Capitolul 8

15.4K 1K 22
                                    

Matt POV:

Mă  simt ca un adolescent de cincisprezece ani, care are prima întâlnire. Dar nu orice adolescent, genul din acela cu ochelarii cu rame mari, plin de coșuri pe față și cu dinții înafară.

Am luat telefonul în mână, am trimis un mesaj pe numărul primit de la Eva, asta dacă e numărul corect.

"Mai este valabilă acea cină?"

"Deja am o bănuială de unde ai numărul. Da, încă este valabilă, pentru următoarea ora. Să fi îmbrăcat lejer, n-am de gând să te scot în oraș."

"La tine sau la mine?"

"La mine, strada Blackhill, blocul de pe colt. Apartament 32. Mai ai 58 de minute până expiră oferta. Te aștept. X"

Am zâmbit ușor și mi-am încălțat teneșii. Mi-am băgat telefonul în buzunarul din față al blugilor, apoi am luat cheile mașinii și am plecat.

Simțeam cum timpul trece mult mai repede decât de obicei, mai ales la semafoare. Într-un final ajungând la destinație. Un bloc destul de recent construit, într-un cartier liniștit.

De ce dracului simt că mă ia cu călduri? Inspir și expir zgomot și apoi bat la ușă, din partea opusă Hope deschizând-o. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi și o bluză neagră, decoltată.

-Bună,spune sărutându-mă pe ambii obraji.

-Hey, am adus vin,apoi ridic sticla de vin în sus.

Ia sticla și pășește spre bucătărie, bănuiesc, însă o urmez îndeaproape și în tăcere. Încercând să sparg această liniște, deschid gura spre a o întreba dacă acesta este apartamentul ei, însă ea mi-o ia înainte.

-Este apartamentul meu, bine, defapt a fost al fratelui meu. Însă el nu-l folosește, așa că l-am acceptat eu. Sper că îți place pieptul de pui umplut cu sos și la desert cheese cake.

-Aici m-ai nimerit,spun eu ajutându-o să așeze masa. Însă sunt nedumerit, de ce ai organizat această cină?

-Pentru că m-am simțit datoare față  de tine, ți-am umplut capul cu prostiile mele azi.

Hope POV

Drace, băiatul ăsta mă face să râd, cu lacrimi. Îmi sterg lacrimile și îmi așez mâna pe burtă, care mă durea deja de la atâta râs.

-Ești prea ciudat,spun luând încă o înghițitură din paharul de vin.

-Hmm! Mulțumesc,răspunde el mândru. Imi dau ochii peste cap și mă uit la ceasul de la mână, nici nu mi-am dat seama când ora opt s-a transformat în ora unu dimineața. Cred că ar trebui să plec, este destul de târziu,zice el ridicându-se de pe canapea.

-Dacă vrei, poți să dormi aici. Ști, este destul de târziu și să conduci seara...

-Tu vrei să rămân? întreabă uitându-se în ochii mei. La dracu că vreau. Dau ușor din cap în semn de da, ușor timid. Ok, păi, să-mi aduci o pernă.

-Nu dormi aici. Dacă vrei poți dormi cu mine. Nu e ca și cum ar fi prima dată. Și oricum, e destul loc pentru amândoi.

Zâmbește în colțul gurii și dă din cap în semn de "ok". Îl apuc de mâna și îl trag până în dormitor.

-Acolo este baia, dacă vrei să faci un dus,spun arătându-i ușa. Poftim și un prosop.

Îl urmăresc cum intră în baie, la scurt timp apa începând să se audă, semn că a pornit dușul.

Mi-am schimbat hainele de pe mine cu un tricou larg și o pereche de pantaloni scurți, foarte scurți. Îmi aud telefonul sunând, tocmai din baie. Știam că este tatăl meu, el trebuia să mă sune. Dacă nu îi răspundeam, mă dădea dispărută.

Imi iau inima în dinți și intru în baie, prin ușile de la cabina de duș abia se putea descifra forma corpului său. Spre norocul meu. Merg tiptil și iau telefonul de pe marginea chiuvetei. Chiar atunci ușile dușului se deschid, lăsând la iveală un Matt cum natura l-a lăsat. Scap telefonul din mână în momentul în care îmi astup ochii cu palmele, deși deja văzusem.

-Aaa... Suna telefonu...Și...aaa, mă bâlbâi luând telefonul de pe jos, încercând să nu privesc spre duș, apoi ies val vârtej de acolo.

Obrajii îmi ardeau, iar pieptul mi-se ridica într-un ritm alarmant. Încerc să-mi reglez ritmul respirației și îl apelez înapoi pe tata.

"-Hope, ești bine?

-Da tata. Sunt bine, este totul în ordine la spital?

-Da, totul este bine, momentan. Mama ta este cam supărată...

-Tata, nu ma întorc momentam acasă.

-Nici nu vroiam să te conving, dar totusi, vorbește cu mama ta. Răspunde-i la telefon.

-Tata! Nu mă face să nu-ți mai răspund nici tie. Și să nu îi spui lui Jack că ai vorbit cu mine.

-Bine prințeso, ai grijă de tine. Să ști că te iubim. Și mama ta te iubește, desi...

-Si eu te iubesc,spun evitând subiectul numit mama, așezându-mă pe marginea patului."

-Și eu te iubesc,mă imită cu o voce pițigăiată Matt. Avea doar perechea de boxeri pe el, apa încă scurgându-se pieptul lui.

-Scuze, n-am haine să ți se potrivească. Dar nu ma deranjează să rămâi așa,spun arătând cu degetul, apoi zâmbind.

-Cine nu m-ar dori? Sunt o adevărată fiară,zice încorcându-și mușchii.

-Misogin,tusesc ușor.

Ridică ușor din sprânceană, apoi sare pe mine, împingându-mă pe spate. Fețele noastre se aflau la câțiva centimetri, îi simțeam respirația pe pielea mea. Apoi cu vârful nasului îmi mângâie obrazul, până aproape de ureche unde îmi depune un sărut. Pielea începe sa mi-se furnice sub atingerea lui. Coboară cu săruturile pe maxilar, mângâindu-mi cu buricele degetelor pielea.

Îmi ia fața în mâinile sale, mă privește în ochii  și  apoi își unește buzele cu ale mele. Pe moment nu îi răspund, însă îmi mușcă buza de jos, făcându-mă să deschid ușor gura cât să îi  permită să introducă limba, căutând-o cu ardoare pe a mea.

-Ce îmi faci tu mie?Întreabă printre săruturi. Își introduce o mână ușor sub mine, strângând ușor de fesă. Într-un impuls imi pun mâinile pe pieptul lui, ridicându-mă ușor apoi trântindu-l pe spate. Îmi pun picioarele de o parte și de alta a corpului său, nerupând sărutul.  Îmi băgam mâna prin părul lui, trăgându-l ușor,  lucru ce-l face să geamă înfundat.

Începe să-mi muște pielea de pe gât, sugând ușor apoi sărutând locul mușcat. O să rămână un semn de toată frumusețea.

-Ăsta arată că ești a mea,șoptește cu buzele lipite de gâtul meu. Se așează în pat mai bine, pe mine strâgându-mă în brațe. O să fi a mea în toate planurile.

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum