Capitolul 7

17.5K 1K 30
                                    

Matt POV:

-Vrei să mergem la o cafenea?

-Nu știu, habar n-am,răspunde ridicând ușor din umeri. Îmi întorc privirea la drum și mă uit după o cafenea, imediat zărind Starbucks-ul de pe partea stângă.

-Așteaptă-nă aici,spun oprind mașina. Cobor rapid, cumpărând un Caramel Macchiatto și un Neapolitan Frappuccino, apoi întorcându-mă în mașină. Bun, deci am cumpărat Caramel și Neapolitan, ce dorești?

-Neapolitan,zice zâmbind. O să bem în mașină?Întreabă râzând.

-Nup. O să te duc în locul meu special.

-Sper că nu în beciul casei tale.

Râd ușor la aluzia ei, nu mă așteptam să o mai văd dupa faza de zilele trecute. Însă, nu știu nici acum ce s-a întâmplat cu adevărat de a venit să mă vadă. Dar am să aflu.

-Hmm! O să mă duci în pădure , unde o să mă ucizi și  o să mă îngropi  la umbra unui pom?Întreabă văzând vegetația destul de bogată.

-Da, te duc în pădure. Și nu, nu te îngrop la umbra unui pom, te las la soare să te bronzezi.

Opresc mașina în dreptul unei mici poteci, iar ea mă privește mirată. Cobor din mașină, fugind pe parte opusă deschizându-i ușa.

-De aici trebuie să mergem pe jos,îi spun făcând semn cu capul spre poteca.

-Deci presupun că nu o să mai am nevoie de astia, spune descălțându-și pantofii cu toc.

Când coboară din mașină scot din portbagaj o pătură și merg înaintea ei pe potecuță. Ocazional întorcându-mi capul după ea.

-De unde ști locul ăsta? Întreabă uimită la vederea pontonului și a apei cristaline. Soarele reflectându-se în ea.

-Aveam nevoie de liniște într-o zi, am condus mașina și am ajuns aici. De atunci vin mereu aici, când am nevoie să-mi pun ordine în ganduri,spun scoțându-mi tricoul de pe mine.

-Ce faci?Întreabă uimită.

-Doar nu crezi că o să  fac baie îmbrăcat, poți și  tu să faci la fel. Sau vrei să te ajut?

-Nu mulțumesc, mai bine stau aici,spune așezându-se pe pătură.


Hope POV:

-Matt, îți sună telefonul,îl strig eu. Chiar atunci rămân fără cuvinte, Matt iese din apă, piele îi lucea, iar pătrățelele îi erau bine conturate. Era doar într-o pereche de boxeri negri.

-Alo? Jack?O spune mai mult ca o uimire și se uită la mine. Hope? Dacă e cu mine?Îi fac semn că nu, îl rog să zică nu. Nu Jack, nu sunt în oraș eu. Ok, pa.

-Mulțumesc,răsuflu ușurată.

-Hmm! Pentru că am mințit, o să faci și tu o baie.

-Matt, sunt în blugi și cămașă.

-Așa și? Le dai jos, faci în lenjerie, nu-mi place să fac singur.

-Fie,mă las eu păgubașă. Îmi desfac nasturii la cămașă, blugii deja fiind alături de hainele lui. Nu știu unde a dispărut Matt, însă am înaintat pe ponton, dintr-o dată simțind două mâini care mă împing în apă. Matt...Nu...Știu....Să...Înot,îi spun lăsându-mă la fund. Îl văd cum sare după mine speriat, apoi mă pune să-mi înfășor mâinile în jurul gâtului său. Însă eu îl  împing la fund, apoi înot de lângă el.

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum