Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 52

Lex:

-Merg eu sa-i chem pe baieti la masa,spun si dau sa ma ridic.
- Nu draga mea,stai acolo.
Pufnesc nervoasa cand o aud pe Ella.
"Toata lumea se poarta cu mine de parca as fi din porțelan. Eu înțeleg ca zilele astea trebuie sa nasc,dar asta nu înseamnă ca nu trebuie sa ma mai misc."
- Nu. Lasa ca mai fac mișcare,ii spun si ma ridic de pe canapea.
De cand sunt pe ultima 100m,Ella vine zilnic la noi. De cele mai multe ori face si mancare. Am ajuns sa ma înțeleg cu ea mai bine decât cu mama,ceea ce e ciudat,având în vedere ce relație am avut eu in trecut cu,Ella.
Ma dojeneste din priviri in timp ce-mi indrept pasii spre scări si chicotesc. Urc treptele incet si intru in nou dormitor in care,Max si Ares fac ultimele modificări.
Azi a sosit pătuțul si zambesc cand vad ca deja e pus la locul lui.
Abia aștept sa nasc. Sunt nerăbdare sa imi vad puiul,dar pe cealalta parte,aștept sa o fac doar ca să incep si ei sa ma misc din nou normal.
Surad cand ma gândesc cum toata lumea il așteaptă pe noul membru. Mai ales,Max.
- Hai sa mâncați!le spun si amandoi întorc privirea spre mine.
-Acum venim,psychi mou,spune zeul meu intunecat si ridica imediat capul spre tavan.
Agata niște avioane,iar Ares ii da la mana tot ce are nevoie.
Pasesc peste prag si imi privesc opera.
Glumesc. Nu e o opera,dar am desenat un perete întreg cu personaje Disney.
- Stii Max...zic meditativ. Degeaba faci camera asta. Bebe oricum o sa doarma in pat cu noi.
- Esti sigura?ma întreabă si din câțiva pași il simt in spatele meu.
-Da. Asa am făcut și cu Ares cat l-am alaptat. Imi era mai ușor pentru ca stăteam în pat si il adormeam la san.
Paseste pe langa mine si se postează in fata mea,apoi imi prinde obrajii în palme si imi ridica incet capul spre el.
"Ahhh...sfinte cat e de frumos!"
De fiecare data când ma privește intens simt un gol în stomac,iar pieptul imi vibrează atat de tare ca uneori reușește sa ma cutremure pe picioare.
- Bine...daca tu asa vrei,asa facem,psychi mou.
Incep sa chicotesc.
"Habar nu are ce-l așteaptă."
Isi pune o mana pe burtica mea si ca la un semnal,băiețelul loveste. Incep sa rad,iar el se lasa pe vine in fata mea.
- Se agapo,agori mou,sopteste si ma saruta pe burtica.
Imi cobor privirea pe el si imi trec usor o mana prin suvitele de taciune.
Il privesc cu iubire și simt inima cum se topește in pieptul meu de dragul lui.
- Hai sa mergem sa mancam. Mor de foame!ne spune Ares cand trece pe lângă noi.
Max se ridica si iesim toți trei din camera. In timp ce,Ares o zbugheste pe scări eu il prind pe,Max de mana si incep sa cobor treptele cu viteza melcului.
- Ahhh!gem pe la jumatatea lor si ii strang degetele tare intre ale mele.
- Ce s-a întâmplat,ingeras?intreaba si pot sa-i simt panica din glas.
Inspir si expir.
- Cred ca iar am o contractie falsa,raspund gâfâind.
Ma îndrept de spate dupa ce durerea ma lasa si coboram restul de trepte,apoi intram in bucătărie si ma opresc in mijlocul ei,încercând sa respir cum trebuie. Fac câțiva pași si ma sprijin de blatul mobilei,dupa ridic capul spre,Max cand simt ca ma ia cu calduri.
- Psychi mou,spune-mi ce se întâmplă?
"Ah! Nu stiu nici eu ce se întâmplă. Contracțiile astea sunt mult mai puternici decât alea Braxton-Hicks. E posibil sa nasc azi,dar dacă totusi n-o fac si ii spun lui Max,o sa se streseze degeaba."
- Eu...ma doare putin mai tare spatele,raspund si ma trage in bratele lui,apoi incepe sa ma maseze.
"Doamne...ce am făcut sa merit barbatul asta?"
- Trebuie sa verificam dacă sunt constante si la același interval de timp,o aud pe Ella din spatele lui cum vorbește putin precipitat. Acum e si 10,hai sa vedem când e următoarea.
Inspir si expir.
Ares imi arunca o privire precauta in timp ce mănâncă,iar eu ma fortez sa ii zambesc în vreme ce il strang pe,Max in brate.
Ii aud cum vorbesc,dar nu înțeleg nimic din ce spun. Capul imi bubuie si urechile imi vâjâie atat de tare ca abia mai sunt în stare sa stau pe picioare. La un moment dat,Max imi ridica capul si il vad ca spune ceva în timp ce ma privește,dar nu înțeleg o boaba.
- Max,vad ca spui ceva,dar nu înțeleg.
Privirea i se schimba cand ma aude și devine una speriata...cred.
Ce-i drept nu l-am văzut niciodată pe,Max speriat,de aia nu știu cum sa-i interpretez privirea. Dar in vreme ce el nu știe la ce sa se aștepte,eu măcar am idee despre ce e vorba daca nasc astăzi,insa nu vreau sa-l bag in sperieți.
Gem,deși lucrul asta știu ca il panichează mai tare,dar n-am cum sa nu o fac,pentru ca durerea incepe sa-mi arda spatele si arsura se resimte pana in pantec.
- Max sunt din 10 in 10 minute! Trebuie sa o duci la spital!ridica,Ella vocea.
- Tine-o!ii cere,Max. Merg sa-i aduc bagajul.
Ella ma apuca de mana si incepe sa na mangaie ea pe spate.
- Stai aici te rog in noaptea asta,ii cer dupa ce durerea ma lasa. In cazul in care ma opresc aia la spital,trebuie sa fie cineva cu,Ares acasă.
- Bine-nțeles!raspunde promt.
Dau multumita din cap si ii fac semn lui Ares sa vina langa mine.
- Sa fii cuminte!ii spun in timp ce il sarut pe frunte.
- Stai linistita,mama. Totul e bine,raspunde si ma îmbrățișează cu grija. Abia aștept sa-mi vad frățiorul,continua cu un zâmbet larg pe buze
Il mai sarut o data si aud pasii lui,Max in timp ce coboară treptele.
- Sunt gata! Hai sa mergem,spune cand aparea langa mine,apoi ma prinde de o mana si ma trage incet dupa el.
Ma ajuta sa ma incalt cand ajungem in hol si imi deschide ușa.
- Se agapo,Ares!striga inainte sa iesim din casa.
- Se agapo,patéras!(Te iubesc,tată!)
Trecem dincolo de prag si cu pasi mici ce indreptam spre masina. Urcam in ea si intredeschid buzele,apoi incep sa respir superficial cand apele incep sa curga pe mine,in vreme ce ma trec toate căldurile.
"Clar! Astăzi nasc!"