Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 61

Lex:

Nici nu deschid bine ochii,ca imi si simt stomacul cum se întoarce pe dos.
Sar din pat și fug la baie.
"Ahhh! M-am saturat sa tot vomit!"
De cum ajung in fata vasului de toaleta,ma aplec si dau totul afara. In timpul asta,apare și Max in spatele meu. Ma strange in brate,iar dupa ce termin de vomitat,ma lipeste de pieptul lui. Trag guri mari de aer ca sa-mi reglez respiratia,iar cand imi revin cat de cat,ma desprind de el si ma postez in fata chiuvetei.
Din nou isi lipeste pieptul de spatele meu in timp ce ma spal pe dinti si pe fata,iar cand sunt gata,ma intorc in bratele lui si ridic privirea spre el.
-Psychi mou...imi spune cu tandrete si ma mangaie usor pe spate.
-Nu mai pot...oftez. Eu credeam ca pe la 3 sau 4 luni grețurile dispar.
-Ingeras,dacă as putea face ceva pentru tine,crede-ma ca as face. Ma omori cand știu ca nu am cu ce sa te ajut,sopteste si ma strange mai tare la pieptul lui.
Ma saruta pe frunte și imi lipesc obrazul de pielea lui fierbinte,apoi inspir si expir adanc.
-Ce crezi ca o sa fie de data asta?intreb incet.
-Sigur e fetita.
Rad usor când il aud cu câta siguranță răspunde.
-Nu stiu ce sa zic,Chronis,dar dacă nu iese fetita,oricum facem baieti frumosi.
-Te asigur nevastă ca de data asta e fetita.
Ridic privirea din pieptul lui si il sărut cand se apleaca.
-Bine,dacă asa zici tu,asa o fi,ii tin isonul si incepe sa joace ca un drac din sprancene.
-Esti mai bine?intreaba si incuviintez din cap. Atunci,hai sa mergem sa-mi beau cafeaua.
Iesim din baie și coboram in liniste scarile. Cand ajungem in bucătărie,ii pregătesc lu,Max o cafea și mie îmi fac un ceai. Aud ca bate cineva la usa si ma uit la ceas. 9:01.
"Cine e la ora asta?"
Ridic usor dintr-o sprânceană in timp ce,Max merge sa vadă cine este,apoi surad cand vocea,Ellei se face auzita de pe hol.
-Dragule,ce faci?
"Sfinte! Femeia asta de când cu copii,ar sta non-stop la noi."
-Mama,ce faci tu aici la ora asta?
-Am venit după baieti.
Ma întorc spre ea,atunci când intra in bucătărie si imi zâmbește.
-Aleczandra,cum te simți?
-Sunt bine,iti fac o cafea?intreb in timp ce se apropie de mine si ma saruta pe obraji.
-Da,te rog. Ce fac băieții mei?
-De fapt sunt baietii mei!ii atrage, Max atentia si imediat se postează langa mine.
Ma uit când la el,cand la,Ella si ma apuca rasul.
-De fapt sunt ai mei. Noua luni au fost la mine in burta si din mine au ieșit.
-Dar nu ai fi reușit sa ii faci fără mine,contraataca,Max si scoate o cana din dulap ca sa-i pregătească o cafea,Ellei.
Imi dau ochii peste cap,apoi imi țintesc privirea pe chipul ei.
- Vreau sa te rog ceva.
-Ce?întreabă cu o sprânceană ridicată.
-Pai...vreau sa îmi spui ce s-a întâmplat între Alecsei si Ellias,raspund cu un nod enorm în gat.
Il vad pe Max cum mijeste ochii la mine,dar prefer sa nu-l iau în seama.
De cand am aflat despre motivul urii dintre familiile noastre,nu am mai deschis niciodată subiectul. Si au trecut cativa ani de atunci,iar eu din când în când în timpul asta m-am tot gândit la o mulțime de motive.
-Aleczandra,imi ofteaza numele. Sa știi ca,Max are dreptate...trecutul trebuie sa rămână în trecut.
-Inteleg,dar spune-mi de ce a facut-o măcar. Nu trebuie sa-mi dai toate detaliile,insist si se uita la mine,dupa la,Max si din nou la mine.
Ma cântărește din priviri si imi dau seama ca se gandeste cum sa înceapă sau cat sa-mi spună din trecut.
-Motivul a fost bautura si gelozia,raspunde intr-un final. Nu știu ce știi tu despre,Alecsei,dar nu era un om bun si nu spun asta pentru ca a facut ce a facut,dar el chiar nu era un om bun!imi zice si din nou oftează.
Imi arcuiesc o sprânceană cand ma uit la Max,iar el ridica din umeri la mine.
"Eu habar nu am ce vrea sa spună Ella. Nu stiu absolut nimic despre,Alecsei."
-De ce spui asta?pun întrebarea si clatina mâhnita din cap.
-Pentru ca...se oprește și isi i-a cana de cafea din mana lui,Max atunci cand i-o intinde,apoi se uita în ea ca si cum toate răspunsurile se afla acolo.
-Pentru ca?insist si trage adanc aer in plamani.
-Ei bine,ii plăcea sa se certe. Beia foarte mult si crede-ma la voi în casa niciodată nu era liniste.
O ascult si incuviintez incet din cap. Max vine in spatele meu si imi înconjoară talia cu bratele,apoi ma mangaie usor pe abdomen.
- Bunica ta,era prietena cu mama...incepe din nou sa vorbeasca,iar glasul ii suna usor spart. Au fost colege la scoala si se înțelegeau bine,asta pana când l-a cunoscut pe,Alecsei si s-au distanțat incet,incet. Cand s-a întâmplat nenorocirea,Alecsei era turbat. Totul s-a întâmplat intr-o noapte de revelion si mai toți din cartier s-au strâns la un restaurant sa petreacă,printre care și bunicii tai.
Se oprește și inghite in sec. Se uita la noi si o vad ca abia se abține sa nu planga.
-Era nervos. Se certase cu bunica ta si ieșise sa fumeze. Toata lumea a luat parte la cearta lor. Cand el a ieșit sa fumeze,tata a mers sa o invite la dans. Stia ca era prietena mamei si s-a gândit sa o facă sa se simta mai bine.
Pune cana pe blatul mobilei si incepe sa-si frece palmele intre ele,apoi continua.
-Cand Alecsei s-a întors si a vazut-o ca danseaza cu tata,a pus mana pe primul lucru ce l-a găsit pe masa si l-a băgat în spatele tatălui meu. Ghinionul a facut sa nimerească un cuțit și nu te gândi ca era un cuțit cum găsești în zilele astea la restaurant. Unul din ala de nu poți sa tai o bucata de unt cu el.
-O doamne!exclam socata. Dar cum a putut sa faca asta? Cat de nebun sa fii?intreb agitata si imi pun mainile peste a lui,Max,apoi le strang în palmele mele cand panica ma cuprinde.
"Ce naiba de bunic am avut?"
- Era turbat de bautura,ma scoate vocea,Ellei din ganduri. Oricum era un om foarte violent. Bunica ta saraca numai ea știe prin cate a trecut cu el,ofteaza si ma priveste cu tristețe.
Imi simt inima cum se strange in piept si ochii mi se umezesc instant.
"Bunica! Cum de a lăsat tata sa se întâmple una ca asta? Dar frații lui? Doamne,Dumnezeule!"
- Liniștește-te ingeras!imi șoptește Max si abia acum imi dau seama ca tremur toata.
-Dar de ce nu a făcut ceva tata sau frații lui?dau glas întrebării din capul meu si las lacrimile sa-mi curga pe obraji.
"Bunica a fost o femeie minunata,cum sa fie bătută...de ce? Doamne sfinte! Bine ca nu l-am cunoscut pe monstrul ala."
