Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 6

Lex:

- Mama,ti-am adus ceva!
Ma ridic de pe patura cand imi aud puiul cum ma striga fericit si il vad cum aleargă spre mine ținând în mana un buchet de flori salbatice. Mi le intinde zambindu-mi larg si entuziasmul se citește in ochii lui negrii.
- Multumesc scumpule,sunt foarte frumoase!surad si il îmbrățișez inainte sa o zbugheasca din loc.
Suntem la pădure. Este duminica si am zis sa facem un grătar. Vremea e numai buna si profitam de ea.
Baietii se agita pe lângă grătar,iar noi stam întinse la soare cu o carte in mana si ne relaxam.
Am ieșit la iarba verde. Noi si jumatate de cartier. E plin de lume,iar pe unii dintre ei ii cunosc. Nu suntem prieteni,dar sunt foști vecini cu care am crescut în cartier. Avem noroc ca pădurea nu e departe de casa și exact ca in trecut când ai noștri se adunau sa faca un gratar,același lucrul l-am făcut și noi astăzi.
Distanta la care ne aflam de casa nu este mare. Pana in locul cu pricina facem lejer jumatate de ora de mers pe jos,fiindca catierul în care am copilărit este situat lângă un rau ce străbate jumatate din oraș,iar dincolo de el se întinde un câmp,apoi pădurea.
Bine,era camp atunci cand eram eu mica. Acum e plin de vile care mai de care mai mari si mai somptuoase.
- Intr-una din zilele astea vreau sa mergem la cumpărături. Sâmbăta e petrecerea burlăcitelor,iar noi nu avem cu ce ne imbraca,se trezeste,Oana vorbind la un moment dat. Si ca sa știți,o sa mai vina și doua colege de munca cu noi,ne informează si incuviintez usor din cap.
- Unde vrei sa o ții?intreb in timp ce inchid cartea si incep sa ma joc cu degetele prin cateva fire de iarba.
- Fetele astea doua mi-au spus de un club nou în oraș. Se cheamă Dark si nu mai stiu cum,dar cică face ravagii,raspunde si ridica neștiutoare din umeri. Daca ele zic,asa o fi. Habar nu am. Mergem și vedem despre ce e vorba.
- N-am mai fost în club din liceu si atunci nu s-a întâmplat de multe ori sa trec pragul vreunuia,surad,apoi incep sa rad când imi aduc aminte de acele vremuri in care trebuia sa mințim ca sa putem gusta putin din distracție.
Bine...nu eu minteam. Oana era cea cu imbarligatul,fiindca bunica avea uneori niște concepții de te durea mintea.
"O fata bună nu are ce cauta în club", ne zicea de fiecare data când ii ceream sa ne lase si pe noi sa ieșim.
- Si vin toate neamurile la nunta?întreabă Ramo cu o sprânceană ridicată.
Ma uit la ea si stiu exact la ce se gândește. Si eu ma gândesc la același lucru.
"Nu e de bun augur daca toți se strang la un loc."
- Eu le-am dus invitația,daca vor sa vina bine,dacă nu la fel de bine. Nu-mi fac nunta pentru ei. Eu ma bucur ca sunteți voi aici,de restul nu-mi pasa,răspunde Oana si ne trage intr-o îmbrățișare.
- O sa ne distram. Eu una abia aștept,spune Ramo si o strange la randul ei în brate.
"Mda,sunt sigura ca asa va fi...daca tot neamu Davydov e la un loc sa vezi tu ce distracție o sa mai fie...o sa dam pe afara,dar de nervi,nu de altceva."
- Iti mai aduci aminte cum o minteam pe bunica ca sa putem merge macar cateva ore în club?ma întreabă Oana chicotind si cad putin pe ganduri.
- Imi aduc aminte prima mea ieșire în club,raspund pe un ton spart si oftez adanc.
- Lex...imi șoptește numele. Nu stiu ce sa zic,dar nu-i a bună.
- Eu zic sa ti-o tragi o data cu el. Va aduceți aminte cum era și treceți peste,se apleacă,Ramo la urechea mea si imi șoptește ca o ispita. Nu se supara nimeni sa stii. Eu una te înțeleg.
Pufnesc.
Ieri după ce l-am văzut pe,Max si am urcat sus în apartament,nemernicile astea doua cum prindeau un moment liber,cum ma luau la întrebări.
- Ce naiba, tu ești nebuna? Eu am iubit și tu ma trimiți sa ma culc cu Max?tip in șoaptă la ea.
- Fii serioasa, Lex!pufneste si flutura neimpresionata dintr-o mana la mine. Spune-ti asta pana o crezi,dar stii prea bine ca te minți sigura,continua Ramo pe un ton sec. Dar cum niciodata nu te-ai priceput sa minți,poți sa spui tu verzi și uscate,oricum nu te cred. Se vede pe fața ta sa stii ca tânjești dupa el. Poate Cosmin nu știe cum sa-ti interpreteze mimica si gesturile,dar pe mine si pe Oana n-ai sa reușești în viata ta sa ne minți.
Ma uit la ea ca la mașini străine.
"E nebuna! Egal ca stiu sa mint sau nu,soluția nu este sa ma culc cu,Max!"
- Stii,nu vreau sa fiu împotriva ta,dar Ramo are dreptate.
Intorc capul spre,Oana si fac ochii cat cepele.
"Alta nebuna!"
