Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 36

Lex:

Eu si Max nu am locuit niciodata impreuna,dar nici nu o sa-mi ia mult timp sa ma obișnuiesc cu lucrul asta,fiindca asa cum am mai spus,in bratele lui sunt,acasă.
Iar aseară am simtit caldura casei mele din plin. Cea care mi-a lipsit timp de 10 ani.
După ce l-am luat pe Ares si am plecat de la nunta,am venit la casa lui din Tudor si am dormit îmbrățișați toata noaptea. Max nu s-a dezlipit deloc de mine si i-am simtit mainile pe corpul meu mai mereu. Cand incercam sa-mi mai schimb poziția prin somn,ma lipea imediat cu spatele de pieptul lui,iar buzele sale au colindat toata noaptea pe pielea mea,sarutandu-ma încontinuu.
Nu cred ca a pus geana pe geana cat a fost noaptea de lunga,eu in schimb,da. Cu toate ca ma mai trezeam din cand în cand atunci cand ii simțeam atingerea,tot am căzut lata din cauza oboselii de peste zi.
Surad,pentru ca in clipa asta pot sa declar ca sunt fericita absolut si ma intind ca o pisica,apoi imi bag fata în perna si inspir adanc.
Parfumul lui pe care il iubesc la nebunie,imi învăluie simturile si intind o mana ca sa-l simt,insa ridic imediat capul si deschid ochii cand nu-l găsesc.
Il caut cu privirea,dar nu il vad pe nicaieri. Ma întorc pe o parte si i-au telefonul de pe noptiera. E 8:51.
"Unde a plecat?"
Pun telefonul langa mine pe saltea,apoi ma frec la ochi ca sa ma dezmeticesc putin,dupa ma dau jos din pat și ma îndrept spre a doua usa din dormitor si intru în baie. Dau drumul la apa în dus si imi scot tricoul lui Max de pe mine. Nu am haine aici si cum pe sub rochie nu am avut nimic,ei bine acum sunt goala. Pun tricoul in cosul de rufe,apoi pasta de dinți pe periuta lui Max si incep sa ma spal. Ma uit în oglinda in tot acest timp și stramb din nas cand vad ce cap imbaxit de fixativ am. Cand termin cu spălatul pe dinti, intru în dus si i-au gelul lui Max. Torn o cantitate generoasa din el,fiindca miroase divin,iar in timp ce incep sa ma spal,ma gândesc ca trebuie sa o fac si pe cap,fiindca trebuie sa scap de fixativ,dar nu stiu daca e bine sau nu o fac lucrul asta,având în vedere ca nu am nici măcar un balsam pentru par.
Poate ca sunt eu tunsa bob,dar parul meu e foarte des si o sa am de furca dupa cu el dacă nu folosesc macar un stop de balsam.
Hotarasc ca cel mai bine e sa-l mai indur asa nespalat pana imi cumpăr macar o masca pentru el,decât sa imi dau de lucru singura,iar dupa ce ma clatesc pe trup,ies din dus si i-au un prosop de pe un dulapior. Ma sterg,apoi ies din baie și incep sa scotocesc prin hainele lui,Max cand revin in dormitor. Scot din dulap un tricou de a lui si una de pantaloni scurți,apoi ma îmbrac si ma leg strâns în talie cu șnurul,dupa cobor in living.
E liniște.
Ma uit în jur si nu vad pe nimeni. Dupa ma uit și in bucătărie,dar e goala.
"Unde o fi?"
Ma întorc pe calcaie si urc inapoi la etaj.
"Trebuie sa vad ce face,Ares."
Trec pe lângă dormitorul lui Max si observ ca usa de la camera în care doarme,Ares e putin deschisa. Intru incet inauntru si il gasesc pe intunecat dormind langa puiul nostru. Imbracat doar in perechea de pantaloni de trening ce si-a tras-o aseară pe el si la bustul gol. Doarme pe burta si un brat il are trecut peste Ares. Imi plimb privirea pe spatele lui puternic si pe bratele musculoase,iar un val de fierbinteala imi inunda imediat corpul.
Inaintez pana la marginea patului,dupa imi trec ochii de pe el,pe Ares si inapoi.
Dorm,iar cand vad aceleași trasaturi la amandoi pe viu,fără sa mai fac eu asocierea dintre ei in gand,imi vine sa plâng,dar de fericire.
Sunt împlinită. Dupa atâția ani,am ajuns sa fiu din nou completa,iar Ares incununa perfect iubirea dintre noi. Rodul iubirii noastre,ne face mica noastră lume sa fie absolut ideala.
Poate sa zică oricine ce vrea de azi înainte,nu am sa mai bag pe nimeni in seama.
Stiu si simt ca locul meu e aici. Langa barbatul pe care il iubesc si langa copilul nostru.
Nu ma interesează cate persoane am sa pierd pe drum pentru ca vreau o familie cu Max. Am renunțat o data la el pentru ca altora sa le fie bine și n-am fost fericita. Nu am sa mai repet niciodata în viata mea greșeala asta.
- Psychi mou,vino în pat.
Vocea somnoroasa a lui Max ma scoate din ganduri si picioarele mi se misca automat. Ma pun incet pe pat lângă Ares,iar acum stau fata în fata cu Max,iar între noi doarme dus puiul nostru.
Isi intinde bratul mai tare peste Ares si isi pune palma pe coapsa mea. Imi trec incet degetele prin parul lui Ares si emoțiile ce se starnesc in pieptul meu,ma copleșesc,iar o lacrima imi curge pe obraz.
"E o imagine atat de frumoasa! Sa fim toți trei impreuna."
- Te rog ingeras,nu vreau sa te mai vad plângând,imi sopteste,iar in ochii lui negrii vad cum joaca cateva flacari dureroase.
- Sunt lacrimi de fericire,Max,il liniștesc si clatina usor din cap.
- Nu contează,psychi mou. Nu vreau sa le vad. Nu vreau sa te mai vad plângând niciodata.
Ma mangaie incet pe coapsa si abisurile negre incep sa arda mai tare. Imi sterg lacrima si buzele mi se curbeaza usor intr-un zambet.
"E imposibil ce isi dorește el si o știe prea bine. Eu plang mereu cand am trăiri puternice."
Intrerupem contactul vizual cand Ares se misca intre noi si amandoi ne mutam privirea pe el. Cand deschide ochii la fel de negrii precum a tatălui sau si ne vede,zâmbește ca un inger.
- Buna dimineața!spune fericit si se întinde.
Ma aplec si il sărut pe frunte.
- Buna puiule.
Max se apropie de el si isi freacă nasul incet de a lui.
- Cum ai dormit?
- Am dormit bine,tată,raspunde si ne ridicam toți in fund,apoi ne lipim spatele de tablia patului.
Ii i-au mana dreapta lui Ares in palma mea si incep sa ma treaca toate căldurile în timp ce il mangai.
"Trebuie sa ii explic cumva situația. Trebuie sa ii spun de ce noi nu am fost o familie de la bun început."
Imi dreg glasul si încerc sa ii zambesc.
- Ares,trebuie sa vorbim.
Se uita la mine si încuviințeaza usor din cap.
- Ei bine,cred ca prima data trebuie sa incep cu niște scuze.
Ma opresc si din nou imi dreg glasul. Max se ridica atunci cand nu imi găsesc cuvintele si vine langa mine. Isi trece bratul peste abdomenul meu si ma saruta pe tampla.
"Parca zicea ca nu vrea sa ma mai vadă plângând. Mda...am zis ca nu prea o sa ii iasa lucrul asta."
- Eu...inghit in sec,apoi oftez subtil printre buze si continui. De fapt trebuie sa va cer iertare amândurora.
Bratul lui Max se strange mai tare in jurul meu si cu greu ma abțin sa nu bufnesc in plans.
"Stiu ca il doare si imi pare rău ca ne-am făcut pe toti sa suferim. Regret,dar oricât as vrea,nu am cum sa ii dau înapoi 10 ani din viata."
- Cand am aflat ca sunt insarcinata,eu si tatăl tău nu mai eram impreuna,spun cu voce gatuita si il privesc pe Ares in ochi. Nu am sa intru acum în detalii de ce si cum. Asta e o poveste pentru alta data,dar pot sa te asigur ca nu ne-am despărțit pentru ca nu ne mai înțelegeam.
Ii strang mana mai tare lui Ares atunci cand las cuvintele sa mi se desprinda de pe buze si imi sprijin capul de pieptul lui Max. Ii aud inima cum ii bubuie ca nebuna in piept si a mea o ia imediat razna.
- De fapt,ne iubeam foarte mult,intervine Max si simt unda de durere în glasul lui.
Inspir si expir adanc de cateva ori ca sa ma calmez cat de cat,iar cand reușesc sa o fac,continui povestea.
- Am plecat pentru ca asa am considerat ca va fi mai bine pentru toată lumea,spun si inima din nou isi dublează bătăile cand imi amintesc de acea perioada haotica.