-Baietii nu erau tot timpul acasă ca să o ajute,raspunde si se vede în ochii ei ca ii pare rău.
Imi sterg lacrimile de pe fata in timp ce o ascult,iar,Max ma strange mai tare in brate.
- Si nu doar pe ea o batea,ofteaza zgomotos. De baieti nu se putea atinge,mai ales când au crescut,dar matusile tale aveau parte de același tratament. Mai ales,Anya pentru ca era îndrăgostită de Leandro.
Fac ochii mari cand aud.
"De aia stia unchiul lui,Max de mătușile mele."
-Doamne si ce s-a întâmplat?
Ella ma priveste si zambeste stramb.
- Leandro s-a luat la bătaie cu el cand nu a mai suportat sa o vadă vanata. Asta s-a întâmplat inainte de incident cu câteva luni. Poate de aia a si simțit nevoia sa il rănească pe tata,dar Anya cu Leandro se iubeau de cand erau copii si exact asa cum ati facut si voi,se ascundeau,crezand ca nimeni nu-i vede. Dar din atâtia zeci de ochii ce stăteau mereu pe la balcoane,era imposibil lucrul asta. Voi de unde credeți ca am știut mereu de voi?intreaba si ne apuca rasul pe amandoi cand ii auzim întrebarea. Oricum...sa revenim la ale noastre. Leandro s-a hotărât la un moment dat sa o ia si sa plece cu ea în Grecia,dar Anya nu a vrut sa o lase pe bunica ta singura. Era fata ei cea mai mare...asa ca după ce Leandro l-a bătut bine pe Alecsei, s-au si despărțit,pentru ca bunicul tău s-a razbunat pe ea,iar intentia lui,Leandro nu a fost aceea de a-i crea ei probleme. Si fiind conștient ca nu o sa poată sta deoparte daca o mai vedea bătută,a ales sa se desparta de matusa ta. Dupa a plecat în Grecia si de atunci nu a mai venit niciodată in România.
-O doamne!exclam si inghit cu dificultate.
-Spre deosebire de voi,ei doi nu au avut parte de un final fericit,mai spune si ridic capul la Max,iar el ma saruta pe frunte.
- Nu vreau sa fiu rau,dar mai bine ca nu sunt împreună,altfel am fi fost ce dracu? Verisori?intreaba si strâmbă din nas.
-Aaa...habar nu am,cred ca da.
-Dumnezeule! Nu! Nici nu vreau sa ma gândesc la asa ceva!
Ella chicoteste cand il aude cu câta înverșunare rostește cuvintele,dar eu sunt în asentiment cu el.
-Ce dracu am fi facut daca ei doi ar fi fost împreună?
Se uita la mine ca și cum mi-ar mai fi crescut un cap intre timp când îmi aude întrebarea,apoi pufnește.
- Psychi mou,tu esti a mea. Nu conta cine cu cine dracu si-o tragea...noi tot am fi fost împreună. Nu eram neamuri de sânge.
Ma uit la el ca trasnita,apoi bufnesc in ras.
"La cat de nebuni suntem,cu siguranță nu conta nici dacă eram neamuri de sânge."
- Ma duc sa vad ce fac băieții,ne anunta,Ella in timp ce chicoteste.
-Stai aici si bea cafeaua linistita. Merg eu sa ii trezesc,zic si ma desprind din bratele lui,Max,apoi ies din bucatarie si urc la etaj.
Îmi indrept pasii spre dormitorul lui,Ares fiindca Seth doarme de cateva nopți cu el,de cand nu mai are nevoie de san,a dat navala peste frate-su,iar cand ajung in fata ușii,o deschid incet si intru fără gălăgie in camera. Ii vad pe amandoi dormind îmbrățișați si zambesc larg.
Ma aplec sa-l sărut pe,Ares ca sa-l trezesc,dar ma opresc la jumătatea drumul. Simt o înțepătura puternica in pantec,apoi o durere usturătoare de spate.
Inspir si expir adanc,apoi ma îndrept incet de spate si ies cat pot de repede din dormitor. Grabesc pasul spre al nostru si ma îndrept glonț spre baie fiindca simt cum curge ceva.
"Ce naiba,doar nu fac pipi pe mine?!"
Imi dau pantalonii jos de cum ajung inauntru,apoi chiloții si ma blochez.
"Sange! O doamne! Sange!"
Ma cutremur si cu degetele tremurand abia pot sa-mi trag hainele inapoi pe mine. Cobor cat pot de repede in bucătărie si incep sa gesticulez in timp ce respir cu dificultate.
-Max!il strig speriata.
-Ce s-a întâmplat,ingeras?intreaba si sare ca ars de pe scaun,dupa se repede spre mine.
-Max,nu e bine!exclam plangand.
"Sange!!!! Doamneee!!! Stiu ca sange in sarcina nu e de bine. La Ares am avut câteva scurgeri intr-o luna si m-am panicat îngrozitor,dar acum e prea mult!!! Mult prea mult ca sa fie vorba de o scurgere!!! O doamneeee!!! E hemoragie!!! Daca??? Nu! Nu! Nu!!! Nu se poate întâmpla asa ceva!!!"
- Psychi mou,ma sperii!ridica vocea si ma uit disperata in ochii lui. Vorbeste,te rog!imi cere ingrozit,dar sunt atat de speriata ca nu pot articula doua cuvinte.
"Daca pierd sarcina???"
O vad pe Ella in spatele lui cum ma privește panicata si se face deodata alba la fata.
-San-ge!zic cu voce tremurand si simt cum ma frâng toata pe interior.
-Sange? Ce sange,psychi mou?intreaba alarmat,iar ochii lui se maresc de groaza în cap.
Incep sa tremur mai tare când frica mi se instalează pana in maduva oaselor,apoi incep sa bocesc fara oprire.
Inima incepe sa-mi bata ca nebuna in piept,iar durerea sa ma rupa pe dinauntru.
-Eu!!!urlu printre hohote de plans. Eu sangerez!zbier innebunita.
Ella face ochii cat cepele cand ma aude,iar Max ma salta in următoarea secunda în brate si fuge cu mine spre usa de la intrare.
-Ai grija de copii!striga inainte de a ieși din casa. La dracu!injura in secunda doi si se întoarce înapoi.
Isi i-a portofelul si cheile de la masina,apoi se incalta cu prima pereche de papuci ce o prinde pe hol,dupa iese alergând din casa si vad frica cum ii traversează intr-una chipul.
-Eu nu am papuci,spun printre suspine cand imi privesc tălpile goale.
-Da-i dracu de papuci!se rasteste inainte de a ma baga în masina.
Urca si el imediat pe scaunul șoferulul,dupa pornește motorul si calca accelerația pana in podea. Pleacă cu scârțâit de roti si ma lipește cu spatele de scaun.
Imi cuplez centura cu degetele inca tremurand,apoi incep sa-mi frământ palmele in poala. Le simt cat sunt de reci din cauza fricii ce mi-a inghetat sangele in vene si incep sa le frec mai tare intre ele.
-Ajungem imediat,ingeras!imi spune si simt in vocea lui cat e de îngrijorat.
Intorc capul spre el si muschii maxilarului ii zvacnesc cu putere. E tensionat ca un arc si in toata nebuna asta,nici macar tricou nu si-a luat pe el. Zici ca suntem amândoi scăpați de la nebuni.
Revin cu privirea pe geam,dar privesc pierduta,desi viteza cu care conduce normal m-ar baga putin in sperieți,dar acum n-am frica mai mare decat cea de a pierde copilul si incep din nou sa plang.
Când ajungem la spital,se da jos repede si ma ridica în brate. Fuge cu mine prin parcare,iar cand intram în spital se îndreaptă direct spre primul cadru medical ce ne iese în cale.
-Am nevoie urgent de un medic!ii urla cuvintele băiatului in fata.
Tanarul ne măsoară cu privirea,apoi încuviinteaza din cap.
-Cu ce sa va ajut?
-Sunt insarcinata si sangerez,raspund dintr-o suflare cu inima batandu-mi in gat.
Ne face semn sa il urmam si o stare de ametiala pune stăpânire pe mine in timp ce,Max urca scările in urma lui. Simt tot mai mult sange cum mi se imbiba in haine si din nou incep sa plang.
Când tipul ne baga intr-o camera, Max ma aseaza pe un pat,apoi baiatul vrea sa-l scoată afara,dar intunecatul meu nu se da urnit din loc.
Tânărul face un pas in spate cand demonul incepe sa maraie amenințător la el si ii trântește o privire criminala in timp ce ii transmit clar gandurile lui.
"Sa nu de-a dracu sa mai deschizi gura aia ca te zbor pe geam. Daca vrei sa mai trăiești ar fi bine sa continui sa-ti tii limba dupa dinti,altfel te pupa ma-ta rece."
Cateva clipe mai tarziu,in vreme ce tensiunea in camera creste,un doctor intra inauntru,iar tânărul incepe sa-i explice despre ce e vorba si ce cautam noi aici. Apoi doctorul se uita la,Max si se incrunta vizibil.
-Trebuie sa ieșiți ca sa o pot consulta,ii spune,iar intunecatul meu pufneste nervos.
-Sunt soțul ei!tuna vocea lui de mai ca nu cutremura peretii. Consult-o dracu o data și fa-o bine,altfel te omor!!!zbiara si imi vine sa-i dau cu ceva in cap.
"Avem un copil de salvat,iar el in loc sa scurteze chinul,prelungește momentele mele de agonie!"
Doctorul ofteaza cand realizează ca nu poate sa o scoată la capat cu el,apoi imi face semn sa ma urc pe capra din fata lui. Max ma ajuta sa ma dezbrac,iar dupa ce doctorul ma consulta si imi pune tot felul de întrebări,imi da o pastila pentru a opri sângerarea si ma asez din nou pe pat.
In așteptarea răspunsului lui,pe mine mai ca nu ma ia cu lesin. Max ma strange in brate cand din nou incep sa tremur si ma gândesc cu groaza la cele intamplate. Ma gândesc la bebelus si un suspin ascutit imi iese din piept.
-Nu pot sa pierd sarcina!spun cu voce tremurand. Asa ceva nici macar nu concep!continui,iar doctorul ridica ochii din calculator.
-Nu pierzi nimic,imi zice pe un ton egal. Ati ajuns la timp. Copilul e bine,continua si ii intinde lui Max o ecografie,apoi o reteta.
-E totul in regula?intreaba,iar doctorul incuviinteaza din cap.
-Da. Trebuie doar sa stea la pat,sa se odihneasca si sa nu se streseze,raspunde si amandoi rasuflam usurati.
Nu mai aud ce vorbesc ei doi cand incep sa mulțumesc oricui ar putea sa ma auda si zambesc printre lacrimi.
"Doamne mulțumesc pentru ca bebelușul e bine!!"
Simt frica cum ma eliberează în urma gândului si imi sterg usor lacrimile de pe obraji.
-Nu mai plânge,psychi mou. Esti bine,la fel si copilul,spune si imi cuprinde fata in palme.
Incuviintez din cap,iar el ma saruta apasat pe frunte. Il privesc in ochi cand ii fixeaza pe mine si vad liniștea cum se instalează usor,usor in abisurile negre. Imi lipeste obrazul de pieptul lui cand se îndreaptă de spate si incep sa respir calculat incercand sa ma calmez.
