-La dracu Will! Dacă Jack a pățit ceva, te omor cu mâna mea,spun nervoasă lovind geamul mașinii.
-Hope, liniștește-te totul va fi bine. Inspiră adânc, parchez și mergem amândoi.
Însă eu nici nu aștept să parcheze, în momentul în care mașina încetinește, sar afară din ea. Fugind spre intrarea în spital, deși îl aud înjurând. Toți oamenii se uitau la mine ca la o nebună. Însă puțin îmi păsa, tot ce conta acum era ca Will și Jack să fie bine.
-Hope, îl aud pe tatăl meu strigându-mă. Mă intorc pe vârfuri și-l îmbrățișez plângând pe umărul lui.
-Cum sunt? Sunt bine nu-i așa? Spune-mi că da,ajunsesem să mă răstesc, iar tata se schimbă la față când îl vede pe Matt. La naiba, nu m-am gândit să îi zic să plece. El, m-a găsit pe stradă fugind ca o nebună. S-a oferit să mă aducă aici. Te rog tată, spune-mi că sunt bine.
-Hope. Will, am reușit să-l stabilizăm, am oprit hemoragia. Însă fratele tău nu este bine, nu găsim o cauză, însă nu se trezește din anestezie.
-Tată, ce înseamnă asta?Întreb cu frica mai mare ca mine.
-Hope, Jack a intrat în comă.
-Oh nu! Nu este adevărat. Tată ști bine că nu îți suport glumele tale sărate,zic nervoasă pe el, apoi trecând pe lângă el în salonul în care fratele meu era. Mă durea sufletul să îl văd așa, conectat la aparatele alea, viața sa dând o luptă crâncenă cu moartea. Jack, frățioare, dacă este încă o farsă de a ta să ști că nu ești amuzant. Hai să te îmbraci și să plecăm, îmi este foame, îmi este somn.
-Hope...
-Matt, de ce nu se trezește? Spune-i și tu că nu este amuzant,nici nu am realizat când însă plângeam în brațele lui. Pătându-i cămașa cu rimelul scurs din cauza lacrimilor. Oh Doamne! William.
Îl las pe Matt în ceață, apoi caut salonul lui. Într-un final găsindu-l. Stătea în pat, uitându-se pierdut în tavan. M-am apropiat de patul lui, așezându-mă aproape de el. Întind mâna și îi dau bretonul din ochi. Fruntea lui fiind bandajată.
-Hey Romeo, ești bine?
-Nu Julieta, nu sunt. Jackson se simte bine?
-Will, Jackson a intrat în comă,răspund lăsându-mi privirea în jos.
-Firar să fie!Țipă el strângând pumnii, însă durerea îi cutremură tot corpul, el oftând zgomotos. Hope, este numai vina mea. Dacă nu i-a fi spus...
-Romeo, nu este vina ta. Nu tu conduceai mașina cealaltă. Șoferul ăla va plăti cu vârf și îndesat, asta ți-o asigur. Cât despre Jackson, va fi bine. Este un luptător, ai să vezi. Cât de curând o să îl vezi iar pe motorul ăla nenorocit. Îl sărut pe frunte, părintește, însă îi văd privirea ațintită spre ușă. Îmi întorc capul, observându-l pe Matt care stătea în drept ușii.
-Hope, eu am să plec. Tatăl tău mai are puțin și mă omoară din priviri. Dorești să te duc undeva?
-Da, acasă. Trebuie să mă schimb și vin înapoi la spital. Mamă o să aibă nevoie de mine. Romeo, ne vedem mai târziu.
-Pa Julieta.
~~~~~
-Romeo? Julieta?Întreabă Matt conducându-mă până la ușa casei.
