Capitolul 13

15.4K 968 43
                                    

Ei bine, au trecut trei săptămâni de la acel eveniment în vechea casa. Iar relația mea cu Matt este din ce în ce mai bună. Pe când cea cu mama... În acest timp am dat admitere la facultatea de arhitectură, unde am fost admisă.

Încă o cină linistită în familie...

-Jack, până la urmă ce facultate vei urma?Întreabă  mama tăind friptura din farfurie.

-Vreau să urmez facultatea de drept,spune zâmbind săgetându-mă cu privirea. Semn să vorbesc.

-Da tata și cum spuneam, am fost acceptată la arhitectura,spun ironică, luand încă o gură din sucul meu.

-Doamne, Hope. Ai dat admitere?Întreabă  mama uimită, tata doar zâmbea mândru.

-Da, am dat și am fost acceptată. Nu mi se pare chiar atât de important încât să țipi în urechea mea,spun asta fiindcă era în  dreapta mea și aproape a țipat.

-Mă bucur pentru tine scumpo. Și ce o să faceți? O să stați la internate?Întreabă tata turnându-și vin.

-Bănuiesc,spunem amândoi odată. Poți să încetezi să mai faci asta? Argh ești enervant/enervantă. Urăsc când se întâmplă asta. Dar se pare că părinții noștri se amuză pe seama asta, într-un final începem și noi să râdem. Însă mă opresc când telefonul meu vibrează pe masă.

-Și când îl vei aduce acasă pe băiatul care te face să încalce propria ta regulă, să-l cunoaștem?mbesc ușor știind că este adevărat, chiar eu pusesem regula "fără telefoane la cină".

-Cât de curând tata, cât de curând. O să îl plăceți, o să vedeți.

~~~~Dupa o lună ~~~~~

-Facultate, păzea că  vin,spun băgând ultima valiză în portbagaj.

-Să ai grijă de tine, să mai suni ocazional. Să nu uiți să mănânci. Să nu uiți să îți iei inhalatorul...

-Mamă! Nu am mai avut o criză de astm de zece ani. Și așa, sunt la două ore distanță. Jack este cel mai departe,spun asta ca să plece iar Matt chicotește, pe când Jack înjură pe sub mustăți. Mergem?Îl întreb pe Matt care se amuza pe seama fratelui meu. Mama îi făcea freza, gen de tocilar, cu o cărare pe mijloc. Dă ușor din cap, apoi ne luăm la revedere de la părinții mei.

-Tot nu mi-ai spus, vei locui în cămin?Întreabă ușor gelos.

-Da, am sunat la facultate și am prins ultima cameră liberă. Însă este o problemă. Colega mea de cameră, este de fapt coleg. Un adept al sexului puternic.

-Poftim,țipă și calcă frână brusc, iar eu încep să râd de fața lui.

-Ți-am plătit-o. Mai ști ce faze mi-ai făcut tu când ne-am cunoscut? Doamne! De unde naibii era să știu că este adept al sexului? Mamei îi era frica să mă lase să stau în cămin, unde și citez "nu există siguranță. Dacă se întâmplă ceva? Dacă este cineva bolnav și ia tot căminul?". Așa că mama a vândut vechiul apartament al fratelui meu, cumpărând un mic apartament la două străzi de facultate.

-Agent imobiliar,spune râzând. O să-mi fie foarte dor de tine puștoaico.

-Și mie, însă o să fim la doar două ore distanță. Oricum, poți rămâne și în apartamentul meu și așa o să fiu singurică,spun lăsând ușor buza in jos, făcând ochii mari ca de cățel. Cum ar fi în seara asta, inaugurăm apartamentul.

-Cum să refuz așa ceva? Doar că... În seara asta trebuia să particip la o petrecere în familie.

-Ahh, ok. Poate altă dată,spun lăsând ușor capul în jos, dezamăgită.

-Ehh, la dracu. Las-o dracu de petrecere, o să stau cu iubita mea.

-Matt, nu trebuie să nu participi doar ca să mă mulțumești pe mine.

-Iubito, o fac pentru că vreau să petrec timpul cu tine. Chiar și ultima clipă din viața mea aș petrece-o cu tine, apoi îmi ia mâna și mi-o sărută. Nu am cum să uit motivul pentru care m-am îndrăgostit de el. Desi în astea aproape trei luni, niciodată nu i-am zis "te iubesc".

-Acum dacă ai putea conduce mai repede. Nu de alta, dar începerea programului începe la nouă jumătate.

Cred că mai bine tăceam, pentru că pur și simplu a călcat la maxim accelerația. Vedeai mașina cum zbura printre celelalte mașini. Cred într-o oră și puțin eram în fața facultății. Totul era atât de primitor, aspectul clădirii, curtea, totul. Până și oamenii de pe acolo erau primitori, majoritatea.

Cred mai bine de douăzeci de minute am ascultat discursul decanului, care nu se mai termina.

-Matt, uite o oră care îmi sună cunoscută din tot programul ăsta. Limbi străine, spun făcând haz de necaz. Unele ore nici măcar nu înțelegeam cum se numesc.

-Vei fi bine iubito, ce spui de un ceai fierbinte? Întreabă turnând apa in ceainic. Însă lasă ceainicul pe marginea chiuvetei pentru că telefonul lui sună. Și-l scoate nervos din buzunar și se duce în camera de alături pentru a vorbi. Însă, chiar fără să vreau, se auzea ce vorbea.

-Am zis că nu. Am treabă. Nu țipa la mine. Mă șantajezi? Argh! La dracu cu tine!

Vine înapoi în bucătărie, mai nervos decât era. Mi-am dat imediat seama că trebuie sa plece. Am zâmbit fals și am făcut semn din cap că este în ordine.

-Iubito, nu te supăra... Trebuie să ajung în oraș. Promit că vin înainte să adormi...

-Matt, nu face promisiuni dacă nu poți să le duci la capăt. Mă suni când te eliberezi, spun dându-i geaca din cuier și deschizându-i ușa. Mă sărută cast pe buze apoi pleacă.

Am luat telefonul și i-am trimis fratelui meu un mesaj.

"Decan+predică lungă=foame. Tu ce ai făcut? "

"Am inspectat puțin facultatea, acum îmi urc bagajele în cameră. Matt este cu tine?"

"Nu, a trebuit să plece înapoi. Ceva legat de familie, habar n-am."

"Aham, apropo, te salută Sasha. "

"Și eu o salut."

Grozav, m-am și plictisit. Iar internetul abia mâine mi-l bag. Maine am primul curs la ora 10, perfect.

Când vroiam să mă bag la somn, telefonul meu vibrează, pe ecran apărând un mesaj de la Matt. Pe pariu scuze cum că nu poate ajunge. Îl deblochez și rămân mască la conținutul mesajului.

"Dragă, îmi pare foarte rău să te anunț, însă scumpul tău Matt este prea ocupat cu mine ca să mai vină tine. Adios scumpete."

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum