-Ți-am mai spus cât de mult te iubesc?Întreabă Matt plimbându-și degetele peste burtica mea.
-În ultimele zece minute? Nu,răspund râzând ușor. Ști, nu credeam că o să ajung vreodată așa.
-Așa cum?Vocea lui fiind una confuză.
-În brațele tale, în aceași cameră cu tine. De fiecare dată îmi imaginam că suntem în aceași cameră, dar asta doar pentru a te omorâ. Matt, nu aș vrea să stric această atmosferă, dar ar trebui să mergem. Ne aflăm aici de două zile deja. Mama este moartă de îngrijorare, iar Will,însă mă opresc în momentul în care am realizat că am atins o coardă sensibilă.
-Will, Will și iar Will. Zice el nervos ridicându-se din pat. Foarte bine, dacă îți dorești atât de mult să fi cu el, își ia cheile mașinii și mă trage de mână după el.
-Matt oprește-te! Mă doare,strânsoarea lui era mult prea puternică pentru încheietura mea. Însă degeaba, nu se oprea.
-Urcă în mașină,îmi ordonă el deschizând ușa mașinii.
-Nu urc. Încetează să mă tratezi ca pe un obiect, nu am să fac ce îmi spui tu.
-Am zis să urci! Se răstește la mine, iar cu o forță mult mai mare ca a mea mă trage de mână, încearcă să mă împingă în mașină. Însă tot ceea ce face e să mă dezechilibreze și să mă lovesc puternic în mașina lui. Încep să simt durerile în tot corpul, lucru ce m-a făcut să mă prăbușesc la pământ.
-Ești bine?Întreabă agitat, schimbându-se la față. Îmi așez mâna pe burtică, rugându-mă ca fetița mea să fie bine. Simțind un lichid sub mine, imi depărtez picioarele. Lichidul fiind sângele meu. La dracu! Hope! Mă ridică ușor și mă așează în mașină.
-Micuțo, rezistă. Să nu mă părăsești, te implor, să nu mă lași. Îl auzeam vorbind cu mine, însă nu mai distingeam ceea ce spunea. Doar mă rugam ca prințesa mea să fie bine, dacă fetița mea pățește ceva, jur că sunt în stare să îl omor. Scaunul începuse și el să fie de sânge, durerile fiind din ce în ce mai puternice. Ochii mi se închid ușor, ușor, deși vroiam să îi țin deschiși, nu pot. Somnul cuprinzându-mă.
Matt POV:
De ce atunci când ai nevoie la un spital, toate sunt așa departe? Mă întorc pentru o fracțiune de secundă pentru a o supraveghea pe Hope, însă deja este inconștientă. Parchez mașina neregulamentar, o scot pe brațe și dau năvală în spital.
-Ajutați-nă!Strig atrăgându-le atenția tuturor, în câteva secunde apărând un tip cu o tragă.
-Ce s-a întâmplat?
-S-a dezechilibrat și a căzut. Vă rog ajutați-o, este însărcinată.
-Căt are?
-Șase luni și jumătate.Încerc să mă țin după ei, însă nu pot, pentru că mi-au interzis accesul. M-am așezat pe un scaun de pe hol,trăgându-mă de păr la ideea că fiica mea ar putea fi...
Două ore. Atât m-au ținut pe holul ăsta nenorocit. Din senin, pe ușă, intră familia lui Hope. La dracu, ăștia cum au aflat?
-Nemernicule,spune Will apoi pumnul său îmi lovește obrazul. Tatăl lui Hope îl ține de mână, împiedicând o luptă. Dacă ea sau fetița pățesc ceva, te omor cu mâna mea.
