Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 7

Lex:
În urma cu 14 ani...

- L-am rugat pe Paul sa vina cu tine,o aud pe maica-mea cum intra în camera fără sa se obosească macar sa bata la usa.
Sunt în apartamentul alor mei,ma pregătesc pentru balul bobocilor. Primul meu bal. Prima mea ieșire nocturna. Imi vine sa țopăi de fericire,dar nu las sa se vadă pe fata mea entuziasmul ce imi inunda interiorul.
- Nu merg cu,Paul!pufnesc. Am sa merg cu,Oana. La anu intra si ea la liceu,iar eu vreau sa aiba habar despre ce e vorba,zic si chiar spun un adevar. Plus de asta,Paul o sa ma facă de ras,continui si tot un adevar mi se desprinde de pe buze.
"Idiotul ala chiar m-ar face de ras daca ar veni cu mine."
- Dar nu puteți sa mergeți voi doua singure!exclama mama scandalizata. E seara! Ai înnebunit? Daca pățiți ceva?continua sa-mi toarne întrebările una dupa alta si ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
- Mama...oftez. Nu te mai agita! Nu o sa patim nimic si oricum mergem cu taxiul. Plus ca ma poți suna acum,ai uitat?intreb si fac semn din cap spre telefonul ce sta pe birou.
L-am primit inainte de a intra la liceu. Nu e nou bineînțeles. Este vechiul ei telefon,dar pentru mine nu contează. Cu ajutorul lui pot sa comunic mult mai ușor cu,Max.
Revin cu privirea în oglinda de la dulap si in timp ce ma mai aranjez putin,o vad cum se gândește.
- Bine,zice într-un final. Dar sa imi dai mesaj când ajungi și cand te întorci. Si sa nu stai prea mult,imi cere.
-Da,mama! Asa am sa fac.
Imi i-au telefonul de pe birou când hotărârea e deja luata și trec pe lângă ea.
"Trebuie sa plec...altfel nu mai scap."
- Sa ții mereu telefonul langa tine,ai înțeles?striga în urma mea.
- Am înțeles. Am plecat. Pa!
- Ai grija de tine! Daca pățești ceva ma omoară,Alec!
Dau din cap și ies din casa. Ma enervează cand o aud ce scoate pe gura. Nu zic ca nu ma iubesc ai mei si eu ii iubesc,dar de când ma știu stau cu bunica,fiindca ei sunt la munca mereu și niciodata nu am pățit nimic. Daca e sa mi se întâmple ceva,pot sa o patesc si intr-o zi obișnuită. Una in care nu ma suna sa vadă ce fac.
Ies din bloc puțin nervoasă și ma îndrept spre apartamentul bunicii.
E ora 20,iar de la ai mei si pana la bunica nu fac mai mult de 10 minute de mers pe jos.
Cand ajung în fata blocului in care locuiesc de cand ma stiu,incep sa bat din palme fiindca nu mai am chef sa urc si daca va întrebați de ce o fac,este pentru ca,deși eu am telefon,Oana nu are. Asa ca...semnalul cand vrei sa dai de cineva,este bătutul din palme.
Oana iese la balcon,iar pe langa ea mai iese si Flori ce sta deasupra noastră.
Intra inapoi in casa atunci cand vede ca nu de ea vreau sa dau și ii fac semn,Oanei sa coboare.
- Acum vin!striga si imediat dispare.
Cateva clipe mai tarziu usa de la bloc se deschide si iese afara din scara.
E îmbrăcată intr-o rochie verde cu guler inalt si fără mâneci. Are aceeași lungime la ea cum am si eu,doar ca cea ce imi imbraca mie trupul este simpla și mov. Lunga pana deasupra genunchilor si cu cateva paiete pe umeri. Parul in schimb il avem amandoua desfăcut si ne ajunge pana la jumătatea spatelui. Dacă nu ne-ai cunoște ai spune ca suntem surori. Amandoua brunete,amandoua aceeasi fata rotunda si aceeași ochi verzi. Ochii pe care i-am moștenit de la bunicul Alecsei. Cum de altfel toti bărbații din familia noastră au facut-o.
Dar aceeași culoare se gaseste si in privirea,Ramonei. Noi trei semanam foarte mult una cu cealalta.
