La dracu! Chloe ! Când am ajuns să mă feresc de Chloe? Din momentul ăsta. Își va da seama că ceva nu este în ordine și nu o pot minții. Mă citește ca pe o carte deschisă.
-Bună dimineața Harold,îl salut neluând în seamă strigătul lui Chloe. Bună și ție Chloe.
-Nu mai întreb,spune Harold râzând. Hope, Chloe, am nevoie de amândouă. Vreau să terminăm odată cu această secțiune a spitalului. Iar investitorii vor să vă audă ideiile. Așa că în maxim o oră, să fiți în sala de conferințe,ne informează Harold, iar noi două afirmăm apoi plecăm. Se vede pe fața ei că e nervoasă. Să-mi fie frică? Eu cu ea, singură, într-un lift, la etajul unsprezece. Da, să-mi fie. Pentru că tocmai ce a apăsat butonul de oprire al liftului. Serios? Familiei Moore îi face plăcere să mă închidă în singurul loc de care mă tem?
-Când mi-a zis Simon nu-mi venea să cred. Fetițo tu ești întreagă la minte? Te arunci în gura lupului.
-Chole, stai linistită. Planul merge cum vreau, iar dacă o să-mi reușească cap-coadă o să împușc doi iepuri dintr-o lovitură,răspund nepăsătoare. Matthew Moore nu o să știe ce l-a lovit.
-Dar chiar și așa, să lucrezi în aceași firmă cu el? Serios?!
-Asta nu fa cea parte din plan. Tata m-a rugat să-l ajut pe socrul tău. Până acum, planul meu merge foarte bine.
-Te-ai culcat cu el?Întreabă dintr-o dată surprinsă. O Doamne! Tu chiar te-ai culcat cu el. Bine Chloe, trage aer puternic. Numără până la zece, încerca ea să se calmeze. L-ai văzut cumva pe Will ?
-Nu. Nu l-am mai văzut de vreo două zile. Acum te rog pornește liftul, simt că mă sufoc,îmi desfac primii nasturi de la cămașă, simțind că rămân fără aer. Oftează, însă pornește liftul. Poate îl iubesc, poate aș face orice pentru el, însă faptul că si-a bătut joc de mine nu va rămâne așa.
*****
-După cum vedeți, dacă vom șterge peretele acesta de aici, încercând să-l așezăm în partea opusă. Să zicem cu vreo trei metrii, ne va oferi mult mai mult spațiu, necesar pentru mișcare. Dacă...Însă sunt întreruptă de telefonul care vibra pe masă, pe ecran apărând numele Evei, este deja a opta oară de când sună. Vă rog să mă scuzați, este ceva urgent,mă scuz față de oamenii aflați în sală, apoi ies pe hol pentru a răspunde.
"-Da Eva.
-Hope,suspină ea, tata... A aflat de sarcină... Sunt în fața casei tale de douăzeci de minute...Nu știam unde să mă duc...
-Scumpo, cheia de rezerva este în spate, sub piticul de grădină spart. Intră și liniștește-te. În cincisprezece minute voi fi și eu acasă
-Mulțumesc."
Intru înapoi în sală și îmi prezint ideile, încercând, într-un timp cât mai scurt. Deși n-am respectat acele cincisprezece minute, în douăzeci și cinci eram deja acasă. Știam că Eva se va afla pe canapeaua din sufragerie, cu Sunny pe picioarele ei, plângând.
Ei bine , așa și era. Stătea plângând acolo, mă durea sufletul să o văd așa dărâmată. Dar știam că nu va renunța la acel copil, deși tatăl ei a dat-o afară din casă.
-Cum s-a întâmplat ?Întreb așezându-mă lângă ea, Eva lăsându-și capul pe picioarele mele.
-Mă certam cu Eric la telefon pe tema copilului. I-am zis că voi păstra copilul. Cred că tata a auzit conversația, pentru că pur și simplu a turbat de furie. Mi-a zis că dacă n-am știut să-mi țin picioarele apropriate să suport consecințele. Că el nu o să mă ajute cu nimic, nici să nu mă gandesc să mai locuiesc acolo. Mama a încercat să îl calmeze, însă degeaba.
