Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 4

Lex:
În urma cu 15 ani...

- Haide,trezeste-te frumoasa adormita!o aud pe Oana ca prin vis si simt cum patura dispare de pe mine.
Pufnesc si imi pun perna pe cap.
- Lasa-ma sa dorm!ma plâng ca un copil ce sunt.
- Au trecut deja 2 săptămâni din vacanta de vara și tu nu ai făcut nimic altceva decat sa dormi!mi-o trântește pe un ton sec.
Ma întind dupa patura fara sa ii bag in seama remarca si ma întorc pe partea cealaltă.
-Nț, nu mai dormi! Vreau ca vara asta sa fie Me-mo-ra-bi-la!!!striga si silabiseste ultimul cuvânt.
-Eu tot ce vreau este sa dorm,ii spun somnoroasa.
-Ai 15 minute la dispoziție,mi-o taie imediat. Pana ma întorc vreau sa fii gata. Ai înțeles?
Marai si chicoteste ca o dracoaica.
-Ai înțeles?pune din nou întrebarea.
-Am înțeles!pufnesc nervoasă fiindca n-am cum sa o scot la capăt cu ea.
Cand i se pune pata pe ceva,nu mai ai nici o șansă sa faci cum vrei tu.
Deschid ochii cand iese din dormitor,apoi ma întind,dupa ma ridic din pat. Ies din camera și ma îndrept spre baie.
- Neata bunico!zic cand trec prin dreptul bucatariei.
-Buna dimineața,scumpo! V-am făcut clătite. Cu ce sa ți le umplu? Ramona si Oana au mancat deja.
- Cu Finetti te rog!strig inainte de a intra în baie.
Zece minute mai tarziu,ma asez pe un scaun la masa din bucătărie gata spălată si pieptănat,iar bunica imi pune în fata o farfurie cu 2 clătite si-mi zambeste cu blandete.
-Vrei si o cana cu lapte?
- Da. Ce faci? Tu ai mâncat?intreb dupa ce musc o gura din clatita pufoasa.
- Sunt bine,scumpo. Ia zi...nu te-a lăsat impelitata sa dormi?ma întreabă chicotind si bufnesc in ras.
Stie cat de mult iubesc somnul,dar mai știe si ca pe,Oana nu o interesează lucrul asta.
- N-am eu norocul asta,raspund taraganat si zambesc in coltul gurii.
Dupa ce termin de mancat ii multumesc bunicii pentru clatite,dupa ma ridic in picioare și ma îndrept spre dormitor.
- Sa crești mare scumpo,răspunde ea și o vad cum prinde de farfurie,apoi merge la chiuveta sa o spele.
Cand intru în dormitor,deschid ușile dulapului si caut prin el dupa o pereche de chiloti. Gasesc unii intr-o nuanta de verde închis si dau prosopul de pe mine jos,apoi ii trag pe mine,după scot o rochiță de pe umeras si ma imbrac cu ea.
Ma intorc pe calcaie cand sunt gata si usa se deschide cu forta.
Oana apare în prag si ma priveste serioasa.
- In sfarsit esti gata!exclama si imi face loc sa trec pe langa ea. Hai sa mergem,fetele ne așteaptă jos,continua si ma apuca de mana,apoi ma trage după ea.
Imi i-au șlapii din mers din cauza ei si nu înțeleg unde naiba se grabeste de ieșim vijelios din apartament.
-Pa bunico!strig inainte ca usa sa se închidă dupa noi.
- Aveti grija ce faceti!o aud ca spune pe un ton ridicat in timp ce coboram scările in viteza.
Ieșim afara si o vad pe Ramo impreuna cu Ștefana si Alina cum ne așteaptă in mijlocul străzii.
Ștefana si Alina sunt surori,amandoua roșcate si amandoua cu ochi căprui. Alina e în clasa cu Oana, iar Ștefana cu Ramona. Toate invata la scoala din cartier,unde ar fi trebuit sa învăț si eu,dar ai mei m-au dat la cea din cartierul vecin,pe motiv sa nu fiu ca restul,dar eu știu ca adevăratul motiv e cu totul si cu totul altul. Iar el poarta si un nume.
Max Chronis.
Max a fost în aceeași clasa cu varul meu, Paul,fratele Ramonei ce e mai mare decat mine cu doi ani.
Cu Paul nu ne înțelegem nici una. E cel mai mare mincinos pe care îl cunoastem. Baiatul ăsta minte pe cum paseste si schimba taberele în funcție de interesul lui propriu și personal.
Cuvântul "loial" nu il caracterizează absolut deloc.
- Mergem în parc?ne întreabă Alina cand ma opresc cu Oana in dreptul ei.
- Noi mergem în parc,specifica nebuna mea. Lex merge la magazin. Azi e ziua ei sa o ajute pe bunica la bucătărie,continuă si ma uit la ea mirata.
" Ce naiba? Azi chiar e ziua mea sa o ajut pe bunica? Dar nu mi-a spus nimic. "
Oana ma apuca de dupa gat si ma trage dupa ea cand vede ca o privesc întrebător. Cand considera ca a pus destulă distanta între noi si fete,se întoarce spre mine si incepe sa joace din sprancene ca o diavolita.
- Vezi ca Max e în spate la centrala si te așteaptă,imi spune incet.
" Aha...deci asta era motivul din spatele minciunii."
Incuviintez pe tacute din cap si imi face cu ochiul.
-Hai!striga la fete și le face semn cu mana sa o urmeze.
Cand ajungem la coltul blocului,Oana se desprinde de mine si face stanga spre străduța ce duce spre parc,cu fetele pe urma ei,iar eu fac dreapta spre magazinul alimentar din spatele blocului vecin. Ma uit în spate dupa câțiva pași si le vad cum cotesc dupa colt,apoi dispar din raza mea vizuala. Ochii imi fug în stanga si-n dreapta,dupa ridic capul și scanez balcoanele sa vad dacă e cineva,abia după aia inaintez pe strada.
" Bun. Drumul e liber."
Fac dreapta pe aleea ce desparte blocul lui Max de cel din spate unde se afla magazinul alimentar si merg pana in capătul ei. Trec de cele 5 scări de bloc si de grădinile lor,iar in timp ce ma apropii de centrala cu apa,mai arunc cate o privire pe la geamuri,dar mai toti locatarii ce au apartamente în spate sunt bătrâni,asa ca șansele sunt mici ca cineva sa ne vadă.
Cand ajung în capăt,fac din nou dreapta si dau roata centrala cu apa. Inima mi-o ia razna cand il vad pe,Max cum priveste cerul ingandurat si pare putin tensionat. E căzut pe gânduri,iar din postura pe care o are imi pot da seama ca e plecat cu mintea foarte departe.
"Nu stiu unde ii sta capul,dar,Sfinte cat e de frumos!"
Caldura imi invadează corpul in timp ce-mi clătesc ochii cu frumusețea lui si simt o bataie de aripa în stomac,apoi încă una,iar în cateva secunde fluturii se trezesc si incep sa se agite.
Max e cu 2 ani mai mare decat mine,iar pentru varsta lui e deja foarte inalt. Sunt cu un cap si jumatate mai mica decat el,dar lucrul asta nu il deranjează,iar pentru mine e plăcut. Mai ales cand ma strange la pieptul lui.
Imi plimb incet ochii pe corpul lui si un fior de electricitate imi strabate sirea spinării cand ii întrevad liniile abdomenului.
Poarta un tricou ce se mulează pe el,facandu-i pătrățelele sa-i fie mai vizibile.
Pielea de culoarea ciocolatei cu lapte iese mai tare în evidenta datorita materialului alb,iar parul negru ca smoala,e ciufulit în toate părțile,semn ca si-a trecut de prea multe ori degetele prin el,iar maxilarul il are inclestat si e foarte tare pronunțat. Trăsăturile lui sunt masculine,desi el e inca un adolescent,insa asta e în gena lui. Seamana in partea bunicul său,iar eu mereu il compar pe Max cu un zeu grec din cauza frumuseții cu care a fost înzestrat.
Sau poate ca originile lui imi induc in mare parte lucrul asta.
Pentru ca,Ellias Chronis, bunicul lu Max este grec autentic si o parte din familia lui e stabilita în Grecia,iar Max petrece cate o luna in fiecare vara acolo.
- Ai venit!spune cand intr-un final imi simte prezenta si întoarce capul spre mine. Credeam ca nu mai ajungi sau ca nu poți sa ieși din casa,continua in timp ce se apropie de mine,iar eu simt cum ochii lui negrii ca abisul ma înghit atunci cand privirile ni se intalnesc.
Ma ia în brate și fara alte introduceri,ma saruta pe frunte. Imi trec bratele in jurul gatului său si ma strange tare la piept. Ma abtin sa nu gem din cauza forței cu care o face,dar de cand merge la sala mai ca nu ma zdrobește in bratele lui.
De când a intrat la liceu și frecventează sala cu prietenul lui,Dan,mușchii ii sunt din ce în ce mai definiti si din ce in ce mai oteliti,iar el uneori uita sau se lasa purtat de val si ma îmbrățișează atat de tare încât reuseste sa-mi pocnească cateva oase.
- Aaa...Scuze pentru intarziere,dar eu acum 5 minute am aflat ca ma astepti,raspund cu respiratia greoaie.
- Nu-i nimic,psychi mou...pe tine sunt dispus sa te aștept si o viata,imi spune in timp ce ridic capul din pieptul lui si zambesc cand il aud,iar buzele sale se curbeaza intr-un ranjet mortal.
"Ahh! Demonul din el e incendiar,iar eu deja simt cum incep sa ma topesc din cauza lui."
Imi arunca ranjetul intunecat,dar totodată inflacarat din cauza dragostei ce mi-o poarta si tina-ma doamne sa nu lesin!
E un zâmbet dracesc ce ii face ochii sa se aprinda,iar mie interiorul sa-mi ia foc.
- Esti bine,psychi mou?intreaba chicotind si clipesc de cateva ori buimaca.
-Hm?zic si scutur incet din cap.
-Esti bine? Ma priveai pierduta.
-Aaa...da...sunt bine,raspund cand imi revin din transa pentru ca asta e efectul ce-l are,Max asupra mea.
Ca vrea sau nu,pur și simplu ma hipnotizeaza.
- Tu cum ești? Mi s-a părut mie sau erai cumva suparat?
- Acum sunt bine îngeraș,raspunde in timp ce ma prinde de mana. Avem câteva ore pana se întorc toti de la serviciu și vreau sa te scot la o prajitura,continua in vreme ce ma trage dupa el.
- Max, unde vrei sa mergem?intreb putin temătoare. Dacă totuși ne vede cineva?intreb cu inima bătându-mi in gat pentru ca imi fac griji.
"Dacă totusi ne întâlnim cu cineva cunoscut ce facem? Daca se întâmplă una ca asta,ne-am ars."
- Linisteste-te,imi cere. Stiu o cofetărie la câteva cartiere distanta si o sa mergem prin spatele blocurilor. Nu ne cunoaste nimeni acolo, ingeras.
Ma strange de mana ca sa ma facă atent la el si ridic ochii in ai lui.
- Ai încredere în mine,psychi mou. Sa iti fac probleme nu face parte din lista mea cu lucruri rezervate pentru tine,zice si incepe sa-mi mangaie usor palma.
Simt caldura cum emana din el in valuri si reuseste prin nu stiu ce minune sa ma faca astfel sa ma calmez putin.
Pana și cand vine vorba de un lucru atat de banal suntem la extreme.
Spre deosebire de mine, Max e cald tot timpul anului. Eu de cand ma stiu,am mainile si picioarele reci. Si chiar daca e vara sau iarna, dorm cu sosete pe picioare.
Bunica zice ca sunt sincera.
"Eh! Vorbe din bătrâni. De fapt stau prost cu circulația periferica."
Mergem prin spatele blocurilor si cu toate ca a reusit cat de cat sa ma calmeze,tot sunt atenta precum o pisica speriata ce e gata sa o ia la fuga daca simte orice urma de amenințare apropiindu-se de ea.
Norocul face insa sa nu dam cu ochii de nici un cunoscut și ajungem la bulevardul principal fără nici o problema.
Traversam strada,iar cofetăria se afla exact peste drum.
- De care vrei sa mănânci,ingeras?ma întreabă in timp ce stam la coada si asteptam sa ne vina randul.
Ma uit la prăjiturile din fata mea si vad foarte multe cu frisca.
"Îhhh...Urasc frisca,dar ador ciocolata."
- O amandina. Tu de care vrei?
- Eu vreau o rulada diplomat. Cola vrei?
"Ar merge si o cola, dar nu imi doresc sa isi cheltuie banii."
- Nu. E deajuns doar prajitura,mulțumesc.
Max da din cap aprobator și se apleacă,apoi ma saruta pe par.
Ne asteptam randul in liniste,iar cand ajungem in fata doamnei ce servește,Max e cel ce vorbeste.
- Buna ziua! O amandina,o rulada diplomat si 2 cola la jumătate.
Dau sa deschid gura ca sa-i spun ca nu e nevoie,dar ma opresc imediat ce-l vad cum isi inclina capul intr-o parte și imi arunca privirea aia ce imi spune: "nici prin cap sa nu-ti treacă sa comentezi,altfel te mănânc cu fulgi cu tot".
Imi inghit cuvintele si o umbra de ranjet ii pare pe buze fiindca am lasat dupa el,insa ce nu știe,este faptul ca tac pentru ca nu vreau sa ne auda cineva,dar de indata ce o sa fim doar noi doi,am sa-i atrag atentia.
I-a prăjiturile si ma roagă sa-l ajut cu sticlele de suc,dupa ne punem la o masa cat mai retrasă undeva într-un colt,iar acum ca alti ochii nu mai sunt îndreptati spre noi,pot sa-i spun ceea ce am vrut mai devreme și n-am putut.
- Max, nu treb...dar nu apuc sa-mi duc vorbele la capăt,pentru ca imi prinde palma dreapta intre palmele lui si vorbeste peste mine.
- Te rog ingeras, nu vreau sa avem din nou aceeași discuție,ofteaza cuvintele. Stiu ce vrei sa-mi spui,iar tu cunoști foarte bine răspunsul meu.
- Dar...
- Te-am rugat...imi atrage atentia. Vrei sa ne irosim timpul pe care îl avem vorbind despre banii mei?
"Ahhh! Face ce face si tot cum vrea el iese."
Inspir adanc ca sa nu imi ies din fire si imi inghit toate cuvintele.
Pana la urma,oricum nu are rost cu el. Indiferent de cate i-as spune,Max nici nu ma baga în seama când vine vorba de bani si despre faptul ca mereu ii atrag atentia fiindca plateste pentru mine.
Cand vine vorba despre acest subiect niciodata nu ma baga in seama si cu siguranță nu o s-o facă vreodata.
- Mananca ingeras,stii ca asta e plăcerea mea,imi spune si il privesc putin rusinata. Vreau sa te fac fericita,de ce nu ma lași?pune întrebarea in timp ce imi mangaie usor mana. Dacă ma interesau banii mai mult decât ma interesezi tu, psychi mou,nu mai eram acum aici.
"Stiu si eu asta. Mi-a spus-o de atâtea ori încât am invatat replica asta pe de rost,dar tot nu îmi convine cu toate ca stiu ca el își permite si pentru el sa aibe tot timpul bani în buzunar e un lucru absolut firesc."
Pentru mine in schimb,lucrul asta nu e deloc ceva normal,fiindca eu știu cum e sa trebuiască sa strangi fiecare leu în parte ca sa-ti permiți sa iti cumperi ceva. Spre deosebire de mine,Max daca vrea sa manance 5 inghetate intr-o singura zi,o sa le manance fara nici o reținere sau problema.
Eu daca vreau sa mananc o inghetata intr-o zi trebuie sa merg la mama și sa o ajut cu ceva prin casa,altfel nu primesc bani de una.
Diferentele dintre mine și Max sunt uriașe,dar cu toate astea,brunetul nici nu le baga în seama. Pentru el nu contează acest amănunt,cu toate ca societatea in care trăim exact dupa regula asta se ghidează.
"Oamenii nu au ce sa vorbeasca intre ei daca nu fac parte din aceeași categorie sociala."
Dar,Max nu m-a făcut niciodata sa ma simt inferioara lui. Cum am zis...el nu are nici o problema cu faptul ca nu sunt la fel de bogata ca el. Nu pot insa sa zic insa același lucru și despre familia lui. Daca ne-ar vedea acum impreuna probabil mi-ar pune capul intr-o teapa sau m-ar jupui de un rand de piele doar pentru faptul ca ai mei nu au la fel de mulți bani ca ei,iar pe deasupra nici nu se suporta.
Dar nici nu au cum sa aiba,cand ai mei sunt oameni normali cu locuri de munca obișnuite.
Tata e conductor de locomotiva,iar mama lucrează in confectii. Toti banii pe care ii strang pe plus,sunt pentru visul mamei. Ea vrea sa-si deschidă un atelier doar al ei,iar atunci fiecare leu e consumat cu atenție.
Dar cu toate ca ai lu' Max sunt bogați și ai mei sunt oameni normali ca majoritatea locuitorilor din Iași,un lucru au in comun aceste doua familiile.
Ura.
Nu stiu de ce sau de unde a pornit. Nu cred ca are vreo legătură cu sângele nostru. Bunicul lui fiind grec,iar al meu era rus. Am întrebat de cateva ori prin casa,dar de fiecare data am primit același răspuns:
"Vezi-ti de treaba ta" sau "Stai departe de ăștia a lui Chronis"