Inghit in sec si durerea o simt cum face ravagii in mine.
"E atat de chinuitor. Nu doar faptul ca am făcut ceva ce nu voiam,doar de dragul altora. Dar și anii in care am luptat pana cand intr-un final n-am mai putut si am renunțat. Insa daca nu renuntam...oare ne era mai bine? Am fi ajuns într-adevăr sa avem totul? Ne-am fi aflat aici? Nu stiu,dar eu ma bucur ca in momentul de fata sunt in bratele lui."
-Cand am aflat ca sunt însărcinată m-am speriat,dau glas mai departe cuvintelor si imaginile respective imi apar în gand. Eu...ma opresc și inspir adanc,apoi las un rand de lacrimile sa-mi curga pe obraji mei. Eu nu i-am spus lui Max de tine pentru ca deja fiecare ne văzusem de drumul nostru,continui si un suspin mi se desprinde de pe buze. Imi pare rău,Ares!spun plângând. E doar vina mea ca ai fost departe de el.
Imi privesc puiul printre lacrimi si imi zâmbește. Eu nu știu cum sa ma calmez,iar el imi zâmbește.
"Sfinte! Ce copil minunat! Credeam ca o sa fie supărat pe mine."
- Pai,eu știam de el mama. L-am văzut în poze și am citit câteva scrisori din cutia ce o țineai in dulap. La început nu am fost sigur ca e tata,dar uitându-mă mai atent la el vedem cât de mult semanam.
Maresc ochii cand il aud.
"Si-a bagat nasul în scrisorile mele?"
Ma ridic in capul oaselor si ma uit la,Max. Rade incet in barba,apoi se intinde si ma saruta pe frunte.
- Ce noroc ca eram inca naiv pe vremea aia,ingeras...
Chicotesc fără sa vreau cand ii aud mormaitul.
"Da...are dreptate. Pe vremea aia eram copii cand ne scriam. Aveam pana în 13 ani. Nu vreau sa ma gândesc ce scrisori mi-ar fi scris Max daca avea vreo 18 sau 19 ani."
Imi face cu ochiul si ii mulțumesc in gand fiindca a reusit sa imi schimbe putin starea de spirit. Intorc privirea inapoi pe Ares si pun întrebarea ce stiu ca o sa ma scape complet de chin.
- Deci,ma ierti?intreb si astept răspunsul lui cu sufletul la gura.
- Da mama,te iert,raspunde promt.
Il trag imediat intr-o îmbrățișare si il sarut apasat pe frunte,iar Max ne prinde pe amândoi cu bratele lui puternice și ne strange la pieptul său.
- Stii care e unul dintre motivele pentru care te iert?intreaba si ridica ochii la mine. Pentru ca te iubesc și pentru ca am cel mai tare tătic.
Chicotesc.
- Multumesc pentru ca ma ierti si da,ai cel mai tare tătic.
Stam îmbrățișați cateva clipe,apoi ma retrag si ma întorc cu totul spre Max. Incep sa imi mușc buzele si mârâie cand imi vede gestul.
- Aaa...imi pare rău,Max ca nu ti-am zis de,Ares. Eu...
Se uita la mine si scoate limba printre dinti,apoi rânjetul pervers ii curbeaza buzele si inghit in sec.
"Ce trebuia sa spun? A...da..."
- Ma ierti?
Isi lasa capul intr-o parte și ma arde cu privirea.
- Hmmm...te iert,zice si rânjetul pervers se transforma intr-unul demonic.
Ala ce ma anunta ca am dat de dracu si inghit din nou în sec.
Ares se uita cand la unul cand la altul si mijeste ochii la noi.
- Ce se întâmplă?
Ne uitam la el si bufnim in ras cand ii vedem mocuta cercetatoare. Imi trec un brat pe dupa gatul lui si unul pe dupa a lui,Max,apoi rostesc cele doua cuvinte din tot sufletul ce acum imi e plin doar de dulceata.
-Va iubesc!
- Se agapo,psychi mou.
- Se agapó,mamă.
Ma trag puțin in spate și ma uit la Ares mirata cand aud cum raspunde,apoi la Max si imi arcuiesc usor o sprânceană.
- Ce? A zis ca nu știe rusa,asa ca i-am spus ca am sa-l invat sa vorbeasca pe limba mea,surade si ridica nevinovat din umeri.
Bufnesc in ras.
"De parca n-ar fi facut-o si daca stia,Ares rusa. Ii era egal. Pentru ca asta e el. Face exact ce il taie mintea si ce ii dictează sufletul. Mereu a facut-o si mereu o s-o facă."