- Esti de-acord sa ma culc cu,Max?intreb stupefiata. Dar unde suntem aici? La vot? Dacă sunt mai multe împotriva mea atunci fac ce vreți voi? Nu sunteți normale?le intreb pe un ton jos si apasat.
"Ei hai! Astea-s culmea,zău!"
- Atunci ce te aprinzi asa? Dacă tot încerci sa ne minți pe fata ca...bla,bla,bla...am iubit...si bla,bla,bla am copil...la ce iei foc?Noi doar ne-am spus părerea,spune,Oana si mijeste ochii la mine.
- Da,Lex...de ce?se baga și cealaltă în seama.
- Ei,la dracu cu voi!le injur fiindca n-am un răspuns pertinent pentru ele. Voi chiar va auziți?intorc jocul inapoi in favoarea mea. Nu e normal ce spuneți!ridic putin tonul enervata si amandoua ma privesc sec.
- Nu te-am menajat niciodata cand am considerat ca ce faci nu e bine și n-am sa încep de acum,mi-o tranteste,Oana artagoasa. Dar ce nu mi se pare mie normal este faptul ca încă te minți singura. Stai intr-o relație doar de dragul de a avea una si pana la urma cine dracu spune ce e normal și ce nu e? Sau ce e greșit si ce e corect?se rastește la mine.
Imi inclestez maxilarul,fiindca din nou n-am ce răspuns inteligent sa-i dau.
- Euu...spun încercând sa ii trantesc o scuza bună. Asa e cel mai bine,continui cand o gasesc și imi mut privirea de pe chipul ei.
- Cel mai bine pentru cine?ma întreabă oftând si ma prinde de o mana. Știi...uneori asa ma enervezi,continua ea și tac pentru ca baietii incep sa se uite ciudat la noi.
Ii observa si ea,iar cu coada ochiului o vad cum schiteaza un zambet ca sa ii asigure ca totul este in regula.
-Te avertizez,murmura printre buze. Discuția asta nu s-a încheiat,mi-o tranteste,iar dupa ce își încheie discursul,isi pune ochelarii la ochii si se întinde pe burta la soare.
Ma uit la Ramona si clatina dezaprobator din cap.
- Eu nu am terminat sa știi,imi spune si imi dau ochii peste cap. Ti-o cauți?ma întreabă deodata si ridic întrebător dintr-o sprânceană.
- Hm?
- Mintea,raspunde. Ti-o cauți sau de ce ti-ai dat ochii peste cap?
Bufnesc in ras atat eu cat si Oana cand o auzim.
Vorba asta ne aduce aminte de bunica. Doar ea ne zicea asa când ne vedea ca ne dam ochii peste cap.
- Nu ma enerva Ramo,o avertizez dupa ce ma calmez și mijesc ochii încercând sa par serioasa.
- Nu o fac,dar de ce ti-a fost frica nu ai sa scapi. Iar eu am sa stau în primul rand cu o punga de pop corn in mana si am sa ma uit cum totul se darama in jurul tău atunci cand haosul o sa se abata asupra ta.
- Mda...plescai din buze. Mersi,ce sa zic? Halal incurajare!ii replic ironica.
- Ti-ai facut-o cu mana ta,intervine,Oana si se întoarce cu fata spre mine.
- Asa am considerat ca trebuie sa fac atunci si era cea mai buna varianta,le raspund in încercarea de a ma apara.
- Hei fetelor!ne striga baietii si întoarcem toate capul spre ei. In 10 minute mancam,ne anunta si rasuflu usurata cand ii aud.
"Salvata de clopotel."
Cred ca ușurarea se citește pe fata mea pentru ca ma uit la,Ramo si vad cum ii stau cuvintele pe limba gata,gata sa le dea drumu afara si sa ma lovească cu ele din plin.
Oftez.
- Indiferent ce o sa se întâmple,eu am sa fiu lângă tine,imi spune,Oana de data asta pe un ton bland.
- Stiu,ii raspund si imi mușc agitata buza de jos.
"Stiu asta...si mai stiu ca vorbeste foarte serios."
Mereu mi-a fost alături si imi vine sa plâng cand ma gândesc cât de norocoasa sunt.
Cand eram mici am fost mult mai apropiata de,Oana fiindcă este cu 2 ani mai mica decat mine,fata de Ramo care e cu 4. Nu e diferenta mare într-adevăr,dar când ești copil o simți altfel. Cand am crescut si eram deja adolescente m-am apropiat si de Ramo. Eram apropiata si inainte de ea,dar doar atunci când ne jucam. Cand eram ceva de vorbit,ma duceam la,Oana. Apoi cand am crescut si ne-am maturizat,am început sa vorbesc și cu,Ramona la fel de mult cum o făceam cu,Oana.
Imi aduc aminte cum ne strangeam in camera mea toate trei si puneam tara la cale.
Acum,de câțiva ani încoace,Ramo e cu mine la Timișoara și desi ma înțeleg bine cu amandoua,tot imi e mai ușor sa vorbesc cu Oana. Pe ea o simt diferit. Suntem intr-un fel mult mai conectate una la cealaltă.
"Nu stiu cum sa explic,dar cu unele persoane din viata mea rezonez foarte mult. O fac la nivel de suflet. Nu sunt multe persoane ce-i drept cu care pot sa relationez in acest fel,dar,Oana este una dintre ele."