gât dar la ce te tot gândeşti atât?zise Calum şi ignorând prima parte a spuselor sale,le-am spus la ce mă gândisem. Ei dădură din cap când terminai şi Ashton preluă cuvântul.

-Uite Luke,ştiu că pare totul ca naiba acum dar vom face orice ca să facem rost de ceea ce ne trebuie. Acum hai să ne ocupăm de repetiţii.

Şi cu acestea se dădu jos din maşină. Nici nu îmi dădusem seama când ajunsesem. Eu fusesem în spate cu Mike,iar Calum în faţă cu Ash care condusese. Am intrat în clădire,ne-am dus în camera noastră din culise unde ni s-au spus că ne aşteptau nişte scrisori de la fani. Sigur văzuseră şi ei ştirea şi îmi venea să mor de două ori: îi dezamăgisem şi pe ei dar mai rău e că o dezamăgisem pe Alex şi acolo unde aveam inima,simţeam acum un mare gol. Majoritatea scrisorilor erau pentru mine în care fanii din toate colţurile ţării mă întrebau cum am putut fi atât de inconştient să o înşel pe Alex,deoarece nu merita asta. Ştiam şi eu dar acum că citeam asta,mai rău se mărea acel gol din partea stângă a cutiei toracice.

Ashton deja începuse să facă celebrul său filmuleţ în care le mulţumeşte fanilor că ne susţin şi să vină în seara asta la concert.

-Hei Lukey,vrei să spui câteva cuvinte?întrebă el şi încuviinţai.

-Guys n-o s-o lungesc acum cu ştiu ce vreţi toţi să auziţi dar vă promit că în seara asta la sfârşitul concertului veţi auzi.

Acestea fiind spuse,m-am întors la scrisorile mele şi Ash la filmuleţ,spunând:

-Ei bine,l-aţi auzit oameni buni. Astă-seară veţi primi cu toţii răspunsul. Vă iubim şi aveţi grijă de voi.

Opri filmuleţul,blocă telefonul şi se întoarse către noi.

-Hemmings să te ţii de promisiune,îmi spuse el cu o privire serioasă. Am dus mâna la tâmplă,salutându-l milităreşte. Cu toate că e cel mai mare dintre noi şi se ţine mereu de glume,poate deveni extrem de serios în următoarea secundă încât uneori mă speria,aşa cum făcuse acum.

După ce am terminat toţi cu scrisorile,ne-am dus să repetăm şi ne-a luat cam vreo două ore.

(Din perspectiva lui Alex)

Acceptasem ceea ce îmi propusese Harry şi Thomas reuşise să îl convingă să mă antreneze. Eram acum în sală,alergând de zor. Făcusem două ture şi tot nu obosisem deşi Thomas insistase să iau o pauză. Acum o terminam pe cea de-a treia şi mă duceam lângă Thomas pentru a lua o gură de apă căci muream de sete.

-Gata alergatul?întrebă el amuzat în timp ce mă aşezam lângă el pe bancă.

-Mai sunt în stare de încă trei.

-Eşti nebună,zise el şi râsărăm amândoi. Vrei să trecem la gimnastică?

Am încuviinţat şi ne-am ridicat începând cu ceea ce ne propusesem. În acest mod reuşisem să scap de gândurile legate de Luke. Chiar dacă ne ştim doar de lună,m-am ataşat de el aşa mult încât am ajuns să îl iubesc şi acum...totul s-a dus pe apa sâmbetei. Poate a fost vreun plan de-al celor două fufe însă la cât de degajat părea Luke,nu prea cred.

Nothing is impossible Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum