Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 27

Lex:
In urma cu 11 ani...

Stau în fata oglinzii si repet același discurs de mai bine de o ora. Imi analizez mimica fetei,glasul si spun aceleași vorbe incontinuu pana suna firesc.
Imi dreg glasul cand ma hotarasc ca e timpul sa trec la pasul următor și ma incurajez singura in oglinda.
- Hai ca poți s-o faci!zic si ma aprob singura cu o misca de cap,apoi ies din camera,trec de bucatatie si intru în sufragerie.
Bunica sta pe fotoliu și citește o carte,iar Oana sta intinsa pe canapea si are nasul băgat în telefon.
- Bunico,trebuie sa ma ajuți,incep sa-mi dau drumul la gura,pe același tot ce l-am folosit și în camera.
O vad cum lasa cartea jos si se uita la mine intrebator cu ochii ei albastri.
- Cu ce sa te ajut?
Ma apropii de ea si imi trec un brat pe dupa gatul ei. Oana ridica privirea din telefon si se uita la mine incruntata.
Imi dau ochii peste cap atunci cand o vad ca imi arunca inapoi privirea "ce ai pus la cale proasto?"
- M-au sunat niște colege,raspund si revin cu ochii pe chipul bunicii. Vor sa ne adunam un grup de fete ca sa mergem la mare 3 zile.
O vad pe Oana cu coada ochiului cum ridica din sprancene si se abține sa nu bufneasca în ras.
O rog din priviri sa ma ajute,pentru ca mai mult de atât eu n-as putea sa fac.
"Nu sunt nascuta cu vorbele la mine cand vine vorba de mințit. Asta e talentul ei,nu al meu."
- Pai si cu ce sa te ajut eu scumpo?intreaba bunica usor mirata.
- Vreau sa ma lași sa merg,dar fără sa afle mama cu tata.
- Pai si cum sa fac asta, Aleczandra? Dacă pățești ceva pe mine ma omoară Alec.
- Ei patesc ceva,zic și stramb din nas. Doamne ferește bunico,nu am sa patesc nimic.
"La ce planuri are,Max cu mine,nici nu am sa părăsesc camera de hotel,dar asta e un lucru pe care ea nu trebuie sa-l afle."
Luna trecuta când am fost la munte un weekend a fost ușor sa evadez. Daca se întâmplă ceva in 3 ore eram acasă și nimeni nu banuia nimic. Dar acum nu mai pot sa folosesc scuza cu dormitul la vreo verișoara,plus ca distanta e prea mare ca să apar la usa asa hocus-pocus în cazul în care chiar se intampla ceva.
- Pai si daca te cauta?o aud pe bunica si ies din gândurile în care m-am pierdut.
- Unde sa ma caute?pufnesc. De câte ori au venit aici? De când cu telefoanele astea nu ne mai vedem,n-ai observat?
- Nu te las,mi-o trântește tăios.
- Hai bunicoo te roggg!!incep sa ma milogesc. Vreau sa merg cu fetele,incep sa ma smiorcai.
- Ce se întâmplă cu tine,Aleczandra?ma întreabă si mijeste ochii la mine.
- Se întâmplă ceva?fac pe proasta și ofteaza.
- De la o vreme încoace zici ca ai luat-o razna. Prima data tatuajul,acum vrei sa pleci la mare. Ce mai urmează? Si plus de asta,nu te-au dus ai tai la mare? Ce-ti mai trebuie?
- Da bine...mormai bosumflata. Eram mica cand s-a întâmplat asta.
- Treci prin faza de rebeliune? Începi cumva sa te razvratesti?pufneste si clatina dezaprobator din cap.
Ma uit la Oana si vad cum își da ochii peste cap.
- Si tu?intreaba bunica cand isi țintește ochii pe ea. Iti cauti cumva mintea de iti dai ochii peste cap?o dojeneste.
- Haide bunico!ii atrag din nou atentia asupra mea. Ma lași?
- Da las-o sa meargă!intervine Oana cand bunica incepe se clatine din nou din cap. E vorba de 3 zile,nu se duce la capătul lumii,pufneste sarcastica.
"Multumesc sfinților ca e aici si încearcă sa ma ajute. Nu stiu daca o sa-i si iasa,dar poate totuși daca insista si ea,cedează bunica si pot sa dispar din peisaj pentru cateva zile."
- Cand plecați?intreaba,Oana de parca ea hotărăște pentru mine.
- Plecam vineri si ne întoarcem luni,raspund,iar bunica ofteaza zgomotos.
- Nu te pot lasa sa pleci,imi spune pe un ton ferm.
"Ei pe dracu! Deja ma i-au nervi."
- Dar te rog eu frumos!! Am sa te sun din ora în ora ca sa stai linistita! Doar lasa-ma te rog sa merg!!!incep din nou sa ma milogesc.
Inspira adanc si isi muta privirea de pe mine. O vad cum cade pe ganduri si inima incepe sa-mi bata cu putere in piept. Stiu ca asta e decisiva. E ori da,ori ba. Daca nu ma lasa acum,nu o s-o mai faca nici daca am sa ma pun in cap.
- Bine,ofteaza intr-un final. Dacă promiți ca ma suni din ora în ora sa știu de tine,atunci te las.
- Pe bune?intreb cu ochii cat cepele.
- Da. Dar sa nu umbli noaptea pe strada si sa nu intri în apa mai mare decât tine.
- Bine,promit!urlu de fericire și Oana zambeste cu gura pana la urechi.
Ma aplec si o sarut pe frunte,dupa o strang tare în brate și geme de durere.
- Am ajuns sa mint,pufneste suparata. Eu baba batrana,am ajuns sa mint pentru o mucoasa!exclama scandalizata si bufnesc in ras.
- Multumesc bunico!zic si din nou incep sa o pup. Nu pentru ca minti,ma grăbesc sa ii explic. Multumesc ca ma lași.
- Ce sa fac dacă semeni pe tat-tu?intreaba si chicotesc.
"Stiu ca dintre toți copii pe care ii are,matusa Anya ii e slăbiciune dintre fete,iar Aleczander dintre băieți."
Plec din sufragerie dupa ce ii mai trantesc o ploaie de pupici,iar cand ajung in dormitor,pun mana pe telefon si incepe sa tastez.
- Pleci la mare cu fetele,hm?imi pune Oana întrebarea imediat ce deschide usa si casc ochii cat cepele.
- Shhh...taci!strig la ea în șoaptă.
- E în camera ei. Stai calma,raspunde fluturând dintr-o mana.
Ma uit la ea si ii mulțumesc pana si cu ochii ca m-a ajutat.
- Mersi ca ai fost acolo.
- Oricând,raspunde si ridica din umeri ca si cum nu e mare lucru. Dar sa imi aduci ceva de acolo,bine?intreaba si chicotesc.
-Iti aduc,o asigur si trimit mesajul dupa ce termin sa-l scriu.