Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 3

Lex:

Odată,bunica mi-a spus ca trebuie sa învăț din greșelile altora fiindcă nu am timp sa le fac eu pe toate. Atunci nu prea înțelegeam sensul cuvintelor ei,dar acum le pricep si sincer va zic,degeaba o fac,pentru ca nu am mai întâlnit pe nimeni pana acum în situația mea.
Nu știu care e alegerea corecta pe care trebuie sa o fac. Defapt știu, doar ca inima nu vrea sa asculte ceea ce creierul ii spune.
Si știu...stiu ca e greșit,dar ce a trezit, Max in mine in clipa în care l-am văzut,nu ma ajuta absolut deloc sa-mi recapat echilibru.
Nu reușesc sa-mi reduc gândurile la tăcere si nici sa-mi linistesc inima. Pentru ca toate sentimentele cu care m-am luptat în toti acești ani doar ca să pot supravietui cumva chinului,acum vor sa iasa la suprafata. Si nu stiu cum sa ma calmez,fiindca in mintea si-n inima mea e haos,dar cert este ca trebuie cumva sa o fac,altfel am sa ma transform intr-o bomba cu ceas.
Inspir adanc in timp ce stam la masa din sufrageria bunicii si incerc sa ma concentrez pe orice altceva inafata de dezastrului ce se dezlănțuie in pieptul meu.
Dau drumul aerului subtil printre buze si cercetez locul cu privirea.
Totul e schimbat. Nimic nu mai are legătură cu ceea ce era cândva.
Dupa moartea bunicii,apartamentul i-a rămas,Oanei,fiindca ea i-a fost precum o mama.
Defapt pentru noi trei a fost,dar în special pentru,Oana. Părinții ei s-au despărțit la scurt timp după ce ea s-a născut,iar maica-sa a plecat cand,Oana avea in jur de 9 luni.
Cat despre tat-su ce sa va spun?Unchiul Lev era mai mult interesat de distracții decât de propria lui fiica. El este cel mai mic dintre frații tatei,iar în momentul de fata e recăsătorit,insa nu prea comunica cu Oana.
Asta e una dintre problemele majore ale familiei noastre.
Comunicarea.
Niciodatata nu s-a vorbit deschis. Niciodata nu s-a jucat cu cărțile pe masa. Mereu s-au eschivat de la indatoriri si nu prea si-a asumat nimeni nimic in familia asta.
"Vorba aia...ce nu pot face astazi,las pe mâine si poate poimâine nu mai trebuie sa fac."
Ei...exact asa si ei.
Taurul nu se ia de coarne. Mai bine ii dai pace și încerci sa nu te îmbraci în rosu ca sa nu-i atragi atentia asupra ta.
-Aduc sticla de vin,trebuie sa sărbătorim!o aud pe,Oana cum exclama incantata si revin cu picioarele pe pământ. Adrian,ajuta-ma sa aduc si paharele te rog!ii cere iubitului ei in timp ce isi îndreaptă pasii spre bucătărie.
Ca sa va fac o scurta prezentare a apartamentului,sa știți ca este tip vagon. Cum intri în el dai intr-un holul mic si găsești acolo fostul meu dormitor și imediat bucătăria. Dupa intri în sufrageria micuta ce face legătura cu celalalt hol unde se afla alte doua dormitoare si baia.
Locul e ingust,camerele sunt mici,dar toate apartamentele din cartier sunt făcute în stilul asta indiferent de cate camere au.
Bunica insa pentru ca a avut o familie numeroasa,sase copii la numar. Doua fete și patru baieti,a primit de la stat apartamentul cu patru camere.
Pe vremea aia asa era. Daca aveai un loc de munca,ceea ce nu era opțional,trebuia sa muncești altfel ajungeai pe unde nu ti-ai fii dorit niciodata,primeai un apartament. In funcție de cât de numeroasa aveai familia creștea si numărul de camere,iar ea pentru ca a avut sase copii,l-a primit pe cel cu patru camere.
Clipesc buimaca cand simt miscare in jurul meu si imi iau ochii de pe punctul inexistent din perete atunci cand,Oana apare langa noi si toarnă vin în pahare,dupa ridica unul spre noi si inchina.
- Pentru o luna de neuitat! Pentru amintiri noi si pentru distractieee!!
- Amin,fato!raspunde,Ramo si ridica la randul ei paharul.
Le ciocnim între ele și sorb usor din lichidul dulceag,in timp din ce arunc cateva privire băieților mei.
Ares bea suc si se uita la TV,iar Cosmin discuta ceva cu Andrei. Intoarce capul imediat ce-mi simte privirea si imi zambeste bland.
Ii raspund tot cu un zambet,dar drept sa va spun este unul fals.
"Încă nu sunt in apele mele,dar ma forțez sa nu ma dau de gol."
- Stii Lex,singura camera pe care nu am modificat-o este dormitorul tău,imi spune,Oana si imi țintesc privirea pe ea,dupa ridic mirata dintr-o sprânceană.
- Serios? De ce?vreau sa știu și mai beau o gura de vin.
- Pentru ca am vrut sa pastrez ceva ce sa-mi aduca aminte de noi. Camera aia e sigura in care am cele mai multe amintiri cu tine,raspunde pe un ton nostalgic.
- Asa este...soptesc dupa ce inghit. Dar si cu,Ramo avem tot acolo,continui si chicoteste,apoi se uita la ea si ii face cu ochiul.
- Nu le-am uitat nici pe cele in care apare și ea,spune pe un ton vesel de data asta,fiindca știe si ea prea bine ca atunci cand eram toate trei la un loc,era jale.
- Mai țineți minte cum ne spunea bunica?intreaba Ramo cu un zambeste ce exprima atat bucurie cat si tristețe. Puteți sa faceti tot ce vreți in camera asta,dar restul casei o vreau luna si bec.
Surad melancolica.
- Pun pariu ca,dacă pereții ar vorbi, am auzi si povesti mai interesante de atat,ranjeste Andrei si o prinde pe Ramona de dupa gat cu un brat,apoi o lipeste de el cu putere si o saruta pe par.
- Poți sa o mai spui o data!ii răspunde Ramo chicotind si il ciupește in joaca de brat.
Incep sa se tachineze unul pe celalalt si clatin incet din cap.
"Iubirea...ce suntem noi fără ea?"
Nu stau sa-mi răspund la întrebare fiindca răspunsul este unul de-a dreptul dureros in cazul meu si imi mut privirea pe,Oana.
- Apropo...Cum de ti-au dat ăștia liber o luna?intreb incercand sa ma distrag in primul rand pe mine de tot ce inca simt pe dinăuntru si de la întrebările ce tot imi rasar in minte,apoi duc paharul la gura si mai i-au o înghițitura din licoarea lui Bachus.
Si chiar daca incerc sa ma indepartez de tot ce tine de dragoste si iubire,tot astept sa aflu răspunsul ei,fiindcă,Oana e make-up artistic la un salon foarte renumit din centru,iar in luna August stiu ca e cea mai agolmerata perioada din an pentru ea.
"Nu si anul asta se pare..."
- Pai, nu au avut incotro. Le-am spus ca ma mărit si o luna nu mai vin,mi-o trântește cu zambetul pe buze.
Bufnesc in ras cand o aud.
"Fata asta mereu a facut ce a vrut. Am zis ca e dementa,nu?"
In timp ce ne pierdem in tot felul de discuții banale,gandul din nou imi fuge la cel ce m-a dat cu câteva ore in urma peste cap si respirația imi devina sacadata.
- Ce se întâmplă cu tine,love?imi șoptește,Cosmin la ureche si inspir brusc.
"Hmmm...probabil starea mea de agitație incepe sa-i trezeasca suspiciuni cu toate ca încerc sa par cat mai naturala. Chiar imi dau toata silința sa port o conversație pe un ton cat mai normal posibil,dar se pare ca nu reușesc sa fiu prea convingătoare. Hmmm...Cum as putea sa ii spun ca sunt asa pentru ca mi-am văzut fostul iubit și tot ce credeam ca am lăsat în trecut acum s-a întors cu o forta coplesitoare si m-a lovit mai rau decat un tsunami?"
- Sunt bine,raspund cand imi alung gândurile pentru o clipa. Sunt doar...puțin copleșită de toate astea,continui si fac semn cu mana spre tot ce ma înconjoară.
"In mare parte nu mint. Eu oricum nu știu sa o fac. Cand eram mica, Oana era cea care răspundea in locul meu atunci când trebuia sa spun o minciuna ca sa ies dintr-un bucluc sau cand trebuia sa ma bag într-unul. Între timp am dobandint cateva skilluri si mi-am dat seama ca pot sa ma eschivez de la subiect,asa ca de fiecare data cand sunt pusa intr-o situație delicata,ori incerc sa schimb subiectul,ori pur și simplu nu răspund si astfel se închide discuția."
Cosmin se uita la mine intens parca incercand sa isi dea seama dacă mint sau nu,iar eu imi curbez buzele intr-un zambet.
Fata i se luminează cand ochii ii cad pe gura mea,apoi se intinde si ma saruta pe frunte.
- Te înțeleg,Love. Si eu as simți la fel dacă as fi in locul tău,murmura,iar un nod imens mi se formează în gat.
"Ma simt prost pentru ca il mint intr-o oare care masura,dar nu am ce sa fac. Nu ar înțelege oricât as incerca sa-i explic ceea ce se întâmplă cu mine,fiindca el n-a trait pe pielea lui nici macar un sfert din ce am simtit eu atunci cand eram cu,Max."