"Linisteste-te,Lex! Doctorul a spus ca n-ai voie sa te stresezi!"
-Dar de la ce a sângerat?il intreaba,Max pe doctor,in timp ce vocea conștiinței mele ma cearta in cap.
-Cauzele pot fi multe,raspunde doctorul in vreme ce isi trece privirea de pe mine pe,Max si inapoi. Poate a ridicat ceva dintr-o poziție greșită sau a ridicat o greutate mai mare de 3kg. Poate fi din cauza stresului sau poate o raceala netratata corespunzător. Ori un soc mai puternic sau vreo lovitura.
Max ma saruta pe creștetul capului si ma strange mai tare la pieptul lui cand aude exemplele doctorului.
-O sa fie bine,imi șoptește si nu stiu daca o face sa ma încurajeze pe mine sau pe el,insa cuvintele lui sunt bine venite.
-Are nevoie de cateva saptamani fără sa facă prea mult efort si de pastilele ce i le-am prescris pe reteta,continua doctorul.
-Bine,mulțumim!spune Max si se desprinde de mine.
Da mana cu eram,apoi întoarce capul spre mine.
-Am nevoie de ceva cu ce sa o acopar,ii cere,iar doctorului incuviinteaza din cap.
Când ieșim din spital,Max ma baga în masina înfășurata intr-un cearșaf de pat,iar in drum spre casa opreste la farmacie ca sa-mi cumpere pastilele.
Cand ajungem acasă,ma duce direct în baie și arunca cearsaful impreuna cu restul hainelor de pe mine in masina de spalat. Primul lucru pe care il facem amandoi este sa verificam dacă mai sangerez,iar cand vedem ca nu mai e nici o dara proaspata pe mine,rasuflam usurati.
Ma bag la dus si incep sa ma spal sub atenta lui supraveghere,fiindca sta in spatele sticlei si ma urmărește ca un uliu. Apoi cand sunt gata,ma înfășoară intr-un prosop si ma duce direct în pat.
-Stai cuminte aici. Merg sa-ti aduc ceva de mâncare și dupa iti iei pastila,bine ingeras?intreaba si incuviintez din cap.
Ma saruta scurt pe buze,apoi iese cu pasi grăbiți din dormitor.
Imi pun capul pe perna si inchid ochii. Imaginile din ultimele ore incep sa-mi ruleze in minte,dar le alung inainte ca frica sa ma cuprinda din nou. Ma foiesc usor sub patura,apoi simt cum intunericul ma invaluie încetul cu încetul.
- Psychi mou,aud vocea soptita a lui Max si clipesc de cateva ori înainte de a deschide larg ochii.
-Da?raspund cu voce ragusita.
-Hai sa mănânci și dupa poți sa dormi,ingeras.
Ma ridic incet in capul oaselor și imi lipesc spatele de tablia patului. Max se pune langa mine pe saltea si baga lingura in bolul cu supa ce il tine intre degete.
-Max,pot sa mananc si singura,ii spun cand intinde lingura spre mine si mijeste ochii demonici cand ma aude.
-Deschide gura sa mananci,nu o deschide ca sa comentezi,psychi mou!imi cere maraind.
Imi dau ochii peste cap,dar nu mai spun nimic.
"Oricum nu am nici o șansă cu el,indiferent de ce i-as spune."
Cand termin de mancat,imi i-au pastila si ma uit la Max cum priveste in gol dupa ce pune bolul pe noptiera.
Fizic e langa mine,dar mintea lui e departe. Si sunt sigura ca e întoarsă doar cu câteva ore in timp.
Il prind usor de maini si incep sa-l mangai incet.
-Max?
Clipeste buimac,apoi isi focuseaza privirea pe mine.
-Iarta-ma,ai spus ceva,psychi mou?
-Esti bine,Max?intreb soptit.
Se pune cum trebuie langa mine si isi trece un brat pe dupa talia mea. Imi pun capul pe pieptul lui si incepe sa ma mangaie pe spate.
