Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 46

Lex:

Ies din dus si intru în dormitor,apoi deschid usile dulapului si scot din el un tricou si o pereche de pantaloni scurți.
E sambata,iar Max l-a luat pe,Ares si au plecat impreuna cu,Dan la sala.
Fata imi ia foc cand ma gândesc la ce s-a întâmplat zilele trecute în biroul lui,Max si un geamăt de rușine imi iese printre buze.
"Nu pot sa cred ca am facut asta! Cat de nebuna sa fiu?? Dar la dracu! S-a simțit atat de bine!!"
Pierduta prin ganduri,trag hainele pe mine,iar prin agitația din mintea mea,aud cum bate cineva la usa.
"Cine o fi?"
Ies din dormitor cand sunt gata si cobor scările. Trec prin living si intru în holul de la intrare,apoi deschid usa si ma blochez.
În fata mea sta,Ella Chronis. Imbracata impecabil ca de obicei,cu parul prins intr-o coada la spate si cu un machiaj natural pe fata.
Ma privește cu ochii ei negrii,dar nu zice nimic.
-Aaa...Max nu e acasă,ii spun cand imi revin din soc.
-Nu pe Max il caut...nu tocmai. Am venit sa vorbim,raspunde pe un ton lipsit de inflexiuni si inghit in sec.
Aprob cu o mișcare a capului,apoi ma dau din usa ca sa-i fac loc. Trece pe lângă mine si o invit în living.
- Iti fac o cafea?intreb,straduindu-ma ca vocea sa-mi sune cât mai normal posibil.
"Nu stiu ce dracu sa zic...habar nu am ce vrea de la mine,dar dacă isi imaginează ca a venit aici sa ma facă cu ou și cu oțet,n-am sa-i permit."
O cercetez cu privirea in timp ce ea se uita prin living si ridic dintr-o sprânceană in așteptarea răspunsului.
- Da. Una fără zahar te rog.
"Ma roagă? Ella Chronis ma roagă?Sfinte! Cred ca tocmai m-am teleportat intr-un univers paralel."
Fără sa-i mai spun vreun cuvant,ma îndrept spre bucătărie si dau drumul la expresor. În timp ce ii fac o cafea,o privesc cu coada ochiului cum se uita în amănunt la fiecare poza ce se afla pe peretele plin de rafturi.
In ultimul timp asta am facut în fiecare zile. Am înrămat poze,iar,Max mi-a pus rafturi pe un perete de sus pana jos ca sa am unde sa le pun. Sunt poze cu,Ares din primul lui an de viata. Sunt toate etapele prin care a trecut în decursul acelui an. Poze de cand era un bebelus de cateva zile sau poze în care ii iesise primii dintisori. Mai sunt și fotografii in care e plin de mancare si rade cu gura pana la urechi sau in care a făcut primii lui pasi.
Mai sunt și câteva cu mine si el de la primul nostru Crăciun sau de la ziua lui in care a împlinit un an. Dar le-am  înrămat si pe cele in care eu si Max eram adolescenți sau pe ultimele ce le aveam făcute împreună in formula de trei ori in care apar doar Max si Ares.
Zambesc trist cand imi amintesc prima săptămână în care m-am mutat cu,Ares in casa asta.
Ma trezisem intr-o noapte pentru ca-mi era sete,iar cand am coborât din dormitor,l-am găsit pe,Max cu laptopul meu in brate,stand pe canapea si uitandu-se la clipurile lui,Ares de cand era micut.
M-a bufnit imediat plansul.
Atat din cauza durerii ce radia din el cand ne privea puiul ce nu de mult făcuse 7 luni,dar și pentru faptul ca in clip,Ares rostise pentru prima data cuvântul,"mama".
M-am urat din nou în clipa aia pentru ca l-am privat de toate momentele alea ce nu au cum sa se mai întoarcă vreodată.
- Este foarte frumos și ii seamana atat de mult lui Max!o aud pe,Ella si ies din gândurile in care ma pierdusem.
Imi focusez privirea pe ea si vad ca tine intre degete o fotografie cu Max si cu Ares.
Zambesc,pentru ca are dreptate.
Ares chiar seamana cu,Max.
I-au cana de cafea și ies din bucătărie,apoi o pun pe masuta si ma asez pe canapea.
Se pune langa mine,apoi isi coboara privirea pe fotografia ce o tine încă intre degete. Se uita la ea intens dupa inspira adanc si o pune pe masuta,apoi isi țintește ochii negrii in ai mei si un nod mi se formează în gat.
- Aleczandra...ofteaza si ma uit la ea cercetător.
"Parca nu mai e,Ella pe care o cunosc!"
E emotionata,iar lucrul asta ma bulversează. N-am vazut-o niciodată asa. Eu mi-o amintesc ca fiind o femeie puternica,rece si gata oricând sa pornească un război.
-Eu știu ca noi doua nu ne-am înțeles si chiar imi pare rău pentru ce ti-a facut Alma,spune si respiratia mi se poticneste in gat.
"A zis ca-i pare rău? Sfinte...sigur nu visez?"
Inspir brusc cand plămânii incep sa-mi arda in lipsa aerului si o privesc în timp ce isi framanta palmele in poala,apoi ofteaza inainte de a vorbi din nou.
- Am stat si m-am gândit la tot ce a spus,Max la nunta,Avei si,deși nu mi-ai fost draga niciodată si iti urăsc tot neamul pentru ce i s-a întâmplat tatălui meu din cauza lui Alecsei...lasa cuvintele in aer si incep sa-mi mușc emotionata buzele.
"Inteleg ca ce a făcut bunicul meu,e de neiertat. Dar ce treaba am eu cu lucrul asta? Nici macar nu eram nascuta pe vremea aia! De ce au implicat copii în războiul adulților? Ce vina am avut eu in toata situația asta?"
Clatin din cap,fiindca nu mai contează ce naiba a fost. Important este ca intr-un final am ajuns tot langa,Max,iar acum nu mai sunt o pustoaica care sa joace dupa cum canta alții.
Continui sa o privesc in tăcere si ma priveste resemnata.
- Max are dreptate,spune dupa mai bine de un minut in care n-am făcut altceva decât sa ne uitam una la alta. Te-am judecat greșit,Aleczandra si mi-am schimbat radical părerea despre tine cand am auzit ca l-ai crescut singura pe,Ares,continua si inghit in sec cand imi oferă o jumătate de zambet. Poate iti cer prea mult,dar vreau sa imi dai o sansa,fiindca nu vreau ca tu si Max sa ma privati de,Ares.
Imi pica fata efectiv cand o aud.
"Eu nu m-am împăcat nici pana acum cu ai mei,iar,Ella Chronis a venit la asa puțin timp de când a aflat de mine si de,Ares ca sa-mi ceara o șansă?"
Din nou o privesc buimaca si nu stiu cum sa reacționez.
-Sunt constienta ca,dacă nu fac asta si nu incerc sa ma apropii de tine,Max nu o sa ma lase sa-l vad pe,Ares,iar eu imi doresc sa imi cunosc nepotul,continua cu glas frant si o lacrima ii curge pe obraz.
Continui s-o privesc in tăcere in timp ce mintea imi gândește la foc automat si ma emoționeze cand realizez ca in fata mea nu mai e femeia dura si puternica,Ella Chronis ce e în stare sa calce pe oricine in picioare. Acum in fata mea sta,Ella Chronis,mama. Cea care isi iubeste copilul mai mult decât pe ea însăși si implicit pe,Ares pentru ca face parte din sângele ei.
Câteva lacrimi imi cad pe obraji,dar nu de mila pentru ea,ci pentru ca într-adevăr da dovada de putere de caracter. Ca isi calca pe mândrie si orgoliu,ca sa faca sa fie bine.
