-Mamă? Tată?Se aude vocea Sashei.
-Sasha s-a terminat programul de joacă,spune Matt râzând de ea. Am înțeles de la Jack, că cei doi, Matt și Sasha sunt prieteni încă de când avea ea șase și el opt.
-Bună seara,îi salută politicos mama pe cei doi soți, vă rog, așezați-vă cu noi la masă.
-Mama, ce căutați aici?Întreabă mai mult în șoaptă Sasha, însă am auzit cu toții.
-Eu i-am invitat aici,spune fratele meu cu un aer serios.
-Oh Doamne! Totul devine ca într-o telenovelă de a mamei,spun așezându-ma mai bine în scaun, Jack, crezi că pot avea niște pop-corn la episodul acesta? Sasha, este foarte logic de ce părinții tăi sunt la cină în seara asta. Fratele meu, Jack, vrea să oficializeze această relație. Ca părinții tăi să știe de ea, să se cunoască cu mama, etc.
Toți au început să se uită unii la alți și apoi să râdă, eu ma uităm la ceas din minut în minut, asta până când Sasha mi-a atras atenția.
-Hope, de ce te uiți așa insistent la ceas? Aștepți pe cineva?
-În telenovelele mamei, întotdeauna este o tipă nebună care vine și strigă "Stop, opriți această nuntă" ,spun eu ridicându-mă de pe scaun și limitându-le pe acelea. Și din nou, toți râdeau, de mine. Matt m-a tras ușor de mână, pentru a mă așeza din nou pe scaun.
-Matt, scumpule, părinții tăi ce mai fac?Întreabă mama Sashei, doamna Elaine, iar Matt se îneacă cu mâncare, tusește puternic apoi răspunde.
-Sunt bine, mulțumesc. Tata ocupat cu afacerile lui, iar mama ocupată cu încercarea de-al scoate din birou pe tata.
-Iar Simon, fratele tău, ce mai face? Cred că sunt ani de când nu l-am mai văzut.
-Este plecat,răspunde rece, lăsându-și privirea în jos. Puteai citii tristețea în ochii lui.
~~~~~~~~~~~
O cină linistita terminată cu bine. Încă o zi, încă o săptămână, încă o lună și chiar un an terminat cu bine. Jack a trecut anul doi la drept, are în jur de un an cu Sasha. Mama și tata o să înceapă să lucreze la noul spital, deschis de un nenea. Eu sunt anul doi la arhitectură, nici după un an nu am ajuns să înțeleg anumite denumiri ale materiilor. Iar eu cu Matt, ei bine, mâine este aniversarea noastră de un an.
Un an și niciodata cele două cuvinte.
De trei săptămâni încoace, fac pe detectivul, vreau ca maine să îi ofer cadou de aniversarea noastra, lucrul pe care-l vrea cu adevărat. Să-l vadă pe fratele său. Ei bine de trei săptămâni îl tot caut. Și este al dracului de greu când cauți un Simon Moore într-o țară plină de Simon și de Moore. Însă, cu puțin ajutor de sus, am reușit. L-am gasit, și tocmai pentru el am luat primul avion până în California, unde el locuiește de patru ani de zile. Tocmai de aceea acum mă aflu în California, încercând să aflu casa la care locuiește, am fost până acum la cel puțin zece case.
O casa îmi sare în ochi, o casă destul de comună, însă ceva mă îndemna să mă duc și să-mi încerc norocul când vroiam să mă las bătută. Îmi iau inima în dinți și bat la ușă, răspunde o fată la vreo douăzeci și puțin de ani, roșcată, cu forme bine definite. Frumușică.
-Uite, este deja a unsprezecea casă la care sun. Caut un bărbat, Simon Moore. Îi citesc uimirea pe față. Ok, mă scuzați de deranj.