-Sunt bine,doar ca m-ai speriat, ofteaza,iar eu inspir adanc cand aud durerea din glasul lui.
-Stiu...si eu m-am speriat,Max,raspund cu glas gatuit.
Tace.
Continua sa ma mangaie pe spate,iar eu inchid ochii si ii dau timpul necesar ca sa se adune.
-Trebuie sa avem grija,psychi mou,sopteste dupa cateva minute. Nu vreau sa mai trec vreodată prin asa ceva. Am simtit ca mor,ingeras,zice si deschid ochii,apoi ma incrunt.
-Doar nu crezi ca s-a întâmplat din cauza sexului,nu?intreb si ridic capul ca sa-i pot întâlni privirea.
Nu răspunde,dar se uita la mine vinovat.
-Sfinte!exclam. Max! Nici sa nu te gândești la asa ceva!ridic tornul si ii cuprind fata în palme.
-Ar putea fi...raspunde cu jumatate de gura si inghite in sec,in timp ce chipul ii e traversat de teroare.
Oftez.
-Max,ai auzit ce a zis doctorul. Pot fi "n" motive,zic si incep sa-i mangai incet obrajii. La Seth nu a fost nici o problema si nu ne-am ferit sa o facem asa cum ne place noua.
Aproba cu o mișcare a capului,apoi lasa un oftat lung sa-i părăsească buzele.
-Stiu...acum hai sa te culci,imi cere cu o voce obosita.
-Dar te rog nu te gândi ca e vina noastră,ii cer putin disperata,fiindca il cunosc pe,Max.
El e cel ce s-ar da peste cap numai sa-si tina persoanele dragi in siguranță. Ar face totul pentru noi,iar eu nu vreau sa-l las in clipa asta sa creadă ca din cauza lui sau a mea s-au întâmplat cele intamplate.
Nici unul dintre noi n-are vreo vina. Asa a fost sa fie. Poate a fost de la socul cu,Alcsei,cine știe,dar sa zicem mersi pentru ca acum bebelușul e bine.
-Max...zic cand abisurile negre ard de durere si clatina din cap.
-Nu e vina noastră,e vina mea!mi-o trântește direct si fac ochii cat cepele.
"Doar nu vorbeste serios,nu?"
-Nu e vina ta,Max Chronis!ma rastesc la el. Scoate-ti prostiile astea din cap,la dracu!ii cer si zambeste fără sa vrea in coltul gurii cand vede ca ma aprind mai rau ca o torta.
"Ei sa fie el al naibii,de am sa-l las eu sa dea putere acestor ganduri ce n-au nici o legătură cu realitatea."
-Sa nu te mai aduc ca scoti asemenea prostii le gura!continui si se ridica,apoi ma saruta cand vreau sa mai spun ceva,dupa se intinde inapoi pe saltea si imi face semn sa ma alatur lui.
O fac si ma lipesc cu spatele de el. Isi baga nasul în scobitura gatului meu si il aud din nou cum ofteaza.
-Te rog sa nu te mai gândești ca e vina ta,Max...ii cer si ma lipeste mai tare cu spatele de pieptul lui.
-Nu pot sa-ti promit asta,psychi mou...dar acum dormi. Ai nevoie de odihna,murmura cu buzele lipite pe pielea gatului meu.
-Dar te rog...insist si ofteaza.
-Se agapo,psychi mou,imi zice doar ca sa-mi închidă gura.
Ma abțin sa nu pufnesc si inchid ochii. Gandurile incep imediat sa mi se amestece prin cap si cu toate ca vreau sa le sorteze ca sa nu le las pe cele negre sa creeze tot felul de scenarii in mintea mea,simt bezna somnului cum incepe sa ma cuprinda. Pleoapele imi devin ca de plumb si oricât as vrea sa mai stau treaza,nu pot. Somnul ma invaluie si cad în intunericul lui.