Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 35

Lex:

Urc cu Max scările ce duc în sala unde se tine nunta Oanei si abia m-ai pot sa respir.
"Sfinte! Am niște emoții si imi e atat de frica,incat sangele imi îngheață în vene. Nu știu cum o sa reacționeze ai mei si nu vreau sa ii stric nunta Oanei,dar Max e nebun...jur! Nu stiu unde o sa ne ducă nebunia asta,dar sper sa fie bine la final."
Ii simt palma cum ma strange mai tare de talie cand deschide ușa și pășesc dincolo de prag cu un nod enorm în gat.
Vad lumea cum danseaza pe ringul de dans și emoțiile mi se intensifica.
O vad pe Oana cu Adrian,il vad pe Ares cu Ramona si pe Andrei la masa noastră cum bea o bere. Ii vad si pe ai mei cum ma privesc surprinși,apoi cand il vad pe Max langa mine,fetele lor se împietresc. Imi mut privirea de pe ei si Max ma conduce exact în mijlocul ringului de dans. Deja intru in panica cand ochii tuturor se întorc spre noi si abia reusesc sa mai respir.
Ma uit la Max si vad cum ii zambeste lui Ares. Intorc capul spre el,iar puiul nostru ne face cu ochiul.
Max surade,apoi isi pune palma stanga pe spatele meu si imi intinde mana dreapta cu palma in sus,așteptând sa-l prind de ea ca sa începem sa dansam.
Imi pun palma in a lui si pe cealalta pe umarul său. Incepem sa ne miscam pe ritmul muzicii si isi scoate limba printre buze,apoi le linge intr-un stil foarte pervers in timp ce isi plimba abisurile negre pe mine.
- Esti numai buna de mancat,ingeras,mormaie si simt un fior cum imi străbate sirea spinării cand ii aud vocea ragusita,iar temperatura corpului meu creste instant. Arati ca o zeita,psychi mou,continua si schitez un zambet timid.
- Multumesc,raspund,iar vocea imi trădează grav amalgamul de emoții ce il simt in piept.
- Ma omoară sa știu ca nu porti nimic pe sub rochie,psychi mou,sopteste păcătosul cand se apleaca si isi lipeste buzele de urechea mea. Ma tentezi sa te bag intr-un colt intunecat si sa ti-o trag pana in pragul lesinului,continua si isi trece ușor vârful limbii pe marginea urechii mele.
Roșesc cand il aud,iar în momentul în care se îndreaptă de spate si imi vede fata care cel mai probabil e roșie ca focul,incepe sa rada usor in barba.
- Nu puteam sa port lenjerie. S-ar fi văzut urat,spun incet,iar ochii lui strălucesc si vocea ii e ragusita cand se apleaca din nou sa imi șoptească la ureche.
- Nu ma deranjează,ingeras. Ba din contra,imi place foarte mult.
Privirile ni se întâlnesc imediat ce se îndreaptă de spate si ma pierd pentru cateva clipe în abisurile negre. Ma las invaluita de inflacararea în ochii lui,iar sangele incepe sa-mi arda cu sălbăticie prin vene in urma focului ce ii joaca lui in priviri.
- Stii ca pentru ce ai făcut în legătură cu,Ares am sa te pedepsesc,nu?ma readuce vocea lui groasa in simturi,dar inainte sa-i raspund,ma obliga sa fac o pirueta,apoi ma trage inapoi la pieptul lui si continuam sa dansam.
- Te-ai gândit ca poate o sa-mi faca placere sa ma pedepsești?intreb incet,iar buzele lui se ridica intr-un ranjet dracesc.
- Pai unde ar mai fi distracția,ingeras,dacă nu as fi facut-o?raspunde cu o întrebare si imi face strengareste cu ochiul.
Chicoteste intunecat si continua sa ma manance din priviri,iar cand melodia se termina ma lipeste tare de pieptul său si oftez cand il vad pe tata cu coada ochiului cum se apropie nervos de noi.
"Sa înceapă distracția zic."
- Chronis!tuna vocea lui cand mai are cativa pasi si ajunge in dreptul nostru.
Tresar,iar Max ma mangaie de cateva ori pe spate in timp ce imi zambeste incurajator,dar cand se întoarce cu fata spre tata,trasaturile ii devin inexpresive.
Rămâne cu mana lipita pe talia mea si amandoi ne uitam acum la, Aleczander Davydov.
- Davydov,răspunde Max pe un ton egal.
- Ce cauti aici?intreaba direct si ii simt iritarea din vocea.
Ridic privirea spre chipul lui Max si citesc în ochii lui tot ceea ce gândește in clipa de fata.
"Dispari din fata mea Davydov,altfel te joc in picioare. Nu ai ce sa-mi faci,fiindca ea e a mea. Daca nu-ti ți-i limba dupa dinti,o sa-ti stea capul unde iti stau picioarele."
-Am venit la nunta,nu e evident?raspunde in schimb pe un ton degajat si vad degetele tatei cum se strang in pumni,iar vena de pe frunte incepe sa i se umfle si sa-i pulseze cu putere.
"O Doamne! Doar sa nu se bata."
Ochii imi fug in toate direcțiile si vad lumea cum se opreste din orice voiau sa faca,apoi incep sa se holbezi efectiv la noi. Adrenalina incepe sa pompeze prin venele mele,iar tensiunea mai are puțin si-o sa ma detoneze,dar noroc ca mintea imi intra in alerta si incepe sa gândească la foc automat ca sa nu lase haosul din mine sa se dezlănțuie.
"Trebuie sa ne calmam cu totii,altfel nunta asta o sa se transforme într-o înmormântare."
Inspir adanc si-mi dau seama ca mainile imi tremura,abia cand Max ma prinde de una si incepe sa-mi maseze usor degetele.
- Eu zic sa ne calmam,spun intr-un final privindu-l expres pe tata. Hai sa nu stricam seara asta,continui pe cel mai calm ton al meu.
Mama il prinde imediat pe tata de brat cand ma aude si ii spune ceva la ureche.
- Pot sa știu și eu ce cauta un Chronis aici?intreaba fără sa o bage pe biata mama in seama.
-Tata,calmeaza-te!ii cer cand vad ca o tine una si bună pe a lui.
- Sunt aici,pentru ca sufletul meu si baiatul meu se afla aici,i-o arunca Max cu un ranjet victorios pe buze.
"Sfinte! Acum chiar il provoacă."
Ii strang de mana si încerc din priviri sa-i transmit sa înceteze.
- I-ai spus?intreaba tata mirat.
Intorc privirea spre el,iar expresia i se schimba radical. De la enervare trece la surprindere.
- Ar fi trebuit sa o facă din ziua in care a aflat ca e insarcinata...dar nu,Davydov...in cazul de fata,am aflat singur,raspunde Max in locul meu si o vad pe Ramo cum il scoate pe Ares din sala.
Rasuflu usurata.
"Chiar nu vreau sa vadă sau sa audă ceva ce ar putea sa-l răneasca pe puiul meu."
- Copilul ala a fost o greșeală!urla tata infuriat la Max,iar eu ma aprind ca o torță cand il aud.
- Ares nu a fost o greșeală!rabufnesc si acum eu sunt cea care zbiara ca scoasa din minti.
Fac un pas în fata si ma desprind de Max.
- Ares,nu a fost o greșeală!ii repet din nou cuvintele,doar ca de data asta o fac pe un ton jos si marait,ca sa ma asigur ca intelege fiecare cuvânt in parte.
Isi muta ochii de pe mine pe Max si inapoi,apoi muschii de pe maxilar incep sa-i zvacneasca,semn ca nu ii convine deloc atitudinea mea,dar in clipa asta o durere in suflet am eu de ceea ce ii convine lui sau nu.
- Ares e copilul nostru,spune Max si cuvintele ii suna de-a dreptul tăios. Si a trebuit sa il tina departe de mine si sa nu stiu nimic de existenta lui din cauza voastră!tuna spre final vocea lui si ii vad pe toți cum incremenesc.
Face un pas în fata,iar cand ajunge din nou langa mine,simt furia cum iese din el in valuri.
Sunt constienta ca e o bomba cu ceas in clipa asta,iar dacă cineva îndrăznește sa deschida gura in fata lui sunt sigura ca fitilul o sa i se aprindă si sa ne ții Doamne...de isi pierde nebunul controlul o sa fie vai si amar de cei ce i se pun în calea lui. De nu o sa dea cu toti de pamant si de pereți,inca-i una.
- Nu am știut de existenta lui din cauza voastră,continua pe un ton al naibii de jos si de un calm de-a dreptul prefăcut. N-am știut de el din cauza a doua familii ce sunt bolnave mintal!maraie ca un demon. Asa ca...dispari din fata mea,Davydov,altfel nici dracu nu te mai scapa din mana mea,i-o trântește si venele lui tata le vad cum se umfla pe gat din cauza nervilor.
- Fata mea nu o sa fie niciodată impreuna cu un Chronis!ataca tata si nu se lasa deloc la amenințarea ce tocmai i-a trantit-o Max in fata.
Ii simt veninul din spatele cuvintelor cand le rostește si ma uit la el ca trasnita.
"Hai nu zău? Dar ce am? Sau ce are el de nu putem fi impreuna? M-am saturat de prostia asta ce durează de atâția zeci de ani."
- Nu tu decizi asta,Davydov,replica Max pe un ton răutăcios. Iar ca sa știi,Aleczandra nu a fost niciodată a ta. Ea s-a născut pentru mine. Atat ea cât și Ares sunt ai mei,iar voi toți,zice si se oprește ca sa-si treaca privirea peste fiecare suflet in parte,apoi continua. Nu o sa puteți face nimic ca sa împiedicați lucrul asta. Ei sunt ai mei!tuna vocea lui,iar tata pufneste nervos,apoi se uita urat la mine.
-Daca faci asta ești pe cont propriu. Poți sa uiți ca ești fata mea,ai înțeles?mi-o trântește direct.
Clipesc des cand ii aud intrebarea,apoi ma uit la el ca buimaca.
"Ma pune sa aleg?"
O vad pe mama cum incepe sa planga si se agata cu disperare de el,în timp ce eu continui sa-l privesc inca umita.
"E nebun?Asta imi da un ultimatum?"
Cand întrebarea imi rasuna in cap,iar răspunsul la ea stiu ca este,da,bufnesc intr-un ras de nebuna.
"Chiar vrea sa ii raspund la asta?"
Nu stiu de ce,dar eu in momentele critice incep sa rad. Nu am cum sa ma controlez. Asa reactioneaza corpul meu cand e vorba de socuri.
- Bine,atunci aleg sa fiu pe cont propriu,raspund cand ma liniștesc si ii infrunt privirea criminala.
"Poate dacă m-ar fi pus sa aleg cu 10 ani în urma,as fi stat sa ma gândesc puțin,dar acum ma pot descurca si singura,iar langa Max vreau sa rămân. Am pierdut 10 ani departe de el tot din cauza lor. Sa nu provocam un război între ai noștri,dar Max are dreptate. Nu mai suntem copii,iar eu imi doresc o familie alături de el. Sa fim fericiți și liniștiți...sa ne creștem copilul impreuna si sa ne lase dracu toata lumea in pace."
- Prea bine,imi zice pe un ton sec si se intoarce pe calcaie.
Mama ma strange in brate in timp ce tata se îndreaptă spre ieșire si incepe sa-mi vorbeasca printre suspine.
- O sa ii treacă. Te rog nu il lua în seama...e doar foarte supărat acum.
Ma pupa repede pe obraji,apoi se intoarce și il urmeaza pe rus.
"In clipa asta chiar nu imi pasa dacă o sa ii treacă sau nu. In clipa asta eu visez doar la cum o sa-mi petrec de acum înainte zilele si nopțile alaturi de demonul ce mi-a fost predestinat inca de dinainte sa ma nasc."
Ridic ochii spre el cand imi prinde fata în palmele si imi cercetează repede chipul cu privirea.
- Esti bine,psychi mou?
- Da,raspund surâzând. Sunt bine. Nu a fost chiar asa de rau precum ma asteptam.
Imi face cu ochiul,dupa ma strange la pieptul lui si ma ridic pe vârfuri sa il sărut.
Imi lipesc buzele de ale lui si o fac cu pasiune,nepasandu-mi de absolut nimeni din jur. O fac cu toata iubirea ce zace in mine,pentru ca il iubesc pe bărbatul asta mai mult decât imi iubesc viata,iar dacă pentru a fi impreuna cu el trebuie sa nu mai vorbesc cu ai mei,asta am sa fac. Nu am sa mai renunț la el pentru nimeni si pentru nimic în lume.
- Hai sa il luam pe Ares si sa mergem acasă,ingeras,sopteste peste buzele mele cand rupe sarutul înflăcărat.
"Acasa"
Nu mai știu de când nu am mai simțit ce înseamnă acasă.
Acasa,pentru mine înseamnă bratele lui.
Și drept sa va spun,ma bucur enorm ca mi-am găsit drumul inapoi spre casa.
"Cum era vorba cu: cine iti e menit o sa găsească mereu drumul inapoi spre tine? Se pare ca e adevărată. Am umblat pe coclauri ca o bezmetica incercand sa ma departez de jumatatea sufletul meu,iar firul invizibil ce ne leagă m-a purtat tot spre el in rătăcirea mea. Si ma bucur ca a făcut-o. Ca nu e prea târziu. Chiar daca am pierdut 10 ani departe unul de celalalt,inca ii putem recupera si trai chiar mai mulți peste ei. Inca avem timp sa ne consumam iubirea de unde am lasa-o."