-Hai!imi zice și ma prinde de mana,apoi ma trage dupa ea. Fii atenta la ce m-am gândit,incepe pe un ton dracesc si ma abțin sa nu rad.
"Aolo...deja nu suna bine."
- Zic sa mergem cu tramvaiul,iar cand ne întoarcem sa venim cu taxiul. Economisim bani,ce zici?
Ma gândesc la propunerea ei si drept sa spun,nu e o idee rea.
"Cum de nu m-am gândit eu la asta?"
- Esti geniala!exclam si imi face complice cu ochiul. Asa facem. Hai sa ne mișcăm mai cu talent,cine știe cât o sa stam sa asteptam dupa tramvai.
Grabim pasul si in vreme ce ne indreptam spre stație,simt frigul cum mi se instalează în oase. Trebuia sa-mi fi luat o geaca sau ceva pe deasupra. E mijlocul lui Octombrie si chiar daca peste zi a fost cald pentru perioada asta a anului,acum ca soarele a dispărut deja se lasă frigul.
- Cati bani ti-a dat matusa?ma întreabă pe la jumatatea drumului.
- 30 de lei. Tu cat ai?
- Mie bunica mi-a dat 25. La matematica mea,daca luam tramvaiul si cum la ora asta sigur nu e nici un controlor,deci nu ne trebuie bilet,rămânem cu mai mulți bani ca să ne distram.
Ma uit la ea amuzata cand o aud ce ii debitează mintea.
Dar o înțeleg de ce gândește asa. Cand nu primești decat bani fixi asa cum primim noi,trebuie sa găsești alte metode prin care sa te descurci ca sa-ti fie bine.
"Asta-i viata. Cat timp depindem de alții nu avem incotro decat sa ne descurcam cu ceea ce avem."
Începem sa fugim cand ne apropiem de stație si vedem cum tamvaiul de care avem nevoie inchide usile. Oana ii face semn cu mana vatmanului ca sa ne observe si tip fericita cand tipul deschide inapoi prima usa pentru noi,semn ca nu e bulangiu.
- Bine ca l-am prins,vorbesc cu respirația întreierata cand ne urcam în tramvai,apoi ii multumesc vatmanului si ne punem pe cate un scaun.
Ii dau mesaj mamei sa-i spun ca sunt in drum spre bal,apoi pun telefonul in gentuța si privesc pe geam.
Cand ușile la penultima stație se inchid,ne ridicam în picioare fiindca la următoarea coboram,iar cand ne dam jos si ne izbim de aerul rece de afara,o zbughim din loc fiindca incep sa ne clantane deja dintii in gura.
"Ahhh...ce frig e!"
Grabim pasul sa ajungem mai repede in club,iar cand intram în el și auzim muzica cum bubuie în boxe,intorcem una spre cealaltă capul si stiu... Amandoua simțim la fel.
GUSTUL LIBERTĂȚII.
Ne facem loc prin mulțimea de liceeni si o zăresc pe colega mea de banca, Madalina nu departe de locul in care ne-am oprit noi. Ii fac cu mana cand ma observa si imi face la randul ei semn sa ma apropii de ea. Mai e cu câțiva pe care ii cunosc din liceu si cu vara ei,Sabina.
O prind pe,Oana de mana si o trag dupa mine ca sa mergem la ea.
- Buna! Ce faci?o intreb,apoi o pup pe obraji.
- Buna! Acum jumatate de ora am ajuns și noi.
- Ea e vara mea Oana,ii spun Mădălinei si ii fac cunostinta cu ea.
-Buna! Eu sunt Madalina,incantata.
Isi dau mana,apoi Mada ne întreabă dacă mergem la bar sa ne comandam ceva. Dau sa ii raspund,dar Oana ma oprește și imi vorbeste la ureche ca sa acopere muzica .
- Uita-te în sus.
Ridic capul si mijesc ochii sa vad ce i-a atras atenția. La etaj e o zona de separeuri si imi plimb privirea de la un capăt la altul,iar cand imi dau seama ce a văzut,buzele mi se curbeaza automat intr-un zambet.
- Ai văzut ceva ce-ti place?intreaba chicotind.
Ranjesc.
Revin cu privirea asupra ei si vreau sa-i spun sa mergem sus,dar ma opresc pentru ca vorbeste înaintea mea.
- Du-te! Eu ma descurc. Colegul ala blond ce sta lângă Madalina imi arunca priviri pe furiș si merg sa vad ce vrea. Daca ai nevoie de ceva o sa fiu prin zona. Bine?
Ridic din nou privirea și il vad pe Max cum sta sprijinit cu un sold de balustrada,iar ochii nu i se dezlipesc de pe mine. Inclina capul intr-o parte și imi face cu ochiul. Zambeste cu zambetul lui mortal pe care îl ador si imi e destinat doar mie,iar eu simt cum ma topesc ca o inghetata in plina vara desi afara temperaturile mai au putin si sunt pe minus.
Are o pereche de blugi negri pe el și o camasa gri desfăcuta la primii doi nasturi,iar fluturii mei deja incep sa se agite in stomac fiindca nu ma asteptam sa il gasesc aici.
-Ai avut ceva de-a face cu asta?o intreb si intorc capul spre Oana.
Ea ridica dintr-un umăr și zambeste.
O pup pe obraz drept multumire si ma îndrept spre scări. La jumătatea lor ridic privirea si il vad cum vine spre mine. Calc și ultima treapta,iar bratele lui ma prind de mijloc și ma ridica in aer,iar eu zambesc ca o prostuta cand incepe sa ma invarta.
- Psychi mou,ce frumoasa ești!exclama cand se oprește în loc si incepe sa ma sarute cu blandete.
Imi trec bratele pe dupa gatul lui si ii raspund la sărut in aceeași maniera.
E un sărut dulce și inocet ce ma face sa fiu si mai innebunita dupa el daca lucru asta ar mai fi cumva posibil.
Cand se retrage,ma lasa jos si face un pas în spate. Ma privește intens din cap pana în picioare,iar eu ii urmez exemplu. Il sorb din priviri si din nou simt cum ma supraincalzesc.
"Sfinte,ce frumos e!"
Baiatul asta îmi taie respirația. Arata atat de bine și are o încredere de sine dată naibii. Sta acolo ca si cum totul din jur ii aparține si totodată nimic nu il interesează inafara de mine. Se concentrează doar pe prezenta mea de parca eu as fi centrul universului său si uneori chiar cred ca ceea ce ma face sa simt e un vis. Pentru ca uneori nu imi vine sa cred ca baiatul asta are ochi doar pentru mine.
Nu înțeleg de ce eu? De multe ori m-am întrebat ce vede la mine? Mai sunt atâtea fete în cartier ce fac orice ca sa ii atragă atenția si sa ii intre în gratii,dar el nici macar nu-si arunca privirea asupra lor.
Iar dacă el nu le baga în seama,asta nu înseamnă ca ele chiar se opresc din a filtra cu el.
Le vad...nu sunt oarba,dar ele nu stiu ca noi doi suntem împreună.
Și cu toate ca nu sunt geloasa,tot ma enervează putin cand le vad cum il sorb din priviri atunci cand trece prin cartier. Si daca pe ele le cred în stare de orice ca sa-i atraga atentia,pe el nu-l vad capabil de asa ceva.
Pot sa zic ca am încredere totala in baiatul asta superb. Stiu ca se respecta prea mult pe el in primul rand ca sa-mi faca mie vreo nefacuta.
"Daca ar fi sa te insel vreodată pe tine psychi mou,defapt m-as insela pe mine" mi-a spus atunci când i-am spus ca,Lara se lauda prin cartier ca-l sarutase. Mintea fata,stiam si eu asta. Max nu permite nimănui sa se apropie de el mai mult decât ii convine lui. Si cu toate ca eu nu am încercat niciodata sa ii atrag atentia,tot i s-a pus pata pe mine. Nu stiu cum sau de ce,dar la noi pur și simplu s-a întâmplat. Nu stiu cand mai exact s-a produs declicul,pentru ca il stiu pe,Max dintotdeauna,dar un lucru e cert. Max Chronis este cel mai râvnit baiat din cartier. Si nu doar din cartierul nostru,ci și din cele vecine,iar el din toate fetele ce roiesc in jurul lui ma vede doar pe mine.
-Vrei sa bei ceva?ma întreabă dupa ce își clătește ochii cu mine si incuviintez din cap.
- Vreau o cola,tu?
- Tot o cola,raspunde si ma prinde de mana. Hai sa mergem,continua si ma întoarce cu fata spre scări.
- Sa știi ca eu fac cinste de data asta,spun in timp ce ne indreptam spre trepte.
Se oprește pe loc cand ma aude,apoi ma trage de mana si ma întoarce cu totul spre el. Dupa se posteaza in spatele meu si imi înconjoară talia cu bratele.
- Vezi cate lume e acolo jos la bar?se apleacă si imi șoptește intrebarea la ureche,iar de aici de unde suntem se vede perfect tot clubul.
Ma uit spre bar și vad ca e plin de liceeni ce își așteaptă randul la coada. Dau din cap aprobator si continua.
- Atunci spune-mi,ingeras...cum as putea eu sa merg între toti fraierii aia si sa aștept sa imi plătești tu consumația?pune a doua întrebare,iar ultimele cuvinte mi le maraie efectiv in ureche.
"Sfinte! V-am zis ca orice zic si orice fac tot cum vrea el iese? Dacă nu,aflați acum."
Pufnesc pe nas și mă lipește mai tare de pieptul lui.
- Si nu o sa avem din nou discuția aia,ingeras,haraie ca un demon. Chiar dacă am fi doar noi doi în tot clubul asta si barmanul de la bar,tot nu te-as lasa sa imi plătești consumația. Nici acum si nici alta data.
Desi nu imi convine,nu pot sa nu ii apreciez maturitatea de care de dovada. Max e foarte diferit de restul băieților de varsta lui,iar lucrul asta poate se datorează și faptul ca de mic călătorește peste tot în lume. Luna aia pe care o petrece în Grecia,defapt nu o sta toată acolo. Anul trecut imi povestea ca a stat doua săptămâni în Atena,dupa a plecat cu verișorii lui si cu parinti lor pentru doua săptămâni intr-un tur al Spaniei.  Max pana la vârsta asta a vizitat jumatate din Europa și ma gândesc ca lucrul asta l-a făcut sa isi schimbe foarte mult perspectiva despre viata și si-a largit foarte mult orizonturile. Cand ai posibilitatea de a cunoaște si alți oameni sau alte culturi,cred ca ajungi sa te schimbi fara sa realizezi lucrul asta. Asa cum mi se intampla mie pentru ca citesc diferte carti si invat din ele. Sau poate asa este felul lui. Poate asa s-a nascut.
- Bine barbate,ai câștigat!ii raspund ironic cand ma scutura putin ca sa se asigure ca am înțeles.
Se apleacă si ma mușca de gat.
- Barbat zici,hm?intreaba si inca o data isi infinge dintii in pielea mea. Imi place cum suna,continuă si linge usor locul in care dintii lui cu siguranță mi-au lăsat semn.
Ma întoarce cu fata spre el dupa ce își face damblaua,iar ochii ii scanteiaza intr-un mod diferit în cap.
Imi cuprinde obrajii in palme si se apleaca sa ma sarute. Ma cutremur cand ii simt vârful limbii cum se plimba umed pe buzele mele,iar nemernicul rade usor in barba cel mai probabil pentru ca m-am făcut toată roșie la fata. Se îndreaptă de spate si ma lipește de pieptul lui,apoi ranjeste cu aroganta in timp ce eu il privesc pierduta.
-Se agapo,psychi mou,sopteste cand se apleaca putin,iar respiratia lui fierbinte se izbeste cu putere de buzele mele.
Zambesc si ma las învăluită de aura lui intunecata.
"Stiu ca ma iubește. Ii simt iubirea. O face cu atata putere incat ajunge sa fie palpabila."
Ma cuibăresc la pieptul lui si inchid ochii atunci cand ii simt caldura trupului cum radiază din el.
Ii savurez îmbrățișarea si ma bucur de atingerea sa. Ma saruta incet pe creștetul capului,iar bratele si le strange intr-o îmbrățișare de fier in jurul meu.
Deschid ochii in clipa in care un blitz se declanșează si zambesc,apoi ridic privirea spre,Max si surad cand imi face cu ochiul,in timp ce fotograful scolii continua sa ne facă poze.
Il sorb pe,Max din priviri in vreme ce bratele lui mai ca nu ma zdrobesc in prinsoarea lor,dar cu toate ca ma dor putin oasele,tot n-am cum sa fiu altfel decât fericita pana peste cap.
Fiindca el inseamna totul pentru mine,iar in bratele lui ma simt iubita si protejata.
Alături de el imi este bine.
Alături de el sunt,acasă.