Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 22

Max:
In urma cu 14 ani...

Stau la geam și o privesc. Vad cum își lasa capul in jos si incepe sa tasteze.
"E atat de frumoasa!"
As vrea sa o tin în brate,sa o sărut si sa nu ii mai dau drumul.
Imi i-au ochii de pe ea cand telefonul imi vibrează in mana mea si imi țintesc privirea pe ecran.
Stiu dinainte ca e un mesaj de la ea,iar buzele mi se curbeaza intr-un zambet.

Lex:

Sa înțeleg ca de ziua ta ai sa stai în camera și ai sa te uiți la mine?

Ridic ochii si o vad cum își baga degetul în gura,apoi il musca.
"Hmmm,as vrea sa ii musc eu buzele si sa o sărut pana o las fără aer."
Cu gândul asta in minte,revin cu ochii pe telefon si incep sa scriu.

Max:

Ce altceva mai bun as avea de făcut? A,da...as putea sa te scot din casa și sa mergem undeva. Dar cum varianta asta nu e posibila,ramane sa ma mulțumesc doar cu privitul.

Imi ridic ochii dupa ce ii trimit mesajul si vad cum imi desenează cu degetele pe geam o inima.
Zambesc.
In urma cu o ora eram afara si ma tot uitam după ea. Voiam sa o găsesc ca sa-i gust buzele.
Si cum nu pot sa o fac atunci cand am chef,a trebuit din nou sa jucam putin teatru pana sa ajung sa-i sorb dulceata.
"Intr-o zi cred ca am sa o i-au razna daca o mai ținem mult in halul asta..."
Cartierul asta ma termina psihic. Daca nu sunt ai mei cu ochii pe mine,atunci e bunica-sa cu ochii pe ea. Daca nu suntem sub supravegherea lor,atunci trebuie sa ne ferim de restul vecinilor ce stau la geam și urmăresc fiecare mișcare de prin fata blocului. Intr-un final am reușit sa o prind totuși pentru cateva minute si mi-am făcut pofta cu gura ei.

*

Cu o ora in urma...

O caut din priviri si o gasesc la scara unui amic cu care joc fotbal. Mai e cu vreo 5 pe langa ea,plus Alina. Ma îndrept spre ele si e un pretext numai bun sa ma pot apropia de ingerasul meu fara sa atrag atenția asupra noastră faptul ca se afla la scara respectiva. Daca ma vede vreo unul din ai mei,le spun ca am fost la Valentin.
De parca ma simte atunci cand ma apropii de ea ridica capul si ma priveste,dar nu schițează nimic. Nici un gest nu ii trădează fericirea care i se citește in ochii atunci când ma vede.
- Daca tot stam toate afara,urc sus la Adina sa o chem si pe ea,imi aud ingerasul cum gaseste un motiv plauzibil sa poată intra în scara.
"Asta-i fata mea!"
- Urca tu daca vrei,eu una nu ma misc de aici. Am sunat-o,dar nu răspunde,ii spune Alina si face semn plictisita dintr-o mana.
Ajung în fata lor si toate ma privesc zambind. Toate,inafara de una. O vad cum intra in scara si dispare in spatele usii.
"Probabil ametitele asta cred ca e o scuza faza cu Adina doar ca să fuga de mine,fiindca ele stiu ca eu nu o suport."
Ranjesc.
"Te prind din urma,psychi mou."
- Maxxxx!!! Ce faci?imi lungește numele Lara si incepe sa se gudure pe langa mine.
- Nu-i treaba ta,i-o trântesc sec.
Trec pe lângă ea si ma opresc langa Alina.
- L-ai văzut pe Valentin?
- Nu,nu l-am văzut. Eu abia am ieșit afara,raspunde roscata si incuviintez din cap.
- Nici noi nu l-am văzut,răspund ametitele din spatele meu de parca le-am întrebat si pe ele.
Pufnesc.
"Dumnezeule,ce ma enervează omul care se baga în seama cu japca."
Intru în scara fara sa le mai spun ceva si sincer sa fiu habar nu am unde sta tipul asta,dar nu ma interesează nici dacă sta la parter. Eu am un ingeras de găsit asa ca imi îndrept pasii spre trepte si urc la etajul 1,dar nu o vad pe nicăieri. Urc la etajul 2 si nu e nici aici. Cand ajung pe la jumatatea scărilor ce dau spre etajul 3,o vad pe ultima treapta cum sta jos pe scara si ma așteaptă. Urc si ultimele trepte,apoi ma asez langa ea si imi trec mana dreapta pe dupa umerii ei,dupa o trag si o lipesc de mine.
-Aici sta Valentin,zice si isi intoare capul spre o usa din cele 4 din spatele meu.
- De unde știi tu,psychi mou,unde sta Valentin?marai la ea.
Mijeste ochii la mine si plescaie din buze.
- Pentru ca Adina sta la 4 si de multe ori ma intersectez cu el pe scara. Plus de asta,e prietenul meu.
-Mmm...mârâi din nou si o musc de umăr.
- Au!tipa si ma împinge usor,apoi continua. Daca tu nu ai prieteni Max,asta nu înseamnă ca nici eu nu am. De ce mârâi,doar nu ești gelos?
Imi ridic capul si ma uit la ea. Ma pierd în ochii ei angelici pentru o clipa si simt sufletul cum vibrează in mine.
"Ce ochi frumoși are!"
- Sunt gelos si pe soare,psychi mou!replic pe un ton categoric. El te atinge mai mult decât o fac eu,continui si o strang în brate,apoi o sărut pe frunte.
- Esti groaznic,Max,pufneste amuzata.
- Cred ca ai vrut ca spui: esti grozav, Max,o corectez si ii ofer zambetul ce stiu ca ii zguduie pamantul sub picioare.
Ma privește pierduta si exact cum am zis,zambetul asta tot timpul are efectul asta asupra ei.
Imi apropii chipul incet si ii astup gura cu a mea.
"Ahh...ce bine se simte!"
O sarut pana cand usa de la casa scării se trântește cu putere de perete,iar zgomotul produs ne aduce pe amandoi cu picioarele pe pământ. Sare de langa mine ca arsa si se ridica în picioarele. Ma ridic la randul meu,dupa ma apropii de balustrada si o vad pe Lara cum urca scările. Imi intorc capul spre ingeras si ii șoptesc:
-Urca,Lara.
Se lipește cu spatele de zid si incepe sa urce incet treptele.
- Trebuie sa plec,imi spune tot în șoaptă.
Fac un pas spre ea si o prind de mana,iar cu cealalta o prind de barbie si ii ridic capul spre mine,apoi ma aplec si o mai sărut o data.
Face ochii mari cand ii sorb buzele,apoi rupe sarutul cand pasii se aud tot mai aproape de noi. Ii dau drumul fara tragere de inima si ma întorc pe calcaie. O vad cum merge ca pisica si urca la etajul 4. Ii zambesc scurt si cobor scarile. Ma întâlnesc cu Lara un etaj mai jos si ma oprește cand vreau sa trec pe lângă ea.
- Max, acum urcam sa ii i-au pe ai mei ca sa venim la tine. Mama ta tocmai a trecut prin fata scării,se ducea acasa si ne-a invitat pe la voi.
Imi dau ochii peste cap imediat ce vad ca nu mai termina de vorbit,iar vocea o simt cum începe sa-mi zgârie timpanele. Trec pe lângă ea fara sa ii spun ceva si cobor mai departe scările.
O salut pe Alina cand ies din bloc si ma duc acasă. Urc cele 2 etaje si intru direct în camera,iar dupa vreo 5 minute bate cineva la usa.
- Da?
Usa se deschide și maica-mea intra inauntru.
- Max dragule,sa știi ca i-am invitat pe părinții Larei si pe ea la noi. Stiu ca nu iti place sa iti serbezi ziua,dar ei sunt prietenii noștri de familie,iar Lara e chiar draguta. Ti-ar prinde bine compania ei.
Pufnesc nervos cand o aud.
În ultimul an tot încearcă sa mi-o bage pe gat pe fata asta si deja incepe sa ma calce rau pe bataturi.
- Te rog,dragule! Doar fii baiat bun si iesi din camera cand vin. Bine?
- Dar vin la tine,nu la mine!
- Da,dar i-am invitat si pentru ziua ta.
- Exact! Tu i-ai invitat,nu eu!contraatac nervos.
Imi strang telefonul in mana si ma întorc cu spatele la ea,doar ca să nu las gura sa vorbeasca fara mine.
"Ma enervează cand face din astea."
O aud cum iese din camera fără sa mai spună ceva si oftez lung.