Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 11

Lex:
În urma cu 12 ani..
(O săptămână mai tarziu)

- Inca nu știi nimic de Max?ma intreaba,Oana si clatin din cap.
Stam amandoua la mine in dormitor si ne uitam la TV. E vineri seara si trecut de ora 22. Dar daca noi schimbam canalele intr-una fiindca nu e nimic bun,Ramona deja doarme cu bunica in ultimul dormitor.
-A spus ca imi da mesaj când scapa de ai lui,dar are deja o saptamana de cand nu a facut-o. L-ai văzut pe afara zilele astea?intreb in șoaptă.
-Nu,nu i-am văzut fata.
-Nici eu,oftez. Si nici la el in dormitor nu este.
-Cine știe ce s-a întâmplat. Da-i un mesaj.
- Nu pot sa ii scriu mesaj,zic incet. Dacă e cu ai lui si il vede cineva,dam de dracu amandoi.
Încă un oftat mi se desprinde de pe buze dupa ce ii raspund si imi afund capul in parna,apoi imi țintesc ochii pe tavan.
- Ai pus bine cadoul lui?ma întreabă si raspund cu un "aha". Bun,pentru ca a fost prostul de Paul pe aici când erai la scoala.
- L-am ascuns în dulap...nu are ce cauta nimeni acolo,zic si incuviinteaza din cap.
- Bine. Ma duc la somn. Noapte buna!imi ureaza in timp ce se ridica din pat.
- Noapte buna,raspund si incep imediat sa casc.
Ma întind mai bine dupa ce pleacă ea si inchid tv-ul pentru ca oricum nu e nimic interesant de văzut la el. Bag telecomanda sub perna si ma uit la steluțele fosforescente ce imi luminează tavanul. O fâșie de lumina ce provine de la stalpul de iluminat din strada se intinde pe el,iar eu privesc una dintre stelute si ma pierd prin ganduri. Imi strang fluturasul in brate cand mintea mi se umple cu imaginea lui,Max si oftez dureros.
"Oare ce face? Niciodata nu am mai stat atat de mult timp fără sa știu ceva de el decat atunci când era plecat în Grecia."
Gem de dorul lui si nu stiu cat timp ma pierd prin ganduri in timp ce privesc tavanul,dar ma ridic deodata in capul oaselor cand o lumina puternica imi luminează o parte buna din camera.
Sar din pat cand vad ca e becul aprins în dormitorul lui si fluturile incep sa faca ture la mine in stomac.
Un sentiment de usurare ma cuprinde cand se apropie de geam si se uita spre camera mea.
Fug repede sa aprind lumina și ma întorc cu fata spre el. Il vad cum își scoate telefonul din buzunar si inchid becul,iar cateva clipe mai tarziu telefonul imi vibrează sub perna.

Max:

Ingeras, de ce nu dormi?

Citesc și inima imi bate mai tare in piept cand am impresia ca-i aud pana si glasul la mine in cap.
"Mi-a fost atat de dor de el,încât mintea acum mi-o ia pe miriște."
A fost un chin sa nu-l vad atâtea zile,iar din cauza asta imi curge o lacrima pe obraz in timp ce ii raspund la mesaj.

Lex:

Sincer,ma gândeam la tine.

Max:

Hmm...si ce îți faceam?

Imi pun mana la gura și rad incet dupa ce citesc.
"Oana chiar avea dreptate. Ar fi timpul sa schimbam foaia eu si Max.Pai dacă pentru început e vorba de joacă,ce? Eu nu pot sa intru in joc?"