Capitolul 4

16.5K 1K 38
                                    

-Hope, cum ai putut să o bați în halul ăla?Spune mama nervoasă, plimbându-se neliniștită.

-Scumpo...încearcă tata să o calmeze, însă mama se repede nervoasă.

-Nicio scumpo, a desfigurat săraca fată. Dacă va depune plângere la poliție eu nu am s-o scot din pușcărie.

-Nu o să depună, m-am ocupat de asta,zic jucându-mă în părul lui Jack.

-Hope Woods,țipă mama mea la mine.

-Sam, scumpo, lasă fata în pace. Ai uitat, când erai cât pe aci și ștergeai pe jos cu Annet?

-Exact, eram. De la a fi, la a face, e distanță mare,spune cu o notă mai joasă, semn că s-a mai calmat. Off, acum spune-mi, de ce ai bătut-o? Și de ce l-ai lovit pe Dean?

-Să spunem că s-au jucat cu persoana greșită.

-Argh...Numai cu nebunul de Stefan semănați. N-ați moștenit nimic bun de la mine.

-Pot să mă duc să dorm?Spune fratele meu întinzându-se. Nici nu așteaptă că mama să dea răspunsul, pleacă în dormitorul lui. După ce unchiul Nick și mama au apărut, ca prin minune, la petrecere,ne-au adus acasă în cea mai mare fugă.
Tatăl meu a fost trezit de țipetele mamei, mă pregăteam ca el să fie cel care o lua razna. Însă nu. Mama a ținut un discurs timp de două ore și jumătate.

O văd pe mama cum oftează, apoi se retrage, lăsându-mă doar cu tata în sufragerie.

-Nu o lua în seamă, doar că s-a speriat când a aflat că ai dispărut și nu știam de tine. Iar fratele tău nu răspundea la telefon. S-a gândit la tot ce a fost mai rău. O să îi treacă până mâine,spune tata dându-mi o șuviță după ureche. Nu trebuia să te las să iei lecții de autoapărare, nu-i așa?

-Te iubesc, mult,apoi îl îmbrățișez.

Am urcat în camera mea și m-am aruncat în patul moale. Laptopul meu zăcea pe marginea noptierei, am vrut să mă întind după el, însă m-am lăsat păgubașă. Am ales să încerc să mă odihnesc.

~~~~

-Bună dimineața,spun sărutând-o pe mama pe obraz.

-Dimineață era când ne-am trezit noi, nu la ora două ,răspunde încă supărată pe faza de aseară.

-Mamă, îmi pare rău . Pe bune. Nu o să se mai repete, ști că eu te iubesc mult. Promit că nu mai fac,spun cu o față de cățeluș.

-Off! Bine. Apropo, mașina ta când o să fie terminată?

-Chiar azi. Am să merg mai pe seară după ea,zic luând un măr din bol. Eu mă duc la Eva, vreau să fiu sigură că unchiul Nick nu a închis-o în turnul fermecat.

-Ha, ha! Foarte amuzant,râde mama sarcastic, presupun că eu și fratele meu suntem personajele negative.

-Pa mamă,strig ieșind din casă  râzând.

Dacă tot eram îmbrăcată în trening, mi-am băgat căștile în telefon și am făcut puțină mișcare până la Eva. Deja mi-o imaginam, închisă în cameră, filme de dragoste, ciocolată și pijamale copilărești.

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum