Hope POV:
Liniștea era stăpâna casei, prea multă liniște. Asta deja mă băga în sperieți. Ceasul bătea ora doisprezece seara, părinții mei sigur dorm, iar fratele meu sigur este plecat. Încerc să mă liniștesc singură.
Când am vrut să urc scările o mână m-a apucat de picior, lucru ce m-a făcut să țip din toți plămânii și să cad. Părinții mei fugind spre mine.
-Doamne Hope! Ce ai pățit?Întreabă mama agitată.
-Jackson, asta am pățit,țip iritată de gluma proastă a fratelui meu.
-Jackson Woods!Se aude vocea autoritară a tatei. De ce îți speri așa sora? Și de unde vi la ora asta?
Când i-am auzit întrebarea am încercat să o zbughesc, tiptil-tiptil, de lângă ei. Știam că am să urmez eu.
-Nici să nu te gândești domnișoară,spune tata fără măcar să se fi întors spre mine. Pot să știu de unde veniți amândoi?
-Tati, eu am fost cu Eva. Iar când să venim, la mijlocul drumului am făcut pană. Am așteptat mașina de service. Nu vroiam să o las singură, iar să venim cu un taxi ne era frică,spun eu cu o voce copilărească, cu privirea în pământ. Mereu ținea faza asta.
-Hope, ai scăpat de data asta. Mergi și te culcă, este destul de târziu.
-Nu este corect. Ea mereu scapă,se vaită fratele meu, iar eu nu fac altceva decât să mă strâmb la el. Apoi am plecat în dormitorul meu.
M-am schimbat repede în pijamale și m-am băgat sub pătură, însă, după vreo zece minute o bătaie se aude în ușă. Iar eu nu răspund, poate încetează, însă nu.
-Hope, sunt Jack,se aude vocea fratelui meu care deschide ușa. Pot să intru?
-Deja ești înăuntru Jackson.
-Aaa da. Surioară, am și eu nevoie de o favoare. Am nevoie de mașina ta mâine.
-Bine,răspund repede și mă întorc cu spatele spre el.
-Bine?! Atât? Unde sunt favorurile? Șantajul?
-Ști destul de bine că speli vasele două săptămâni. Și îmi vei da 200 de dolari.
-Perfect. Mersi. Noapte bună,spune deschizând ușa. Apropo, Joshua a întrebat de tine,spune pe un ton ironic și iese până să apuc perna s-o arunc după el.
Joshua este un prieten de al lui, căruia îi cam place de mine. Însă nu îmi trezește niciun interes. Fără să vreau privirea îmi fuge pe o poză din cameră, poza cu familia noastră. Tata, mama, Jack și eu. Deși suntem frați gemeni, suntem atât de diferiți. Tata spune mereu că l-am moștenit pe el, iar Jack pe mama. Însă nu știu ce să zic.
~~~
-Hope, dacă m-ai stai mult o să prinzi abia prânzul,se aude vocea mamei mele. Nu dormeam, doar stăteam. Dacă mașina mea era la Jack nu prea aveam ce face. Într-un final am decis să-mi fac un duș și să mă schimb de pijamale. Mi-am luat o fustă rozalie, un top negru și am coborât jos.
-Bună dimineața prințeso,spune tata sărutându-mă pe frunte.
-Neața și vouă. Nu sunteți la muncă?
