-Ești însărcinată?Strigă surprins Matt.
-Doamne!Nu! Vroiam doar să știu ce părere ai despre copii.
-M-ai speriat,recunoaște el pornind din nou mașina.
-Mda...Mai avem mult?
-Câteva străzi.
Imediat ce am luat felia de pizza în mână am și înfulecat-o, nici nu mai știu de când nu am mai mâncat mâncare sănătoasă.
-Vin?Întreabă el ridicând sticla cu vin rosu, iar eu dau ușor din cap în semn de da. Iau o înghițitură puternică și apoi îmi fac curaj să întreb.
-De ce nu divorțezi?Îmi pot da seama că este surprins după forma pe care fața lui a adoptat-o. Adică ce te ține încă lângă ea?
-Sincer? Nici eu nu mai știu. La început erau părinții mei, dar acum nu știu. Poate nu a apărut până acum motivul întemeiat pentru care aș divorța.
-Eu cred că sunt un motiv destul de întemeiat. Nici nu știu de unde îmi ies vorbele astea, însă dacă îl voi împinge în micul meu plan, voi putea continua piesa de teatru.
-Vrei să divorțez pentru tine?
-Da, vreau să divorțezi pentru mine. Vreau să te știu numai al meu, să nu fie altă femeie care îți spune cât de mult te iubește. Și pe lângă asta, nu vreau ca niciuna să te mai atingă, mă las ușor înspre el sărutându-i buzele, apoi mușcându-l de buza de jos. Crezi că ăsta e un motiv destul de întemeiat?Zic deschizându-mi fermoarul rochii, dând-o ușor jos de pe umeri, lăsând la iveală sutienul negru din dantelă.
-Simplul fapt că mă iubesti este un motiv ca să renunț la toți pentru tine, deși știu că tata mă va dezmoșteni că am divorțat de cățelușa aia,zice lingându-și seducător buzele.
*****
Mă întind somnoroasă, încercând să-l găsesc pe Matt, încă cu ochii închiși, pe partea cealaltă a patului însă locul era gol și rece. Pe pernă se afla doar un bilețel.
"Iartă-mă că am plecat așa, a trebuit să ajung la firmă și nu am putut să te trezesc, dormeai prea frumos.
P.S.: Te iubesc"
Mă iubești? Ha! Nici n-ai idee ce am de gând să îți fac. M-am jurat că vei plăti cu vârf și îndesat pentru ce mi-ai făcut și așa va fi. Nimic și nimeni nu va sta în cale mea. Deși trebuie să fac tot posibilul să fie mort după mine.
Mă ridic ușor din pat, cu cearșaful înfășurat în jurul meu, căutându-mi prin cameră lenjeria fiindcă sutien nu mai aveam. Niciodată nu am înțeles bărbații, ce este așa greu să deschizi un sutien? Două capse, o mișcare. Le este mai ușor să-l rupă? Mi-am îmbrăcat repede rochia neagră, încălțându-mi pantofii în fugă, apoi am plecat spre casă pentru a-mi schimba hainele.
"-Hope,se aude vocea somnoroasă a verisoarei mele, lucru care mă face să iau telefonul de la ureche pentru a verifica ora.
-Ev, sunt eu. Este deja zece și ceva, încă dormi?
-Îmi cer scuze însă eu sunt cea însărcinată în relația asta. Iar sarcina mea dorește somn, mult somn.
-Trezește-te și pregătește-mi și mie haine. Ajung în cinci minute.
-Cuvintele magice?Întreabă ea oftând, însă o aud cum se ridică din pat.
-Te rog? Te iubesc? Îmi ești datoare? Ști că ești prietena mea cea mai buna?
-Off! Să ști că o fac pentru că vreau, nu pentru că mi-ai zis tu. Rochie sau ce?
-Pantaloni.
-Bine, condu cu grijă. Apropo.
Cumpără și tu câteva căpșuni când vi.
-Iar Eva? Le-ai terminat pe alea de ieri?
-Te rog, ști că te iubesc pentru că ești prietena mea cea mai bună, asta și faptul că îmi ești datoare,repetă ea vorbele mele, pentru a arăta cât de enervantă am fost. Râd la intenția ei și opresc mașina lângă supermarket.
-Bine Ev."
Matt POV:
-Scumpule, ai venit,spune Susan luându-mă în brațe, însă o împing.
-Ce vrei Susan? M-ai chemat la ora șase dimineața la birou pentru asta? Eram ocupat...
-Erai cu târfa aia mică, nu-i așa? Întreabă în șoaptă însă nu îi răspund. Erai cu ea!Țipă nervoasă lovindu-mă cu pumnii în piept.
-Susan, termină cu aceste scene. Știm amândoi ca acestă căsătorie este doar o fațadă. Avocatul o să-ți aducă actele de divorț. Ai face bine să semnezi, să terminam cât mai repede.
-Sunt însărcinată!Strigă în urma mea. Luna trecută... Sunt în șase săptămâni.
-Sunt mai mult ca sigur că nu este al meu. Deci, poți să te speli cu el pe cap.
-Nu-ți dai seama ce vor zice părinții tăi când vor afla? Încearcă să mă șantajeze.
-Nu îmi păsa! Tot ce mă interesează acum este să divorțez de tine.
Hope POV:
"-Da mamă, am mâncat de dimineață un măr.
-Un mar? Hope, vrei să te îmbolnăvești? Trebuie să mănânci mai ales acum că...
-Da mamă știu, nu trebuie să-mi spui mereu. Mama, eu trebuie să închid, Harold mă așteaptă să iau parte la un prânz de afaceri.
-Bine scumpo. Ai grijă de tine și să mănânci..."
Prea multă grijă, prea sufocantă, prea multă atenție. Nu îmi place când este așa, mă tratează ca pe un copil de șase ani. Mă pot descurca și singură. Cât despre Matt, ei bine, de două săptămâni este în formalitățile de divorț, însă Susan nu vrea să semneze actele. Harold încă nu cunoaște intențiile fiului său, altfel... Iar eu asta aștept, ca el să afle că fiul său divorțează de soția lui.
Mi-am așezat geanta pe umăr și am intrat în biroul lui Harold, nu înainte de a bătea ușor la ușă.
-Buna Hope, imediat mergem, scuză-mă două minute am ceva de rezolvat în familie.
-Harold, stai liniștit. Nu este ușor ca o familie cunoscută ca a ta să treacă printr-un divorț așa urât,zic "nevinovată" așezându-mă pe un fotoliu.
-Divorț?Întreabă el uimit.
-Da, Matthew și Susan. Am auzit că divorțează.
-Poftim?Țipă el ridicandu-se de pe scaun. Susan este însărcinată iar el divorțează de ea?
-Însărcinată?! Nenorocitul!