Un lucru pe care doar un om puternic e capabil sa-l faca. Un om mic niciodată nu o sa fie in stare de asa ceva. El o sa rămână rigid si in prostia lui de mândrie,doar pentru a demonstra ca nimeni nu poate sa-l atingă. Dar n-ar recunoaște nici in ruptul capului faptul ca decizia nu-i face bine.
De exemplu cum e,Aleczander. Sta in supărarea lui,fiindca lucrurile n-au ieșit asa cum a vrut el,dar nu se gândește ca atitudinea lui intr-un fel sau altul nu-mi face mie bine.
Oftez si clatin incet din cap.
"Indiferent de cat de buni sau rai au fost ai lui si ai mei cu privire la relația mea cu,Max,eu imi doresc ca,Ares sa creeze o legătură cu bunicii lui. N-am cum sa-l privez de asa ceva. Mai ales când vad ca,Ella chiar isi dorește sa îndrepte lucrurile. As da dovada de prostie dacă m-as opune acestui lucru. Pentru ca,Ella e de admirat fiindca vrea sa faca asta."
-Bine,raspund intr-un final. Vreau sa găsim o cale de a ne intelege si vreau ca,Ares sa te cunoasca,continui cu glas scăzut pentru ca mai am foarte puțin si-am sa bufnesc in plans.
Ella cand ma aude face un lucru la care nu m-as fi așteptat niciodată. Ma ia în brate și ma strange la piept,iar acum chiar ca nu ma mai pot abține si incep sa plâng in timp ce o strang la rândul meu in brate.
- Multumesc!imi spune emotionata cand ma retrag si o vad cum își șterge lacrimile.
Nu apuc sa raspund,fiindca aud usa de la intrare si intorc capul în direcția respectiva. Il vad pe Max si pe Ares cateva clipe mai tarziu cum intra in living,iar chipul intinecatului trece intr-o clipa de la fericire la furie si ma ridic in picioare,apoi ma reped spre ei.
Imi infasor bratele in jurul lui,Ares si il strang la piept,iar Max ne cuprinde pe amandoi si ne lipește de el.
-Mama,cine e doamna si de ce plângi?ma intreaba,Ares si ma indepartez putin cat sa-l pot privi.
Ii zambesc ca sa-i dau de înțeles ca sunt bine,apoi ridic ochii spre,Max si vad ca nu o slăbește absolut deloc pe,Ella din priviri.
Imi dreg glasul si imi las ochii sa alunece pe chipul lui,Ares.
- Ea e bunica ta,puiule. E mama tatălui tău,raspund,iar câteva clipe mai târziu privirea mi se întâlnește cu a lui,Max si incerc sa-i transmit cu ochii faptul ca e totul in regula.
Isi inclesteaza dintii cel mai probabil din cauza faptului ca ma vede plansa,apoi întoarce capul spre,Ella.
- Mama!exclama cu un fals entuziasm.
Oftez,dupa il prind pe,Ares sa o mana si il trag dupa mine. Ne oprim in fata,Ellei ce sta in picioare langa canapea,iar Max se postează in spatele nostru si din nou ne strange pe amandoi la pieptul lui,de parca vrea sa ne apere de vreun potential pericol.
- E în regula,Max,ii spun cand ridic ochii spre el.
Ridica sceptic dintr-o sprânceană si ii fac semn abia vizibil din cap,încercând sa-l fac sa ma creadă cand ii spun ca totul chiar e in regula.
- Buna ziua!spune,puiul nostru si revin cu ochii asupra lui. Eu sunt, Ares,se prezintă,iar,Ella incepe sa planga cand il aude.
Il prind pe,Max de o mana si o strang ușor intre degetele mele.
O fac de emoție,pentru ca imi imaginez ce e acum în sufletul,Ellei si ma abțin sa nu bufnesc la randul meu in plans.
- Buna dragule,ii spune zambind printre lacrimi. Eu sunt,Ella.
Ares o scanează din cap pana-n picioare,apoi ridica privirea spre,Max.
-Chiar e mama ta,tata?intreaba,iar brunetul meu incuviinteaza din cap.
-Da. Ea e,Ella Chronis,mama mea,confirma si Ares isi muta ochii negrii înapoi pe ea.
Zambeste.
- Si cum ar trebui sa-ti spun?intreaba,iar,Ella chicoteste,apoi se uita la noi.
O încurajez din priviri sa-i răspundă dupa bunul ei plac si surade inainte sa-si țintească ochii din nou pe,Ares.
-Cum ai vrea sa-mi spui?il intreaba cu blandete.
-Pai...spune si cade putin pe gânduri. Ce zici de,bunica Ella?intreaba,iar,ea da din cap aprobator,in timp ce ce luminează la fata.
- Bunica Ella suna bine,raspunde si intinde bratele spre el.
Ares chicoteste,apoi o îmbrățișează si zambesc în timp ce ridic capul spre,Max.
- Hai in bucătărie,soptesc si in clipa urmatoare il trag dupa mine.
- Spune-mi despre tine,Ares,o aud pe, Ella in timp ce ne departam de ea si de,Ares.
- De cand e aici?ma întreabă direct,Max cand intram inauntru si ma întorc cu fata spre el,apoi ma lipesc cu fundul de blatul mobilei si privesc spre living,inainte sa-i raspund.
- Cred ca are o jumătate de ora,zic,iar ochii mei se fixeaza imediat in ai lui.
- De ce nu m-ai sunat sa-mi spui,psychi mou? As fi venit mai repede.
Isi pune mainile pe o parte si de alta a mea,apoi prinde blatul intre degete. Ridic capul si se apleaca sa ma sarute. O face incet si fierbinte,iar eu ma abțin sa nu gem in timp ce simt cum chiloții mi se umezesc.
- De ce ai plâns?intreaba soptit peste buzele mele.
- Pentru ca vrea sa facem cumva sa ne înțelegem si sa o las sa-l vada pe Ares,raspund incet.
Max se îndreaptă de spate si isi arcuieste o sprânceană,apoi ma prinde de fese si ma ridica cu fundul pe blat. Isi face loc între picioarele mele si ma mangaie incet pe coapse.
- Interesant...mormaie. Ella Chronis vrea sa o dea la pace cu o,Davydov,continua,iar la final chicoteste ca un drac.
Bufnesc in ras.
- Iti vine sa crezi?intreb si isi țintește ochii negrii in ai mei.
Incepe sa urce cu degetele tot mai sus pe trupul meu si gem înfundat cand imi prinde sanii in palme si incepe sa-i maseze.
- Da,raspunde fără nici un stop de indoiala in glas. Imi vine. Era doar o chestiune de timp pana ca lucrul asta se se întâmple dupa ce a aflat de,Ares.
Imi dau capul pe spate cand incepe sa-mi frământe mai tare sanii si imi linge gatul,apoi ma musca incet de el.
- Max...soptesc.
- Ingeras?mormaie cu gura lipita de  linia pulsului meu ce simt cum zvacneste sub buzele lui.
- Daca întoarce vreo unul capul,o sa ne vada,ii spun incet.
Se retrage,iar ochii ii ard de dorinta.
- Du-te si fa un dus,ii zic,doar ca sa ii opresc nebunia din cap,fiindca il cred în stare sa intre acum și aici în mine. Eu trebuie sa fac de mâncare.
Ranjeste,apoi ma da jos de pe blat.
- Diseară nu scapi,imi șoptește la ureche pe un ton ragusit,dupa imi da o palma la fund inainte sa se intoarca pe calcaie si sa-si îndrepte pasii spre ieșirea din bucătărie.
Ma uit in urma lui si il sorb din priviri. Il vad cum urca relaxat scările si imi face cu ochiul,dupa ii citesc pe buze cum imi spune:
"Hai sus"