Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 71

Max:

-Ce dracu ma fac,Max?ma întreabă,Dima in timp ce își trece din nou mainile prin par si se trage de el.
E terminat.
De o ora numai întrebarea asta mi-o pune,fiindca Deea mai are foarte puțin pana naste,iar el e ingrozit.
-Cum sa am grija de un copil,cand eu abia am grija de mine?
-Ti-am mai spus ca o sa vina din instinct,oftez si ma las mai pe spate in scaun.
Se uita la mine de zici ca mi-a ieșit un ochi în frunte,apoi clatina din cap.
-Si eu ti-am mai zis ca habar nu am despre ce dracu vorbești!pufneste iritat.
Imi i-au privirea de pe el cand telefonul incepe sa-mi sune pe birou și vad ca e ingerasul.
-Psychi mou,ce faci?o intreb si zambesc.
-Max!
Zambetul imi dispare imadiat cand ii aud disperarea din voce atunci când imi pronunta numele si inima mi-o ia razna. Sar de pe scaun si imi i-au cheile din mers de pe birou,apoi ma indrept glonț spre usa.
-Ce s-a întâmplat?intreb dintr-o suflare.
-Eris! Are febra și nu reușesc sa i-o scad! Tot creste Max!exclama cu voce tremurand si imediat se pune pe plans.
"Dumnezeule! Fetita!"
-O urc acum in masina si o duc la spital,continua printre suspine în timp ce eu alerg spre scări,iar cand ajung in dreptul lor,cobor câte 3 sau 4 trepte deodata.
Ies intr-un suflet din firma și ma îndrept spre masina.
-Ne vedem acolo. Sa ai grija cum conduci!ii cer si imi inchide telefonul fără sa mai zică ceva.
Imi bag telefonul in buzunar și urc in masina. Pornesc motorul,iar cand dau sa plec de pe loc,Dima urca pe scaunul din dreapta si ma privește alarmat.
-Ce s-a întâmplat??intreaba si pot sa-i simt îngrijorarea din glas.
-Eris!atat spun si calc accelerația.
Intru in traficul aglomerat și nervii ii simt cum imi ating cote colosale cand vad ca abia ma misc de pe loc.
"Dumnezeule!! Am sa omor pe cineva dacă nu ajung mai repede la spital!"
Lovesc cu pumnul în volan cand sangele mi se preschimba in lava din cauza furie si a idiotului din fata ce abia se misca,iar un urlet demonic mi se desprinde de pe buze inainte sa încep sa torn înjurături cu nemiluita.
-Calmeaza-te,Max!
-Cum pula mea sa ma calmez,cand vad cum se misca?urlu la Dima si mai dau un pumn în volan. Daca prind rosu la următorul semafor jur ca ma dau jos si-l calc în picioare pe idiot!latru cuvintele,iar fratele meu ofteaza zgomotos.
-Stai dracu liniștit,Max. Iti dai de lucru singur? Trebuie sa ajungi la spital nu la politie!
Strang din dinți și incep sa marai de nervi. Calc accelerația pana in podea cand prind momentul sa-l depășesc pe idiot,iar masina zici ca zboara pe asfalt. Ma strecor prin trafic și de foarte multe ori depășesc linia continua sau merg pe șinele de tramvai ca sa ajung mai repede la spital.
Fortez vreo trei semafoare,iar cand intr-un final ajung in parcarea spitalului,opresc in fata lui si pun masina pe avarii.
Sar din ea si fug spre usile duble cu Dima pe urmele mele.
Ma uit dupa ingeras cand ajung in holul principat,dar nu o vad pe nicăieri si inima imi scapa o bataie. Opresc prima asistenta ce imi iese în cale și o intreb de fetita mea,iar ea in prima faza ma priveste de zici ca acum a căzut de pe luna,apoi mergem spre biroul de informații și ma țin dupa ea precum o umbra.
Dupa ce ii spun numele zeiței mele aflu ca e la etajul 5 si fug cu Dima pe scări,pentru ca nu am răbdare sa aștept liftul.
Cand ajung pe holul secției de pediatrie si-mi vad ingerasul pe un scaun cum plange,simt cum ma sfâșii pe interior in mii de bucăți. Ma reped spre ea si tresare cand o ating.
-Psychi mou,unde e Eris?intreb si o ridic de pe scaun ca sa o strang în brate.
-A luat-o o asistenta si a dus-o in camera aia,răspunde printre suspine si imi arata cu un deget ce ii tremura de numa',spre una dintre usile de pe hol.
-Linisteste-te,ingeras!ii soptesc si o mangai pe spate. De cat timp ai ajuns?
-Cred...cred ca de vreo 15 minute.
"Dumnezeule! Dacă eu am condus ca un dement,ea cum a facut-o de a ajuns acum 15 minute?"
O strang mai tare in brate si mulțumesc in gand oricui pentru ca amandoua sunt întregi,iar cand o lipesc de pieptul meu,ii simt inima cum ii bate ca nebuna. Continui sa ma rog,dar de data asta o fac pentru fetita noastră si tremura sufletul in mine din ce in ce mai tare cu cat minutele trec si nimeni nu vine sa ne spună despre starea ei.
Calvar.
Asta simt in clipa de fata.
Simt cum ajung pe fundul Iadului si incep sa ma scald in agonie.
Imi strang ingerasul la piept cand incepe sa tremure pe picioare si imi bag nasul in parul ei.
-Shhh...o sa fie bine,soptesc si il vad pe,Dima cum isi scoate nervos o tigara din pachet si o aprinde.
-Suntem intr-un spital,Dan,il cearta ingerasul cand vede cu câta sete trage fum dupa fum.
-Sunt nervos,asa ca nu imi pasa!raspunde maraind si isi îndreaptă pasii spre o fereastra.
O deschide si isi propteste coatele de pervaz,apoi privește pierdut în zare si continua sa tragă din tigara.
Imi iau ochii de pe el atunci cand un  medic ori student sau ce dracu o fi,iese din camera unde e tinuta fetita mea si ma incrunt cand vad ca nu vine spre noi.
-Stai aici,ii cer îngerașului si o iau pe urmele lui.
Cu nervii ce imi fierb prin vene din cauza așteptării ma reped spre el,iar cand se opreste in dreptul unei uși,ma observa si intoarce capul spre mine. Imi bag mana direct în gatul lui si il intorc cu totul spre mine.
-Cum e fetita mea?il intreb printre dintii inclestati,iar maraitul ce-mi iese din adancul gatului vad cum il baga in sperieți.
-Max,da-i drumul!imi cere,Dima cand apare langa mine si ma prinde de brat.
Imi strang degetele mai tare pe jugulara lui si il tranșez din priviri in timp ce el se face tot rosu la fata.
-Nu te mai întreb o data,harai ca turbatul si il smucesc spre mine.
Imi apropii fata periculos de mult de a lui,iar ochii mai ca nu-i ies din orbita din cauza fricii.
"Nu stiu ce fata am,dar cu siguranță e una monstruoasa."
-Max,cum naiba vrei sa iti răspundă? Nu vezi ca nu poate nici măcar sa respire? Da-i drumul,nebunule!imi cere din nou,Dima.
Inspir adânc in vreme ce el ma scutura de brat si il imping pe doctor inainte sa-l eliberez. Face un pas jumatate in spate si isi duce mainile la gat cand incepe sa tușească. Trage aer sacadat in plamani,iar cand isi revine putin,isi tinteste ochii bulbucați in ai mei.
-Am sa chem paza dacă mai faceți asta o data!ma avertizează el cu o voce ascuțită si fac un pas amenințător in fata.
-Sa zici mersi ca inca mai respiri,marai,apoi dau sa mai fac si cealaltă jumătate de pas ca sa ma postez la o suflare de el,insa,Dima ma oprește în loc. Daca nu imi faceți fetita bine,o sa aveți nevoie de o intreaga armata,nu de paza ca sa va salvați viețile,fiindca am sa va rup pe fiecare în parte!continui sa marai. Acum răspunde în pula mea la intrebare sau nu vorbim aceeași limba?ma rastesc la el,iar vocea mea taie în carne vie.
-Fetita e bine. Doctorul ce se ocupa de ea si o sa iasă imediat sa va anunte,spune si mai tuseste o data.
Usurarea pe care o simt atunci când il aud nu pot sa o compar cu nimic pe lumea asta. E ca și cum mi s-ar fi luat un bolovan colosal de pe suflet.
Ma întorc pe calcaie fara sa mai adaug un cuvânt si ma îndrept spre psychi mou.
-Chiar era necesar sa ii rupi capul doar ca sa pui o întrebare si sa ti se răspundă la ea?
Nu raspund.
Ridic din umeri,apoi o trag in bratele mele.
"As da foc întregii lumi,doar ca să ii știu pe ei bine. Sunt un monstru cand vine vorba de ai mei. Mi se rupe de toata lumea din jurul meu,pentru ca imi iubesc copii si ingerasul mai mult decât pe mine,iar pentru ei sunt capabil sa fac moarte de om fără ca măcar sa clipesc."
Ma scufund din nou in agonie cand minutele continua sa treacă și nimeni nu vine sa ne spună nimic,dar cand intr-un final usa din nou se deschide si un doctor la vreo 50 de ani trece dincolo de prag si se îndreaptă tinta spre noi,rasuflu pe jumatate usurat.
-Buna ziua! Sunteți părinții micuței,Eris?
-Da,raspund imediat. Cum e,koritsáki mou?
Doctorul ma privește ca și cum nu pricepe ce dracu vorbesc si imi dau ochii peste cap imediat ce realizez ca el chiar nu ma înțelege.
-Fetita,fetita mea,Eris,cum este?il intreb din nou ca să priceapă.
-E stabila acum. Febra a scăzut si puteți intra sa o vedeți.
Imi trag ingerasul dupa mine fără sa mai pierd o secunda si intru val vârtej in camera unde este,Eris.
"La dracu!"
Inima mi se oprește în piept cand imi vad zeita in patutul mic de spital si din nou simt cum ma sfâșii pe interior. Ingerasul incepe sa planga in timp ce ne apropiem de ea si amandoi privim cu tristețe mogaldeata ce face parte din lumea noastră.
-E bine,soptesc in timp ce-i privesc pieptul cum urca si coboara intr-un ritm liniștit. Nu mai plange,psychi mou,ii cer si imediat o lipesc de pieptul meu,dupa ma aplec sa o sarut pe creștetul capului.
Ofteaza dureros,apoi o aud cum încearcă sa respire cat mai calculat pentru a se calma.
-Domnule Chronis,puteți veni o clipa?intorc capul către doctor cand usa se deschide si imi face semn sa ies pe hol.
-Vin imediat,ingeras,soptesc si o mai sarut o data pe par.
Ma desprind de ea si ii arunc o privire lui,Dima inainte sa ies.
Una ce ii da clar de înțeles sa nu-mi scape ingerasul din priviri ca nu vreau sa o gasesc lesinata cand ma intorc la ea.
Incuviinteaza din cap si din câțiva pași ajunge in spatele ei. Aud cum ii sopteste cuvinte liniștitoare inainte sa ies în hol si inchid usa usor dupa mine.
-De la ce a facut febra?il intreb direct.
-Acum a sosit rezultatul analizelor și totul e în regula. Fetita nu prezintă risc de vreo infecție in sange sau vreo bacterie. Motivul febrei poate sa fie din cauza dintisorilor ce trebuie sa-i iasa sau a vaccinului ce l-a făcut ieri.  Am sa va prescriu un antiinflamator si un antitermic care o vor ajuta sa se recupereze mai repede si sa se simta mai bine.
Aprob cu o miscare a capului,dupa intind mana dreapta spre el.
-Multumesc!
Imi prinde mana si o strange,apoi privește undeva in spatele meu.
-Am sa rog o asistenta sa va aducă reteta,iar cand doriți puteți sa părăsiți spitalul.
-Bine. Multumesc. La revedere,ii zic și intru inapoi in camera.
Il vad pe fratele meu cum nu isi
dezlipește ochii de pe Eris,iar ingerasul o mangaie pe manuta si se uita la ea printre lacrimi.
-Putem pleca acasă cand vine asistenta cu reteta,spun in timp ce ma apropii de patut,dupa imi strecor mainile pe sub micuta zeita si o ridic incet la pieptul meu.
Incep sa o legan,iar cand asistenta apare cu reteta,iesim din spital si ne indreptam pasii spre masina.
-Scoate-mi cheile din buzunar,ii cer lui Dima cand ajungem în dreptul Mercedesului. Imi lași masina la firma in parcarea din spate.
-Bine. Dacă apare ceva,ma suni și vin cat pot de repede.
-Ok,mersi ca ai fost aici,raspund si o iau pe urmele îngerașului.
Traversam jumatate din parcare,iar cand ajungem langa masina cu care a venit,o deblocheaza si deschide o portiera din spate. O bag pe Eris in scoica,apoi inchid fără zgomot portiera.
-O sa stau eu in spate cu ea,uite cheile aici,imi zice pe un ton obosit.
I-au cheile din mana ei si ma urc pe scaunul șoferului.
Il dau mai in spate si reglez oglinda retrovizoare,apoi o privesc in ea si imi zâmbește slab.
Pornesc motorul,calc accelerația si iesim din parcarea spitalului.
Cand suntem aproape de casa,Eris incepe sa se foiasca si imi vad ingerasul cum incepe sa o mangaie ca sa o liniștească. Cinci minute mai tarziu,parchez masina cand intru in curte și cobor din ea intr-o clipa. Deschid portiera din spate si imi scot micuta din scoica,dupa o strang protectiv la pieptul meu.
Ne indreptam pasii spre usa de la intrare,iar cand ajungem in living,ma pun pe canapea si ii cercetez chipul cu privirea.
Deschide incet ochișorii si zambeste usor când ma vede.
- Koritsaki mou,soptesc incet si o sarut pe frunte.
-S-a trezit?intreaba ingerasul si imediat apare langa mine.
Se apleaca sa o sarute pe frunte la randul ei,iar cand ridica capul isi lipeste buzele de ale mele.
-Du-te și da-i san,psychi mou. Eu imediat trebuie sa plec dupa Seth si Ares.
-Bine,raspunde incet si imi i-a fetita din brate,dupa ne ridicam amandoi in picioare si ne indreptam spre scări.
Le sarut pe fiecare înainte ca psychi mou sa calce pe prima treapta si inspir adanc.
-Daca e ceva ma suni,ingeras,ii cer si incuviinteaza din cap. Sas agapo,koritsia mou!(va iubesc,fetele mele!)