Capitolul 14

14K 973 52
                                    

Ei bine, sunt abia la al doilea curs pe ziua de azi, însă telefonul meu sună fără încetare. Încă de aseară. Am prins un moment, în care domnul Hunter a ieșit din clasă, așa că îmi deblochez și ascult ultimul mesaj vocal primit.

"Hey! Nu știu dacă tu ști. Însă, este deja al cincizeci și șaselea mesaj care ți-l las. Ce s-a întâmplat? Ești bine? La dracu Hope, știu că asculți fiecare mesaj și că vezi apelurile. Răspunde naibii odată, sau mă jur că vin acolo în cel mai scurt timp."

Îi scriu un mesaj, apoi pufnesc iritată de atitudinea lui și închid telefonul, nu înainte de a șterge fiecare mesaj în parte. N-am nevoie de un stres pe cap.

"O femeie nu poate schimba un bărbat doar fiindcă îl iubește, un bărbat se schimbă pentru că o iubește. Însă tu nu te-ai schimbat, ești la fel cum te-am cunoscut. Te rog să nu mă mai suni, niciodată. La revedere Matt Moore."

Știu sigur că nu va face ceea ce i-am spus, tocmai de aceea în seara asta am o presimțire ca va veni. Dar nu îi va merge cu mine, nu știe încă cu cine s-a pus.

~~~~~

"-Nu pot să  cred,afirmă Eva uimită.

-Mda, nici eu.

-Păi  și  dacă vine? Ce o să faci?

-Dacă o să poată sparge ușa de la intrare, atunci o să-mi fac griji. Până atunci să facă ce vrea.

-Hope, eu trebuie să închid, mă așteaptă Eric. Pa Hope.

-Off, fie. Trădează-mă și tu,spun dramatică. Pa Eva."

Îmi arunc hainele murdare direct în coșul cu rufe, apoi dau drumul la apă în cadă. Aveam nevoie de o baie fierbinte, cu multă spumă și un pahar de vin roșu, tot ce îți poți dori. Toată încăperea era luminată de doar câteva lumânări, creând o atmosferă linistită.

Mi-am băgat un picior pentru a verifica apa, apoi am intrat în cadă. Când am auzit soneria și palmele în ușă, nici măcar n-am tresărit, ci doar mi-am savurat vinul în continuare. Îi auzeam vocea tocmai din baie, cred că tocmai d-aia am și lăsat ușa de la baie deschisă.

-Hope Woods, deschide ușa asta imediat. Știu că ești înăuntru, mașina ta este aici și ai luminile aprinde.

Pufnesc ușor însă îl ignor, speram că o să înceteze odată și odată. Și chiar așa a fost , dupa vreo opt minute de bătut în ușă, s-a oprit.
M-am clatit repede de toată spuma și apoi mi-am luat un halat alb pufos pe mine. Fredonam melodia "If i die young",când dintr-o dată am auzit un clinchet venind din dreptul ușii,  semn că a reusit să descuie ușa. Am intrat în dormitor și am încuiat ușa.

-Hope, nu mă face să sparg ușa asta,strigă el nervos.

-Matt, pleacă sau chem poliția.

-Și ce o să le spui? Iubitul meu este nelămurit și vrea să vorbim?

-Nu mai este nimic de vorbit. Pleacă!

Îl aud cum înjură si apoi lovește nervos ușa, în încercarea de a o sparge . Mă ridic alarmată de pe pat, îmi strâng mai bine halatul în jurul meu și deschid ușa, înainte de a rămân fără.

-Ce vrei?Spun uitându-mă doar în jos la picioarele mele goale.

-Iubito ce ai pățit?Mă întreabă ridicându-mi ușor bărbia, pentru a mă privii în ochii.

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum